anevoie

Septembrie, poem neterminat...

Septembrie, te mai gândeşti la mine? Sau ai plecat cu amintiri cu tot?
Eu mă frământ şi-alerg printre destine şi să aleg vreunul, n-am să pot...
E-atâta noapte-n versul meu şi luna îşi caută un loc să n-o mai văd
Şi zorii îmi îmbracă-n nori minciuna şi mă anunţă că va fi prăpăd.
Mi-aş scoate sufletul, l-aş arunca spre tine... şi calcă-l în picioare dacă vrei!

Numai să nu mai simt cum serpentine îl ameţesc pe întomnate-alei...
Poemul meu respiră anevoie pe-o margine de lume unde nu-i
De nicio muză-albastră o nevoie, ci doar de tine, dor al nimănui...
Mai trece-un tren prin gara mea pustie, ca o fantomă, bântuind prin timp

Din mers, într-un vagon, o poezie pictează-n violet un anotimp...
Îi fac cu mâna, poate se opreşte, în staţia fără peron, şi-aştept şi sper
Să îmi răspundă... ochii şi-i fereşte şi-mi fac din lacrimă un colier...
Septembrie, poem neterminat, neînceput, abandonat din mers
Te-ai rătăcit pe la răscruci şi-un vânt turbat mi te-a furat şi nemilos te-a şters...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părelnică...

Sunt o copertă aspră cu titlu imoral,
Pe file cu esenţă de filosof sacral...

Sunt un azil de gânduri ce-şi fabrică eseu,
Din ziduri reci cu-o poartă sculptată-n dumnezeu...

Sunt un nimic din totul şi totul din nimic,
Pretind un bun tovarăş, al unui inamic...

Când dragostea-i imensă scăpată tumultuos,
Din hâdul boţ de humă, mă simt mărinimos...

Departe mi-e realul de plasic înrămat,
La braţ, naiv mă poartă, fantasticul sedat...

Sunt foc de mitralieră cu gloanţe oarbe-n ea,
Riposta e uşoară, răbdarea tot mai grea...

Sunt mai puţin ca tine, ca altul sunt mai mult,
Viziuni de geometrie dintr-al genezei cult...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 mai 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am atât de multe gânduri de-mpărţit! Le-aş strânge într-un buchet de emoţii şi visuri proaspete. Pe urmă ceasuri întregi de existenţă intensă ne-ar îmbrăca esenţa oarbă cu pulbere de nori şi păpădie. Ţi-am dat întâlnire într-un suflet hoinar, avid de iubire. N-are graniţe şi marginea acestei lumi efemere, aglomerată de ispite se contopeşte într-o îmbrăţişare. Mi-e dor să-ţi miros viaţa curgând anevoie, plăpând şi dulce prin trupul de lut. Să-mi cânte doina binelui la margine de Cer. Să-ţi fie reazăm mâna mică în căuşul palmei îmbătrânite de ani şi dezamăgire. Într-o zi Dumnezeu a numărat inocenţa printre suspine şi rugăciune. Eram tâlhari de clipe şi fericiri. Tu ai luat crucea ta şi-a mea demn, plin de blândeţe şi mângâiere. Iubirea nepângărită de orgolii are aceea decenţă de necombătut. Şi când nu mai eşti prezent aievea, inima continuă să-ţi trăiască efectiv amintirea din suflet în suflet până la apus. Era firească trecerea aceasta din efemer la veşnicie. Te iubesc mai mult ca oricând. De când ai plecat mi-e prezent Raiul în albastru senin. Taţii nu mor. Ei se luptă cu zmei, gânduri vitrege şi agonii. Doar pentru ca povestea noastră să aibă un final fericit.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zorii zilei anunţau începutul altei săptămâni. Urmau câteva zile deloc plăcute pentru tânărul comandant. Se trezi anevoie, fără pic de entuziasm. Contrar obiceiului său, în această zi nu se grăbea deloc să plece spre Institut, doar ştia ce-l aştepta acolo. De cum deschise ochii, zări pe fereastră câteva sclipiri luminoase. "Iarăşi reporterii? Nu s-au mai săturat oare?" îşi spuse în gând, deşi ştia că zilele acestea, oamenii presei vor avea mult material, pe seama lui. Se convinse însă în curând că de fapt nu erau blitz-urile aparatelor foto ale reporterilor sau ale altor curioşi, când auzi clar câteva tunete specifice furtunilor de vară. Se apropie de fereastră; într-adevăr, cerul era brăzdat de numeroase fulgere, la intervale de timp destul de scurte. În curând se porni şi ploaia, o ploaie rapidă, care umplu străzile de şuvoaie de apă în doar câteva clipe. "Canalizare proastă..." se gândi Lucian cu indiferenţă, dar imediat îşi aminti de dulăul său negru. Era Nero în casă sau nu? Coborî rapid treptele, tare îngrijorat, aşa cum era îmbrăcat, adică încă în pijama, dar se linişti când îşi zări câinele în holul de la intrare, încolăcit leneş în locul amenajat pentru el. În lămâi, evident, era papagalul cel colorat şi foarte zgomotos, dar tare drăgălaş, Rikky. Iată că se stricase brusc şi vremea, de parcă ştia ce se petrecea în sufletul comandantului misiunii; şi acolo era o adevărată furtună.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor

Primele zile au sosit cu prospeţimea pufului de canar
ce-şi aşteaptă galbena zi de naştere
inevitabilă ca o zi oarecare
Au sosit cu literele unui portughez
turnate în hainele strâmte ale înţelesurilor
cozonac pleznind în cuptor
răspândind o invincibilă aromă
Undeva se aude zumzăitul monoton
al unei maşini de spălat
serioasă ca orice rotaţie completă
mai sunt şi nişte flori
împietrite într-o perpetuă înflorire
alături, un mărţişor fără greutate
pe care nu îl poţi deosebi de restul lucrurilor
tabla de scrabble, învălmăşeala de litere
care anevoie se aşază în cuvinte.
Suntem şi noi, ca două vocale
prinse într-un cuvânt ce altfel nu se poate forma
strivind între ele buretele consonantic al întristării
într-o subită ploaie de primăvară.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Pârvan din Suflare peste păpădii (2013)
Adăugat de Alexandra Pârvan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oo, Majestate

Ah Doamne ce mult îl iubesc pe Rege;
încă de când şi tatăl şi bunica
chipu-i întrupau... E tot ce am mai drag;
e singura poveste adevărată,
e tot de ce mă doare şi mi-e dor,
cel ce-ar putea reface ţara mea, scăpată...
M-anin de timp când se spunea că "totul merge"
-aşa cum auzeam când eram atâtica-
şi-aveam monezi de-argint -făceam şirag
cu chipul tânăr, efigie- în şifonier, în dormitor.
Ce grav păcat că mi-am pierdut poveste
ce-mi legăna copilăria
de-un secol cu-nceput de film
cu pantaloni bufanţi, cu primul automobil,
când ascultam la radio fără să ne dezlipim...
Nu mai am nicio zestre;
nu se mai regăseşte onoare, datoria...
N-am nicio şansă să-mi educ copil!

EL, unicat -de fapte şi de martor- aproape centenar,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia să vedem, ce-avem noi aici...?

... o tara ca de basm, c-un rege,
dar unde nu-i lasat a drege,
ca s-a decis, republic-are
parla... menta, vorba, de-o floare
pe-alease, ca-e_ghe. com. an. auto,
ce plumb, de creier n-a avut-o,
poate doar moto tari, ce anu'
so va drumi, din an in anu'
ca si cu varu' jan, amicu'
ce mari-platou vandu, pe picu',
cu sarb-o hora-n dinastie,
cu-IQ, c-aliment... e, prostie
ca gig, el cult, urii anevoie,
ele, na... e de plescoi, nu troie,
diaconu e actor nu popa,
succesa, ele, na... e-o dota,
lasata la neam de printesa,
ca si geo, a... na... fara adresa,
pont, a... susu-i un plagiat
cum costin, iu... fu magistrat,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirabila sămânţă

Mă rogi cu-n surâs şi cu dulce cuvânt
rost să fac de seminţe, de rarele,
pentru Eutopia, mândra grădină,
în preajma căreia fulgere rodnice joacă
să-nalţe tăcutele seve-n lumină.

Neapărat, mai mult decât prin oraşul rumorilor,
c-o stăruinţă mai mare
decât sub arcade cu flori,
voi umbla primăvara întreagă prin târguri
căutând vânzători de sămânţă.
Mi-ai dibuit aplecarea firească şi gustul ce-l am
pentru tot ce devine în patrie,
pentru tot ce sporeşte şi creşte-n izvornită.
Mi-ai ghicit încântarea ce mă cuprinde în faţă
puterilor, în ipostaze de boabe,
în faţa mărunţilor zei, cari aşteaptă să fie zvârliţi
prin brazde tăiate în zile de martie.

Am văzut nu o dată sămânţa mirabilă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţuţu

Personaj simbol de ratat;
Exempl-unei comune fade
Unde din viaţă timpul roade
În palme mari... destin crăpat.

Este un păpuşoi de ceară
Topit în minţile golaşe
Ce cred în şcoli de prin oraşe
Ce idolu-a urmat cu fală.

Îi reprezintă inteligenţi
C-un an făcut la facultate;
E geniul cel cu multă carte
Ce face proiect la petenţi!

Este talentul pur, schematic,
Uitat într-un burduf jegos,
Ajuns un cerşetor zelos
Pe vorbe pentr-orice tematic.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile Vieţii

Înmuguresc zorii vieţii în era smaraldului,
A primăverii tandre şi înmiresmate.
În fragedă pruncie, lăstar firav creşte în pomul vieţii
La adăpostul mamei şi cu dragoste se hrăneşte.
Are fragezimea petalei albe a bobocului de floare
Şi puritatea de cristal al lacrimei dimineţii
Chicotul gângurit al sufletului înviorează
Chipul mamei, crispat de-atâta duioşie şi candoare
In lumina născătoare, bobocul se deschide
Etalându-şi splendoarea fluorescenţă pastelată
În, sute, mii şi mult mai multe calde şi dulci culori
Şi-şi poartă cu mândrie ancestrală portul.
Identitatea lor e una şi eternă vrea să fie.
Tinereţea este o harfă acordată să cânte la orice adiere
Şi păşeste în tăcere –n dimineţi prin ale ei cărări rătăcitoare.

În ambra galbenă a chihlimbarul, anii maturităţii se grăbesc sa vină
Şi vara definesc, când se coc la focul de jăratec al soarelui usturător,
Când în clocot dau dorinţele ascunse şi cantecul se cantă pe sine însuşi
În înalturi se ridică şi-n uniune dansantă cu natura se îmbrăţişează,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!