desert

* * *

Eu ţi-aş aduce în suflet Primăvara,
Ţi-aş pune în cafea şi ghiocei
Iar la desert, ţi-aş servi Vara
Doar să priveşti adânc, în ochii mei!

De mână să mă iei, când vine Toamna
Să nu mă laşi singură prin vânt şi ploi,
Cu iubirea ta să mă înveleşti, când vine Iarna
Iubirea nu e simplă, dragul meu... şi se împarte la doi!

poezie de Elena Bulancea (24 martie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bébé La La

De cât o roadere de prezent, o deteriorare,
n-ar fi mai bine tânăr, ca amintirile... nu, oare?...
şi a se prosti, aşa, într-o derâdere infantilă,
nu ţine oare spirit de-adăpat, ca la deşert cămilă...
"comme une jeunnesse
qui perde soi même sa propre adresse"
ţine măcar la atâta, la ceva,
la o imagine măcar... "Un bébé... la la"?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi de fluturi

Cu aripi de fluturi
Leg sufletul meu
Pentru a călători
Spre steaua ce răsare
Pe valurile argintate
Ale apei ce curge în deşert.

Apoi, mulţumit de închipuire
Număr literele numelui tău
Şi ca-ntru-n joc
Îmi spun: "iese din valuri!"
Răsăritu-i în inima mea.
Aripi de fluturi se întind
Peste marea care
ÎNCEPE CU TINE.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste simplă

Şi deodată amintirile-mi pecetluiesc buzele
şi deodată simt masca de piatră a sfinxului
şi surâd cu buzele mele de piatră,
totul s-a întâmplat cu milenii sau cu cîteva clipe în urmă
şi surîd chiar acestei dileme
şi masca de piatră mi se lipeşte pe faţă
şi n-o va mai smulge
decît pentru a arăta sfincşilor care dorm în deşert
obrazul meu viu

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea nu e completă

Sunt ca o cometă,
Bucată ruptă dintr-o stea,
Inima mea nu e completă
Dacă tu lipseşti din ea.
Aş vrea să intru-n atmosferă
Să iau foc şi să mă sfarm,
Căci iubirea efemeră
A plecat cu al ei şarm.
Şi fărâmele-mi să cadă
În pustiul din deşert,
Nimeni să nu mi le vadă,
M-ai iubit? Nu este cert!...

poezie de Răzvan Isac (2 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul meu ( un poem fado)

În lipsa ta
trupul meu
este o navă fără nici un loc de refugiu
confuzie de valuri pe o mare moartă

Trupul tău
este un deşert
fără atingerea degetelor mele
pe pielea ta

Ochii tăi
îşi amintesc că odată m-au adorat
ei sunt ţărmuri de pe care
nu mai pot privi în tine

poezie de Beatriz da Conceiçăo, 1939 - 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinxul

Curg izvoare
însetate de cunoaştere
peste întinsul deşert
Sfinxul priveşte
peste timp
răscolit de emoţii
arşiţa pătrunde
în arterele îngheţate
ale adâncului
oamenii grăbiţi
surprind clipa aşteptată
nisipul fierbinte
purtat de vânt
acoperă oaza
de linişte...
se lasă tăcerea
nopţii
luna veghează
paşii călăreţului
rătăcit.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blândele şi ferocele activităţi ale însufleţitelor şi neînsufleţitelor

Deodata gandul mi s-a schimbat in vedere
si ea a inceput sa ma doara
ca o dezmortire
Un fel de crestere de picior
pentru salt pe secunda.

Deodata, totul a inceput sa treaca si sa se treaca
sa nu mai stea si, -
sa se alerge.

Ghimpi mi-au crescut in interior
intepand ceea ce ar fi trebuit sa ma inveleasca.

Sa rupi ce n-a existt niciodata
si ruptura sa-ti fie lumina
durere ca o tromba
in absolutul desert!

.....

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enumerare

Cantilenă reverie
melancolie trepte meri
vioară lut concert căderi
praguri sfere veşnicie

Uragane toamne veri
cavalcade apă vie
alambicuri terezie
recidivă învieri

Insomnii deşert sudoare
utopie vânturi ploi
punte flăcări scrum paloare
perle amăgiri noroi
vânători nebuni culoare
autodafé altoi

sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitaţie la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţiri...

Mi-ai lăsat un vis
la margine de cer
cu el să acopăr clipele triste
în nopţile reci şi pustii
viaţa-mi măsori
mereu cu despărţiri
iar timpul tău,
e un deşert...
pe care trec cămile galopând
am obosit să mai aştept
să faci cununi de lăcrămioare
sub lumina ce se scurge de zenit
pe cărarea,
unde paşii-mi trec
firul de iarbă se înalţă-n valuri
iar pomii încărcaţi de floare
zâmbesc sub ploaia
duce-amăruie.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!