anevoie

A fost odată, de mult, de mult, pe vremea când lupii păşteau iarbă verde laolaltă cu mioarele, pe când iepurii se potcoveau cu potcoave de argint şi măgăruşii ciripeau ca privighetorile, a fost atunci o împărăţie mare. Spun cei care şi-au istorisit basmul unul altuia, de s-a păstrat până în zilele noastre, că trăia în acea vreme, undeva la ţărmul mării, un pescar bătrân şi sărac, sărac lipit pământului. Tot avutul lui erau luntrea, uneltele de pescuit şi o colibă din trestie pe care şi-o înălţase, anevoie, cu puţinele-i puteri, aproape de marginea mării.

începutul de la Cătălin cu pletele de aur de Virgil Chiriac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul galben
Galbene petale,
senzuale,
Scăldate-n rouă matinală!
Frunze de aur,
Tulpini în flăcări sub soare răsare,
Stropi de lumină solară,
În trandafirul galben
Toate se-adună şi se încunună.
Sălbatic creşte trandafirul
Pe creasta sură a muntelui,
Înfruntă zăpezi şi singurătăţi
Însă nu-i pasă de alte flori,
Şi nici de alte vieţi...
Sunt solii iubirii
Trandafirii!
Şi orişice femeie -ndrăgostită,
Petale de trandafir sărută.
Anevoie mă caţăr pe stânci
S-ating trandafirul

[...] Citeşte tot

citat din Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimfă îmbătrânind

Cuibul meu din pin
arareori îl mai părăsesc,
de când satirii
nu mai aruncă mici pietre
ademenindu-mă în iarba pădurii.
Ascult sturzul. La început de toamnă ce fac?

Cu câtă bucurie îmi priveam cândva
faţa din iaz, iar sânii
mi-i alintam cu sporită plăcere!
Imaginea picioarelor mele
arunca peste ape
scânteieri întrecând
sclipătul stelelor.

Câteodată înainte de zori
când faunii
dorm cu alte nimfe
anevoie cobor
pe asprul trunchi

[...] Citeşte tot

poezie de Felix Braun din Poezia austriacă modernă (1970), traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi dacă într-o zi m-aş decide impulsiv să te uit? Apoi anevoie cu tremur in suflet te-aş da afară abuziv dintr-o amintire. Ca si cum dintr-o dată, imprevizibil s-ar risipi in noi tainele impărţite idilic intr-o clipă de veşnicie. Să vezi cum e intr-un suflet străin. Si dintr-o dată s-ar nărui tăcerile nestăvilite, liniştea si regăsirile. Reciproc. Când vine vremea să plecăm schiopătând de pe o pagină de hazard unde nu mai e loc pentru jumătăţi de lume comună, neînţeleasă. Ce-ar fi dacă m-aş uita inapoi?
N-aveam prea multă vreme. Iubim şi murim in lipsa iubirii. Ce-ar fi dacă m-ai lăsa să plec? Cu toate artificiile, aparentele si fericirea disimulată amândoi ştim că nimic nu va mai fi la fel...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În compararea diverselor stări de plăcere şi durere, iată normele de orientare. Vrem să gustăm plăcerea, nu alegem, nici nu vrem durerea. Starea de mijloc nu o preferăm plăcerii, însă o preferăm durerii. Vrem orice condiţie unde există multă plăcere şi puţină durere şi nu vrem pe aceea unde durerea întrece plăcerea. Relativ la starea unde plăcerile se cumpănesc cu durerile, e anevoie a hotărî dacă o vrem. Alegerea şi voinţa nostră rămân în suspensie, după cum plăcerile şi durerile sunt mai numeroase sau nu, mai vii ori mai slabe, într-un cuvânt după cum se echilibrează între ele. În fine, când una e egală cu alta, suntem osândiţi, a nu putea vrea, fiindcă voinţa noastră nu se hotărăşte pentru sau contra, decât când predomneşte obiectul afecţiunii sau repulsiei sale.

citat din Sogyal Rinpoche
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rime la un amic

Nu-ti mai tulbura gandirea cu nimicurile-aceste...
Nu stii tu ca, de cand lumea, dragostea e o poveste?
De-o auzi a zecea oara, dulce-ti suna la ureche,
Ti se pare ca e noua, desi stii ca este veche;
Si pe clina-nchipuirii lunecand fara de voie,
Ratacesti asa departe si simtesti ca anevoie
Te mai poti intoarce iara la pierduta-ti nesimtire
Cand erai cu sange rece la ispite si iubire,
Cand cu-o ironie-amara raspundeai la orisicine
Iti vorbea cu-mpatimire de amoruri pentru tine ;
Si cu inima usoara tu treceai prin asta lume,
Nelegat fiindu-ti gandul nici viata de vreun nume.
Astazi prismele iubirii ti-au intunecat vederea ;
S-au schimbat in juru-ti toate si tu ti-ai schimbat parerea.
Unde-ti este-ntelepciunea ce-o aveai in alte vremuri?
Nu stii tu ca, de cand lumea, dragostea e o poveste?
Nu-ti mai framanta gandirea cu nimicurile aceste!

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri mature

Un vânticel călduţ de primăvară
Mi-a mângâiat uşor obrazul
Şi mi-a şoptit că ar fi cazul
Ca să iubesc a nuştiu câta oară...
I-am spus că nu mai sunt o tinerea
Că mintea mea este acum mai coaptă
C-ar fi nevoie mai mult decât o şoaptă
Ce-i spusă la ureche cuiva.
Mai anevoie şi mai complicat i-acum
Când ai ajuns la jumăta' de drum
Să îţi oferi iar sufletul pe tavă,
Când ştii c-a fost stropit cu atâta lavă;
Şi-a suferit destul şi pe nedrept
Lăsând urme adânci în al tău piept.
Nici singur nu-i mai bine şi nici nu-i mai uşor
Când vezi cum trece vremea şi oasele te dor,
Dar decât suferinţă, cu lacrimi şi cu chin,
Mai bine e tot singur să-ţi vezi de-al tău destin.

poezie de Mariana Simionescu (20 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popas sufletesc

Fac un popas sufletesc pe-un tărâm fără nume
Şi încalec pe visul semeţ ce stă după mine
Să-mi potrivesc ceasul plecării din lume
Spre lumea ce-a fost, ce este şi vine.
Smâcesc din frâie şi dau din picioare
Dar visul nu caută să facă vreun pas!
Din noapte privirea-mi ridic către soare
Curtându-mi puţinul ce mi-a rămas
De împlinit anevoie pe vise călare
Şi îngân un refren de senin fără glas
Din cântul sublim ascuns în uitare,
Să-audă şi gândul cel vechi de pripas
Cum goana vieţii e-o pură visare
Şi vânt adunat pentru bunul rămas.

Mai fac un popas pentru-n suflet rămas de pripas,
Cu un scop definit şi prescris de-o anume
Alarmă-a trezirii de vis, din ultimul ceas
Al curtării divine ce duhu-a 'ncetat să-i zbuciume
Ca semn al celui mai groaznic şi mare impas.

poezie de Ioan Hapca (14 mai 2022)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu puteam să-nţeleg

Nu puteam să-nţeleg cum stă osul sub carne,
ce blestem îl apasă să suporte tăcut
îndurând umilinţa unui melc fără coarne
târâtor anevoie printr-un veac prefăcut
Nu puteam să-nţeleg de ce doare plutirea
ca o cruntă tortură născocită de popi,
ca o rană sărată, ca un gol, ca psaltirea
recitită-n răstimpuri de eretici miopi
Nu puteam să-nţeleg câte ceruri există
şi de ce fiecare nu îl are pe-al său
chiar de-ar fi să măsoare numai cât o batistă
năclăită de stele ca un geam de hublou
Nu puteam să-nţeleg care far mă încape
ca o haină lălâie şi din care ocean
vreo armadă de vise şi-ar croi peste ape
drumuri lungi către mine, s-acosteze în van
Nu puteam să-nţeleg de ce cântă copacii
sunt viori sau sunt arbori şi cum fabrică flori,
lemn de cruci, de corăbii, de ce-i tulbură macii
când răsar printre iarbă pe sub ei, trecători

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Dora Merean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anglia. "D-l cutare să poftească la lecţie."
E ceva de sever în glas. Şi d-l cutare nu ştie boabă din Anglia. E unul din colegii noştri, cari învăţa foarte anevoie şi pricepea foarte puţin. Vina nu era a lui.
— Anglia... Î... Anglia... Î... Englitera... Î..."
Noi — între rîs şi temere. Furişam priviri de spioni asupra profesorului.
— Anglia, î... Englitera, î... foarte bine. Mai departe.
Noi, din bancă: va rîde, nu va rîde? Nu ştim încă.
— Anglia... se mărgineşte la nord cu marea...
— Cu marea?
E sever încă. A trecut mîna prin păr.
— Cu Marea Nordului...
— Foarte bine...
Parcă începe a surîde. Ochii se măresc; semn bun,
— La sud cu marea...
— Cu marea?
— Cu Marea Sudului...
— Foarte bine.
Figura sa albă se rumeneşte. Abia se ţine de rîs.
— La vest cu marea...
— Cu marea?
— Cu Marea Vestului.

[...] Citeşte tot

Barbu Ştefănescu Delavrancea în Angel Demetriescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!