Toate rezultatele despre blajin, pagina 6
La noi bătrânii stau la drum
E câmpu-n hibernalul somn de seară.
Pictându-și sângele peste Gorgan
Discret se-ascunde soarele de țară,
Bonom merge spre casă biet țăran.
În râul lângă sat își udă fața
Și-nmoaie talpa ca-ntr-un râu de foc.
Din suflet cearcă să-și alunge greața
C-un ritual de rugă de noroc.
Cu vecini stătea cândva ieșit la drum,
Trasînd viața-n vorbe evazive,
Cu glas căznit de înecăciosul fum
Al țigărilor în seri tardive.
Au îmbătrânit în gând apăsător,
Ruga le-au dezintegrat păgânii.
Dumnezeu nu înțelege soarta lor,
Ori de ce blajin plâng azi bătrânii.
poezie de Stelian Platon
Adăugat de Stelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laudă omului cu suflet bun
Mă-nclin în fața omului blajin
Ce cu răbdare, ajută un bolnav
Laudă ție, bunule creștin
Ești pentru lume un om brav!
De dăruiești din ce îți prisosește
La cei ce traiu-i tot mai greu
Laudă ție, ce faci e creștinește
Să te-ocrotească Dumnezeu!
În aceste vremuri, se poartă lăcomia
Mulți trăiesc doar pentru ei
Laudă ție, ce-ți place omenia,
Și lăudat să-ți fie frumosul obicei!
La toți ce știu a empatiza
Și-un zâmbet cald oferă în jur
Celor ce știu de jos a ridica
Laudă lor, că au sufletul pur!
[...] Citește tot
poezie de Ionel Popa (30 martie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Spatiul in opera lui Liviu Rebreanu" de Ionel Popa este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.
Pe Ștefan Luchian l-am găsit în pat. Odaia lui albă și mare împărtășea o liniște și un parfum deprimant, de sanatoriu. Capul îi sta proptit între perne. Trupul acoperit de o cuvertură se bănuia schelet. Întreg cuprinsul odăii era stăpânit de capul lui. Ah! capul acela! Un cap enorm, cu unghiuri aspre de craniu, peste care pielea palid-arămie, devastată de variolă, se subtiliza, violet, în preajma orbitelor sinistre, pe fundul cărora licăreau hipnotic, doi ochi impresionanți, ca două țipete în noapte. Numai gura lui zâmbea blajin, sau părea că zâmbește necontenit. Au trecut o sută douăzeci de luni de când Ștefan stă țintuit patului, cu fața către cer și mâinile pe piept în așteptarea supremei dezlegări.
citat celebru din Nicolae Tonitza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am o părere excelentă despre M. S. Regele Mihai; l-am cunoscut de copil mic, la proclamarea lui de Rege, în momentul morții Regelui Ferdinand; am colaborat cu Dânsul... Regele este un înțelept, este un om cu o bunăvoință deosebită, de o inteligență și de o bogăție de informație care, din nefericire, nu rezultă din convorbirile cu Dânsul. Are atâta cultură și, în toate domeniile, ideile lui proprii, care se pot sesiza într-o lungă convorbire, care nu sunt aparente. Regele este un om blajin, este destinat să fie Rege, are gesturi maiestuoase; este o plăcere să stai de vorbă cu Dânsul. Mănâncă foarte puțin (dacă ești invitatul Regelui, două zile simți foamea).
citat din Corneliu Coposu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "File dintr-un jurnal interzis. 1936-1947 1953 1967-1983" de Corneliu Coposu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
Tot într-un timp, colo departe, în haosul zgomotos al Bucureștilor, trecătorii puteau vedea un moșneag micuț, intrat la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit, cu acea liniște a mărei, care, potolită în sfârșit, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. Bătrânelul se plimba regulat, - dimineața, de colo până colo pe dinaintea Universității - seara, cum răsăreau aștrii, de jur împrejurul Observatorului pompierilor de la bifurcarea bulevardului Pake, - șoptind mereu, cu un glas blajin, același cuvânt: "Vice-versa!... da, vice-versa!"... - cuvânt vag ca și vagul vastei mări, care sub fața-i fără creț, ascunde-n tainicele-i adâncuri stâncoase cine știe câte corăbii, zdrobite înainte de a fi ajuns la liman, de-a pururi pierdute!
Ion Luca Caragiale în Două loturi (1898)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Cântec neostenit
te iubesc și se așterne neaua
peste cadranul ceasului din turn,
când își aruncă timpu-n hăuri șaua
eliberat ca de-un pavor nocturn.
te iubesc și se avântă corbii
în depărtarea cerului senin,
cum își frământă în lumină orbii
un alfabet al gestului blajin.
te iubesc și se-mprimăvărează
cu ghioceii plânși peste colnic,
cu soare-arzând, cu luna stând de pază,
cu vântu-n pomi suflând ca-ntr-un tulnic.
te iubesc și marea-n toiul verii
spală la țărm dantele de nisip,
cum lacrima se lasă-n văzul serii,
o dungă albă pe întregul chip...
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măicuței cu ochii de cicoare (sonet)
MĂICUȚEI CU OCHII DE CICOARE
(sonet manei iubitoare)
Măicuța mea cu ochii de cicoare,
Plecată să îmi zidești casă în Rai,
Te rog, prin vise, o veste să îmi dai,
Să știu că mă aștepți la o zi mare!
Aș vrea să-mi spui cum e pe-al cerului plai,
Ce griji te frământă și ce te doare?
Te aștept mereu, că-n suflet mă doare
De când în lumea celor drepți plecat-ai!
Mi-au albit tâmplele de așteptare,
Să-ți mai văd chipul blajin și să-ți sărut
Mâinile de măicuță iubitoare!
Nicicând n-am uitat cât de greu m-ai crescut
Și spune-mi că vii, să-ți cad la picioare,
Chiar pentru o clipă, ce-o aștept demult!
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Provincial love story (personajele sunt închipuite, orice asemănare se asumă pe cont propriu)
Matilda își găsi de-un ceas
un soț blajin, nu de pripas -
cu casă și servici la stat
șef de magazie la Gostat (iar pentru actualizare, la cerea publicului:
ba senator, ba deputat)
pe ulițe ea... elegantă
și cu oricine mult galantă
el, cu leafa-n dinți direct la ea
că o iubea, că o iubea
trăiau, mai bine de an
ea o "cățea", el un profan
c-așa-i în târg, află pe urmă
stăpânul curtea cine-i scurmă
dar într-o zi ea l-a lăsat
firește, pentru-n alt bărbat
el, melancolic, beat de ea
și-a luat de-aiurea o cățea
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, Femeie!
Ești maică născătoare de răsărit divin,
Ești reazem neclintit în clipa dureroasă,
Ești blândă mângâiere șoptind cu glas blajin:
,, Ce faci? Te-am așteptat! Bine-ai venit acasă!"
Ești piatra ce zidește a vieții temelie,
Ești suflet mistuit de grija tuturor,
Ești înger iubitor, izvor de armonie,
Ești brațul ce alină c-un zâmbet protector.
Ești candelă arzând foc sacru-al nemuririi,
Ești lacrima trăind mâhnirea, bucuria,
Ești inima vibrând, clădind altar iubirii,
Ești slova ne-ntinată ce naște poezia.
Ești mamă, fiică, soră, soție sau mireasă,
Ești gingașă făptură, ești stâncă și ești zeie,
A florilor iubită, a Soarelui aleasă
În zi de sărbătoare. Să ne trăiești, Femeie!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, Femeie!
Ești maică născătoare de răsărit divin,
Ești reazem neclintit în clipa dureroasă,
Ești blândă mângâiere șoptind cu glas blajin:
,, Ce faci? Te-am așteptat! Bine-ai venit acasă!"
Ești piatra ce zidește a vieții temelie,
Ești suflet mistuit de grija tuturor,
Ești înger iubitor, izvor de armonie,
Ești brațul ce alină c-un zâmbet protector.
Ești candelă arzând foc sacru-al nemuririi,
Ești lacrima trăind mâhnirea, bucuria,
Ești inima vibrând, clădind altar iubirii,
Ești slova ne-ntinată ce naște poezia.
Ești mamă, fiică, soră, soție sau mireasă,
Ești gingașă făptură, ești stâncă și ești zeie,
A florilor iubită, a Soarelui aleasă
În zi de sărbătoare. Să ne trăiești, Femeie!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!