Poezii despre vast, pagina 5
Sunt douăzeci de ani...
Sunt douăzeci de ani și încă unul...
N-aș vrea nici unul să i-l dau minciunii.
Să zboare toți spre zare cum colunul
Care apoi se-ntoarce în pântecul genunii.
Dar toate astea-s fleacuri: mai presus
Eu știu un lucru care-i ținta vieții:
Să ții un steag, destoinic, cât mai sus.
E steagul roșu-al meu și-al dimineții.
E steagul cui? Eu cred că e al meu,
Ori poate-al lumii, izbutind să doară,
Când din infernul inimii, mereu,
Însângerat mi-l flutur în afară.
Iar seara, când se lasă cu răcoare,
Și cerul se întunecă-n frumos
Însângerat și vast mai ard în zare
Înmiresmând în chip de chiparos.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodia iubirii
iubirea are ritmul cadențat sublim
se sincronizează cu străluciri de soare
aduna timpul muzicii în forul intim
deschide inima prin petale de floare.
iubirea-i ca oceanul vast, diamantin
valuri impetuoase invadează țărmuri
se regăsește în magia sfântului Valentin
face să răsune formații de alămuri.
iubirea-i universul ce ninge frenezii
rapsodii de suflet ajung până la stele
trece cu anotimpurile prin pure curtoazii
logodne și nunți vibrează în castele.
iubirea inventează minuni și fantezii
transformă sentimentele în imortele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbătoare mireană
frumoasă este viața cu prieteni valoroși
casa dintre sălcii răsună și vibrează
crește armonia printre oameni voioși
trandafiri și crizanteme inimi fascinează.
este multă liniște printre pruni și gutui
o frumusețe pură ce mă-ndeamnă la visare
se-aude clopotul în centrul satului
cheamă enoriașii la marea sărbătoare.
e sfântul Dumitru sărbătorit cu fast
izvor de credință și de înălțare
a îmblânzit timpul să nu fie nefast
a dezlegat blesteme în vinerea mare.
veghea din iubirea orizontului vast
o simte sufletul în cereasca formare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm de Februarie
procesez o amestecătură de sentimente
drumul bătrâneții este tot mai greu
întâlnesc ostacole, multe impedimente
am temeri prin care mă rătăcesc mereu.
dar am primit și o felie de fericire
mușc din ea cu forță cu ardoare
o împart cu lumea frumoasă dăruire
nu înmulțesc amarul când totul mă doare.
n-am inventat păcatul nu-l crucific pe Crist
poezia inimii produce o iubire pură
din izvorul ei să bea când este trist
omul ce mă străbate setos fără măsură.
sufletul meu e vast ca oceanul Pacific
lumea mea interioară cu lacrimi o purific.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru Eros
fără iubire viața nu ar avea rost
fără iubire florile nu ar avea parfum
minune trăită și-n petreceri și-n post
printre slendori și-a croit sublim drum
fără iubire timpul ar fi rai pustiit
ca un deșert vast cu dune de nisip
pe continentul dragostei am poposit
mii de amintiri am strâns în fel și chip
fără iubire lumea ar fi mai odioasă
ca un lac nămolos cu grețos miros
poeți cinstesc iubirea cu slovă valoroasă
e semeață ca un munte sub cer glorios
fără iubire lumea n-ar fi armonioasă
ea este miracolul mândrului zeu Eros
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă iubirii
geografia surâsului îmi este tot mai dragă
iubesc zâmbete de îngeri scăldate în soare
vreau să colind cu visul prin lumea întreagă
să adun în suflet mirajul iubirii, splendoare.
dârz muntele dragostei se înalță spre cer
codri de sentimente îi dau fiori, răcoare
romantismul pare vast bloc aurifer
din care zeii smulg structura simțitoare.
iubirea schimbă tot este cuceritoare
face secundele să danseze în vânt
noaptea să atingă stele nepieritoare
zburând prin văzduh cu aripi de cuvât.
iubirea este pururi întemeietoare
construiește raiul chiar aici pe pământ.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turist prin Univers
mă plimb prin lume cu picioare de vers
cu metafore și istețime în bagaj
i-am găsit necazului factorul divers
azi mă ascund de el într-un miraj.
mă apropii de stele din vast Univers
mi-au creat pe inima sublim tatuaj
mă plimb prin lume cu picioare de vers
cu metafore și istețime în bagaj.
am să mă lupt cu demonul pervers
să-mi lase cerul liber la partaj
să fiu un curcubeu eu am convers
să bucur îngerii din anturaj.
mă plimb prin lume cu picioare de vers
cu metafore și istețime în bagaj.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire antigravitațională
Iubirea într-o zi ne va scăpa
De pământeasca cruntă gravitație
Și-n cerul necuprins ne va purta
Cu forța ei divină de atracție.
Prin galaxii ne vom plimba ușor,
Mereu în imponderabilitate,
Privind vrăjiți la marele decor
Creat din vid pentru eternitate.
În Universul vast, nemărginit,
Vom fi uniți ca stelele binare,
Nu va mai fi nici nor, nici asfințit,
Ci doar lumina noastră călătoare.
Nimic în cale nu ne va ieși;
Asteroizi, meteoriți, comete,
În găurile negre vor sfârși,
Fiindcă iubirea vrea să ne desfete.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (18 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzică
Ce cânți, copile? Prin grădini, deodată,
pași și porunci șoptite s-au întins.
Ce cânți, copile? Sufletul tău, iată,
în bețele sirinxului s-a prins.
De ce-l momești? Sunetu-i o-nchisoare
în care el tânjește ostenit.
Ți-i tare viața, cântul și mai tare,
de dorul tău cu jale sprijinit.
Dă-i un răgaz, ca sufletul, cuminte,
să se întoarcă-n marea-nvălmășeală
unde trăia, vast, vesel, înainte
ca tu să-l prinzi în doina ta domoală.
Cum din aripe tot mai trudnic bate,
tu risipi-vei zborul lui mereu,
și-aripile-i de cântec destrămate
n-au să-l mai poarte peste zidul meu
când am să-l chem spre bucurii ciudate.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vipera
Dacă pure iubiri lăudate-n respect
Te înșală în gânduri și în ochii tăi mari,
Nu ating niciun punct din vreo cută, perfect
Păzesc visu-ți cucernic, prea-curat, de cleștar.
Ce vedenii albii, cu fecioare cuminți,
Tinerețea-ți în floare, le crează bizar!
La picioarele lor varsă-ți lacrimi de sfinți
Și aprinde parfumuri pe-al lor mistic altar!
Dar amarul venin ți-este-n vene intrat,
De plăcere te plânge, de tristeți în amurg;
Vei căta în zadar leac la chinu-ți cabrat:
Vast, neantul, și spaima fluvii-n inimă-ți curg.
În genunchi, fără chin și rușine fapt brav
Fără răul oribil, pe deplin țintuit!:
Smulge vipera rea de la sânu-ți suav!
Sau, de nu, mori cum vrei, nesătulă-n iubit!
poezie clasică de Leconte de Lisle din Poeme barbare, traducere de Savin Badea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!