Poezii despre inspira
Rezultate pentru inspira în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
* * *
cuvântul
care respiră
inspiră
poezia
poezie de Louis Savary din Un poeme nous separe, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
În hamacul primăverii
Iar încep să scriu versete,
Mă inspiră atmosfera
Înflorată de vedete.
catren de Valeria Mahok (martie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar dacă pe termen scurt
cuvintele mele au numai și numai de pierdut,
dincolo de slăbiciunea măsurii umane
au un termen lung care le inspiră
să se lase scrise numai și numai ca mine.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie
Noaptea mi-e sfetnic bun
și stelele mă inspiră
Și totuși nu știu cum și nici de ce,
cuvintele expiră.
Gândesc că sunt fericit
dar sunt nehotărât.
Inimă de granit
spune-mi unde-am greșit
și când te-ai împietrit?
Dacă, noaptea iubind
Nu mai vrei răsărit,
fii, tu, far luminând!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adagiu
În coloane timpurii
așteptam
să ne iasă
pasența
după acele
concepții erudite
pasența însă intra
și ieșea din cadru
după cum voiau
mușchii ei
ca o dronă
inadecvată la mediu
zveltă și incisivă
acest model
de pasență
poate inspira
versuri inedite
cu tentă onirică
în totală armonie.
poezie de David Boia (29 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie pe rol
Poezie nu spune
De cum e scrisă
E un semnal analog
Se implică și traduce
Poezia sugerează
Cât mai sugestiv
Alteori enigmatic
Și tot ea invocă
Expresii divine
Ea se poate explica
Ca spirit ce dă năvală
Poate fi un mag
De la răsărit
Sau de pretutindeni
Ea inspiră vise
Și se autoinspiră
Evocă asocieri
De idei și idealuri
Libertate ritmată
Autonomă pe rol.
poezie de David Boia
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... a împietrit o lacrimă în pieptul meu
și eu mă simt ușor și lumile mai greu
inspiră veșnicie din note cristaline
ce stau înșiruite pe hrinca mea de pâine
pe drumul colbuit dispar cu pas abrupt
în freamătul tristeții din ochii mei erupt
și zarea cenușie se trece-n negru pur
de undă stacojie și valuri de mercur
și soarele se lasă încet pe asfințit
din lacrimă și suflet să soarba infinit...
poezie de Iurie Osoianu (18 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
M-a prins iubirea de altădată,
Când te visam femeie, muză,
Te săruta, dar mai ciudată
Îți bătea inima sub bluză.
Acum perdeaua este ruptă,
Amintirile sunt îndepărtate
Lumina și cuvintele se luptă
Să găsească marea nedreptate.
Ninsoarea din grădină mă inspiră
Și sângelui îi dă mai multă trudă,
Singurătatea asta mă respiră
Iară virtutea nu mai este crudă.
poezie de Nicu Petria (13 februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pusesem aer parfumat
Pusesem aer parfumat
În pipa care mă inspiră
Pe când salcâmul se admiră
În ochiul lunii mai curat.
Atunci urechii îi fu dat
S-audă-o fată cum se miră
Râzând că n-am și eu o liră
Ca un confrate consacrat.
Ci-n mica-i barcă legănată
Tăcere se făcu de-odată;
Codrii trăgeau să moară-n jur.
Ea-mi asculta flautul care
Scotea din el suspinul pur
Al primăverii trecătoare!
poezie clasică de Francis Jammes
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele hibernale
Poetul nu scrie!
Poetul INSPIRĂ!
Eu nu pot
și nici nu îmi dă voie
respirația să folosesc în ceea ce scriu
cuvinte ca "oval" "curcubeu" "corb,"
"lacustre""somnoroase".....
Toate cuvintele pe care le-au folosit
respirațiile noastre
sunt indicii către cuvintele noi
către cuvinte hibernale!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >