desert

Deşert

poate am înflorit mult prea târziu
să mai cred că exist
poate că sunt ultima secundă
topită în ceas
ce s-a zbătut de milenii
să devină cuvânt

e-o minune şi ochiul acesta imens
că a văzut timpul în formă brută
cum se întinde şi se scurtează
ca un elastic vechi

o piramidă cu sfinx
stă de milenii sub un soare
şi numără firele de sare ce-au crescut
pe obrazul lui Ra

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Moartă

Seninul cade peste Marea Moartă
valurile,
dune de nisip ca ceara,
cerul deasupra
un deşert de cenuşă
de care atârnă
stele blonde, căzătoare,
inimi de sare înoată
în apele turcoaz.

Iordanul sfidează singur moartea
împrospătează grota
cu apă dulce,
sub nivelul mării
se moare câte puţin.

Pe mal cristale gălbui
sărută soarele levantului.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru noi

Pentru noi,
voi opri timpul în loc
şi ploaia voi aduce, în deşert
dăruindu-i păduri tropicale!
Pentru noi,
nimic nu-i prea mult,
pentru visele tale!

Pentru noi,
izvoare limpezi voi scoate
din adâncuri,
să-ţi înviorezi faţa, în răsărit!
Pentru noi,
sălaş de alge, în suflet,
iubirii i-am clădit!

Pentru noi,
fructe exotice voi culege
în panere,
cu grijă aşezându-le.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

m-am hotărât
să vând o bucată din cerul meu
pentru păsările
cu aripile
frânte

căldura şi praful existenţial
în care îmi târam zborul
de-atâtea ori
au fost singurele ferestre deschise
pentru suflet

închid întunericul
în inima agonică a unui copac
ridic un pod alb între nopţi
apoi fac aripi noi pentru păsări
din tot ce-a mai rămas
din împărăţia cerurilor
uscată în deşert

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă

Lăsaţi-mă cu "Valentine",
Acest simbol sforăitor,
Căci pe la noi în orice tain,
Desert e porţia de-amor...

Lăsaţi-mă cu "Dragobete",
Acest simbol împleticit,
Căci, pe la noi, băieţi şi fete,
Ştiu când e vreme de iubit...

Lăsaţi-mă cu astea toate,
Mai bine, pe iubita mea,
Mi-o daţi un ceas, dacă se poate,
Şi ştiu eu ce să fac cu ea!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voinţa

vrei să îmi fii tu lună,
ca-n fiecare seară
de tine, cu mult patos
să mă-ndrăgostesc,
când soarele apune,
tristeţea să-mi dispară
şi-n sufletul meu deşert
o oază să sădeşti?

vrei să mi te faci stele,
să rătăcesc prin tine,
iar în spre dimineaţă
cu dor să te găsesc..
şi să mi te faci rouă
să calc atent pe tine,
şi să devii femeia
pe care mi-o doresc?

poezie de Ştefan Ababei
Adăugat de Ştefan Ababei
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o damigeană

Clondir şi alcooluri vechi
S(t)urzii cu vată-n urechi
Să nu vadă, să n-audă
Cum se udă biata d-udă
-----------------------

Damigeană, damigeană
Bucuria mea de-plină
N-ai nici merit, n-ai nici vină
Când e vinul pe sprânceană

Cât aş vrea eu să te iert,
Bucuriile păgâne
Nu mai vor ca să mâne,
Impecabilul deşert

Şi regretele iar scurmă
După dramul de noroc
Să te văd plină la loc
Că pe urmă, că pe urmă...

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru

Morminte de soare şi scrum de nori,
Deşert de valuri şi ceruri de mare,
Câtă iubire e-n noi şi cât război,
Fără să vrem să cerem pacea cu daruri?
Femeie frumoasă şi, tu, cel iubit,
Voi care aveţi Dumnezeul în oase,
Inimile ştiu tot şi ştiu, ca şi voi,
Că totul e dar, fără de moarte;
O, pace –
Cuvânt minunat şi pur,
Ca aerul dimineţilor pline de vară –,
Scrie-te în inimile oamenilor, în sufletul lor,
Să te simtă, când vor uita
Să privească cerul şi mările, laolaltă!

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!

***

Cădea o lacrimă
din cerul gurii tale,
urmată de o alta,
apoi de încă una,
şi tot aşa, continuându-se
parcă la nesfârşit.

Buzele-ţi, umbrele rupte,
mă protejau de potop
ca de-o ură
ce creştea în venele făcute mătci,
şi vâltori îmi închideau
cărările ce odată au dus spre tine.

În norii aceia negri
ploaia a păstrat gustul meu
de când mi-ai sărutat pleoapele
fără să respiri a pagubă,
şi limba ta mă ascundea
ca o umbră în deşert

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa (aprilie 2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele două cămile

Într-un deşert, două cămile-şi poartă-o povară,
Negândind la sfârşitul greutăţii ce-o cară,
Una-i cu zahăr şi greu ea se-mpotriveşte,
Pe când cea cu textile în ritm zburdalnic păşeşte.

Ajunse la râu, pornesc să-l străbată,
La prima, zahărul se topi şi fu uşurată,
A doua-i împovarată de apa-mbibată
În textila ce-o trage şi-o-neacă pe dată.

Morala: Aparenţele pot fi înşelătoare, rezultatul final dând valoare omului.

fabulă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!