desert

Parfum bizantin

visul trandafirilor
se urcă pe un drum de spini

o grădină goală şi bănci
când îmi amintesc despre mine

labirintul dintre petale
te coboară înspre aici-atunci

omenirea s-a destrămat
în lumina unei pelicule de celuloid

dincolo de uzură şi oboseală
gândurile acestea mă atacă în deşert

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa vie

Într-o singură revelaţie
Am văzut deşertăciunea lumii
Şi-am întrebat:
La ce bun toată cunoaşterea?
De ce atâta zbatere seacă,
Dacă totul nu e de decât
deşert necuprins?

Mi-ai oferit înţelepciunea
Ca pe un izvor firav
Cu apa ce-mi şopteşte, limpede şi rece.
Şi atunci am început să înţeleg şi să iubesc
Deşertul cu toate oazele şi izvoarele lui.

poezie de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt fulgi de zăpadă

şi viaţa asta e o iarnă continuă cu mici variaţiuni de Paganini numite primăveri
sunt momente când fulguieşte mai puternic ca după un război sau o calamitate
dar sunt şi zile când nu mai cade nici un fulg de om de zici că suntem în deşert

am obosit să tot număr câţi fulgi de nea vin şi câţi au plecat
văd goluri greu de suportat şi nămeţi de nesimţire
iar prostia îşi strânge resemnată armatele la rigola istoriei

jur Doamne că nu am pierdut nici un cuvânt din câte mi-ai dat
am trecut prin deşert şi am pierdut lacrimi fără număr
şi- am fost rătăcitor pe marea suspinelor strângându-le-n siajul zilei

oamenii sunt fulgi de zăpadă cu tot frigul singurătăţii strâns în suflet
îi vezi purtaţi de vânturile istoriei dintr-un noian în altul
şi te întrebi de unde atâta tărie şi cum de nu li se pierd visele

să nu mai numeri fulgii de zăpadă. lasă-i să-şi poarte singuri de grijă
la recensăminte vor şti să se adune şi să se scadă din taxe
şi cine nu pune cruce pune degetul pe rana statisticilor inutile

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl e mereu incert

Că "Tatăl e mereu incert"
Nu e o vorbă în deşert;
Să nu zici "Nu", să nu spui "Au!",
Ştiau romanii ce ştiau.

pamflet de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 aprilie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oaza

De n-ai fi fost,
de unde mi-aş fi tras seva,
lichidul vital?
Aş fi fost un deşert
ucis de dogoarea
unui soare nemilos...
Eşti oaza
Invadată de pace
şi lumină,
unde se hrănesc
rădăcinile mele-nsetate de
iubire, ce cresc
şi se urcă împreună
cu tine, pe scara
veşniciei spiritului...

poezie de Ioan Friciu din Claviaturi (31 august 2014, Sibiu)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copleşitoare amintiri

De la un timp am observat
Că mă hrănesc cu amintiri.
Salată de vise cu emoţii,
Desert în imagini cu sunete
Şi gust de sălbatice dorinţe,
Îmi hrănesc eul imaginar.

O mie şi una de motive
Cu parfum de frezie,
O mie de triste iluzii
Despre ce ar fi fost dacă
Se servesc câteodată,
Pe acelaşi platou... cu amintiri.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul Muscat Ottonel

Vin de desert, armonic, cu-aromă tămâioasă,
Dulceaţă rafinată, licoare savuroasă,
Cu un parfum puternic, de floare de lămâie,
El nasul, cerul-gurii şi limba le mângâie.

Oricât de mult ţi-ar place divina băutură,
N-o bea cu lăcomie! De n-o bei cu măsură,
E ca amanta blondă, frumoasă, parfumată,
Ce, fără remuşcare, te-nşală deîndată.

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (5 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina iubirii noastre

Iubirea noastră a fost o grădină
În toată vastitatea ei,
Tu ai lăsat să se usuce
Corola florii,

Pentru a distruge sufletul
Şi inima mea.
De aceea inima
mi-a devenit un deşert,

ce are nevoie de un strop
din dragostea ta.
De aceea se răspândeşte În lume
Strigătul meu de durere.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar cuvinte

Se frâng dicţionare în mine,
Cuvântu-n deşert a căzut,
Un gest de iubire se stinge,
O umbră-n privire şi-atât.

Vocale, consoane aleargă
În zbucium haotic dansâd,
Cuvântul se-ntoarce-n tăcere
Ferestre se-chid scârtâind.

Şi totul devine întuneric
În suflet apare-un mormânt.
Dar eu te aştept Înviere
Te-aştept răbdator şi sperând.

poezie de Victor Rechiţian (31 august 2019)
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meniul vieţii

Eram cu fetiţa mea la masă,
mă uitam prin meniul vieţii...
Am comandat:
felul întâi - sănătate...
felul doi - înţelepciune...
Desert, pentru mine,
nu am comandat,
doar pentru fetiţa mea.
I-am luat o porţie dublă
de.... fericire...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!