Poezii despre inspira, pagina 6
Cărările poetului (sonet creeației)
CĂRĂRILE POETULUI
(sonet creației)
Aleargă poetul prin universuri,
După zeiță ce-n vers îl inspiră
Cu armonia slovelor pe liră,
Să vibreze cuvinte-n înțelesuri.
Metafore pe colier înșiră,
Când rezonează șoaptele pe stihuri,
Cu recviem îngeresc în acorduri,
Iar ochii cititorilor se miră.
Ecouri de gând înalță pe creste,
În clipe magice, din suflet stingher,
Să le audă spirite celeste.
În privire așterne tainic mister,
Ce-n versuri se deapănă din poveste,
Cu farmecul deșirat de condeier.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucurii de iarnă
Îmi rezonează-n gând lumini celeste
Ce îmi inspiră un poem duios,
E iarnă și mă simt ca-ntr-o poveste,
Cu suflet mai ușor, mai generos,
Aștept Crăciunul cu înfiorare,
Mereu adorm în gând c-un brad frumos,
Visez că merg cu steaua pe-o cărare
Vestind voios că s-a născut Cristos;
E minunată-acestă sărbătoare,
Ea ne transformă-n legendarii magi
Ce vin cu daruri ca la o chemare
Și bucuroși le-nchină celor dragi.
Când neaua cu argint ne poleiește
Suntem mai buni, cu gândul mai curat,
Ne-nviorăm cu toții sufletește,
Suntem copii porniți la colindat.
poezie de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucurii de iarnă
Îmi rezonează-n gând lumini celeste
Ce îmi inspiră un poem duios,
E iarnă și mă simt ca'ntr-o poveste,
Cu suflet mai ușor, mai generos;
Aștept Crăciunul cu înfiorare,
Mereu adorm în gând c-un brad frumos,
Visez că merg cu steaua pe-o cărare
Vestind voios că s-a născut Cristos;
E minunată-această sărbătoare,
Ea ne transformă-n legendarii magi
Ce vin cu daruri, ca la o chemare,
Și bucuroși le-nchină celor dragi.
Când neaua cu argint ne poleiește
Suntem mai buni, cu gândul mai curat,
Ne-nviorăm cu toții sufletește,
Suntem copii porniți la colindat.
poezie de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doruri autumnale
frunzele căzute-mi inspiră nostalgia
peste caierul vremii s-a așezat ceața
tu lună mohorâtă destrami toată magia
luminilor de vară ce-mbujorează fața.
mi-e dor de zilele pline de rouă
cu flori care surâd sub vesel soare
prelinse amintiri râvnesc o clipă două
la fericirea vieții ce nicicând nu moare.
privesc la bradul cu verde cetină
strecoară în suflet crezul nemuririi
molcomă lumină pătrunde în retină
să pogoare în cord ecoul iubirii.
anotimp cu franjuri pierdut în rutină
tu transmiți doruri pe-aleile vorbirii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legături fraterne
am creat cu poeții legături fraterne
ne leagă versul cu lumea minunată
descopăr cu ei cărările eterne
marea de iubire cu munți împreunată.
descopăr cu poeții ninsorile luminii
cuvintele care animă visele mărețe
sunt mai împodobiți decât păunii
cu zboruri spre stele știu să mă învețe.
în fiecare clipă îmi e dor de vers
o lume fermecată creată de poeți
sunt magia și misterul acestui univers
se înalță la el ca munții semeți.
inspiră la sacru demonul pervers
și-i crează beznei factorul advers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Operă poematică
minunea plămădită dintr-un vis stelar
noaptea mă inspiră să cochetez cu versul
sufletul și inima le-a umplut cu har
la zbucium și tristețe să găsesc reversul.
adâncimea iubirii derivă din reală magie
profundă precum marea gătită cu perle
complex universal completat de-o regie
în spectacolul vieții unde cântă mierle.
fluxul creației mă menține pe val
porniri pasionale sfârșesc într-un poem
infinitul fericirii mi-e aproape, ideal
cu lumini îngerești -sculptură pe totem.
ardori afective le transpun scriptural
operă plămădită de un spirit boem.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din prinosul iubirii
(lui Anas Mihai și Nicoletei)
pe inima zilei toamna scrie un poem
și dragostea devine păpușă de cristal
oamenii etalează romantismul suprem
vântul poartă emoții în ritm muzical.
secunde se nuntesc într-un frumos altar
ploaia este martoră la fluxul iubirii
plouă cu speranțe mari și vise cu har
se ridică la ceruri din prinosul trăirii.
la Cuibul rândunelelor mirii jubilează
un sărut prelung ajunge-n univers
sufletele pereche se armonizează
cu magia toamnei din actul divers.
nuntași se fericesc cântă și dansează
pe mine mă inspiră să mai scriu un vers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Momente epice
muzica și poezia sunt structuri închegate
îmi inspiră admirații se oglindesc în destin
emoții nestăpânite în suflet stratificate
gustul suprem al apei transformat în vin
cultul metafizic al nunatelor definește poezia
lumea ideilor care unește filozofi și poeti
orgoliul de-a atinge extazul și frenezia
reflexe sistematice născute în dimineți
explozie de sunet și lumină e muzica cerească
alean de mătase strălucire cernită din stele
arta inimii de a face cântecul să crească
la spectacolul lumii decorat cu imortele
din muzică și poezie îmi extrag fericirea
în universul lor pot să cunosc nemurirea
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ars poetica
vreau poemul să vorbească de al verii miraj
când totul este verde și-s vesele parcuri
străbat cu fericirea intim pelerinaj
secundele în ornic se joacă pe arcuri.
acum renasc în rime visele supreme
nopțile sunt tandre mă învelesc cu raze
lumina din cuvinte se transformă poeme
Luna se destinde pe iubitoare fraze.
n-am să scriu despre dureri și lacrimi
credința mă îndeamnă la gesturi și fapte
știu că în univers există și patimi
dar viața este dulce ca miere cu lapte.
poeții mă inspiră răsar dintre mulțimi
trăirea lor boemă e-n opere de arte.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când zorile se varsă
mă trezesc mereu când zorile se varsă
încep o nouă zi cu suflu optimist
astăzi nu vreau timpul să-mi joace o farsă
vreau să fie amiabil, nobil, altruist.
iubesc, iubesc, iubesc cântecul și versul
iubirea mea mă ține-n pace și în armonie
cu soarele cu luna cu întreg universul
și inima trăiește sublimă simfonie.
mă cățăr ca iedera pe arborele vieții
până sus la coroana verde, mireană
la raza ce inspiră artiștii, poeții
când se strecoară suav pe sub geană.
slăvesc glia mea și vița ardeleană
mi-au fost răsfățuri și divină hrană.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!