schimbare politicã

Casa de pe lac

Te-aºtept, convins cã vei veni
La casa de pe lac,
Cãci doar aici tu poþi sã fii
ªi toate-þi sunt pe plac.

E micul nostru paradis,
Aici, în astã lume,
Un loc ce poate fi descris,
Fãrã sã-i pui un nume.

Doar vid în care timpul tace,
Iar viaþa-n sine e o clipã,
Un infinit cuprins de pace,
O bucurie zãmislitã.

E vraja casei de pe lac,
Visul ce dãinuie-n eter,
Nimic din tot ce-þi este drag,
Nu poate fi la fel ca el.

[...] Citeºte tot

poezie de Lucian Santa
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

A revela þie

Ce revelaþie trãiesc în plin lugubru
Deodatã pãcãlit de propriul ego
Încrezãtor imaginii non stop, placebo
De zi cu zi, visând mizeria-n picaj salubru?

Sunt de-un ceva timp însumi eu cu mine
Atât de strâns cã nu remarc schimbare
De suflet nevãzut, simþit, de fizic un atare,
Crezând cã zboru-i infinit ºi tot ce-i roºu sunt rubine!

Nu, timp nu trece de nu-i ceas sau nu e limbã
Sã miºte sau sã-þi strige, sau ºopteascã
Pe-ascuns, sã-þi dezgoleascã falsa mascã
Ce-o porþi, o mãsluind cã nu se schimbã!?

Aºa-i o zi când brusc nu ºti ce eºti
ªi rãul þi se-nfige-n minte-n cãrnuri
Definitiv º-imunul piere, visu-i fum pe hornuri
Mânjind din negru-n gri spre alb!... Întinereºti?

[...] Citeºte tot

poezie de Daniel Aurelian Rãdulescu (11 decembrie 2011)
Adãugat de Daniel Aurelian Rãdulescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Dragostea este de o dimensiune incidentalã. În ce sens? Sã spunem cã duci o viaþã fericitã: eºti norocos, ai un job, te întâlneºti regulat cu prietenii, nu eºti îndrãgostit, ci ai doar aventuri de-o noapte ici-colo, te gãseºti în fiecare searã cu amicii, bei, mergi pe undeva, ºi aºa mai departe, ºi, apoi, cu neaºteptate, într-un fel cu totul întâmplãtor, sã spunem cã dai pe stradã peste cineva care te ajutã sã te ridici deasupra acestor lucruri, o femeie sau un bãrbat, ºi, desigur, este dragostea vieþii tale. O întâlnire întru totul întâmplãtoare, dar al cãrei rezultat poate fi o schimbare a întregii tale vieþii. Nimic nu mai este le fel, cum se spune. Ajungi chiar sã percepi spontan cã toatã viaþa ta trecutã a condus la acest moment unic. ªtii, iluzia dragostei este, "Ah, Doamne, te-am aºteptat toatã viaþa pe tine!" Ceva de genul asta ar putea fi evenimentul dragostei, ºi cred cã este din ce în ce mai rar astãzi.

citat din Slavoj Zizek
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Dacã tu nu te preþuieºti, nu te aºtepta sã o facã alþii. Dacã tu te mulþumeºti cu puþin, nu te aºtepta sã primeºti mai mult decât îþi doreºti (iar uneori vei primi chiar mai puþin decât þi-ai dori). Dacã tu nu te respecþi, nu te aºtepta sã fii respectat. Dacã tu nu te iubeºti, nu cere altora sã te iubeascã pentru cã nu pot sã o facã. Felul în care eºti tratat de cei din jurul tãu este oglinda felului în care te prezinþi în faþa lor. Primeºti atât cât vãd alþii cã crezi cã meriþi. Dacã vrei mai mult de la alþii, învaþã în primul rând sã te preþuieºti, sã te respecþi, sã te iubeºti ºi sã nu te mulþumeºti cu puþin. Învesteºte in tine, devino un om de valoare din toate punctele de vedere, iar astfel, când te prezinþi în faþa altora, ei se vor purta cu tine aºa cum îþi doresti. Orice schimbare în exterior începe cu schimbarea din interior.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adãugat de George Aurelian Stochiþoiu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Nãscut prea târziu

povestea verdelui ce moare e pe cât de tristã pe atât de incredibilã
pentru cã nimeni nu e dispus sã moarã tânãr. e greu de-înþeles ideea de sacrificiu
ºi numai zeii pot accepta sã-ºi însuºeascã moartea omneneasca
ºtiind cã eternitatea le e hãrãzitã de la naºtere

arºiþa verii se opreºte-n prag. primele ploi spãla cerul. ceaþa acoperã crepusculul
ºi din tot acest amalgam acvatic vezi rãsãrind verdele crud al toamnei
seminþe nerãbdãtoare sau poate naive îºi iau lumea-n cap
ºi se dau. dau tot ce pot ca ofrandã. verdele lor inundã tristeþea

greu de crezut cã cineva e dispus sã moarã la prima schimbare, la primul ger
ºi totuºi, moartea sãditã-n carne aºteaptã. rãbdãtoare.
cuvintele rãsar din ceaþã. taina lor cerne rãsuflãrile pustii
chiar dacã nu mai rãspund tinereºte, ele, cuvintele, asemeni verdelui crud al toamnei, se dau uitãrii

poezie de Costel Macovei
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Când simþi toate aceste nevoi de a interveni în viaþa altor oameni e foarte important sã îþi analizezi aceste nevoi ce îþi aparþin ºi care polueazã relaþiile autentice ºi sãnãtoase ºi contrazic tocmai fundamentul schimbãrii pe care pretindem cã ne-o dorim în lume: - onorarea ºi respectarea sufletului uman ca provenind dintr-o sursã comunã ºi valoarea ºi sacralitatea fiinþei umane. - sã nu mai judecãm lucrurile în rãu ºi bine, inferior ºi superior. Au fãcut-o ºi o fac ºi alþii ºi putem vedea rezultatele judecãþii de genul acesta. Cineva trebuie sã moarã pentru cã este încolþit sub pretextul "nu eºti bun". Din punctul cui de vedere? Bazat pe ce autoritate? - sã unim, în loc sã separãm. Împãrþirea pe tabere, triburi ºi ºcoli de gândire care în loc sã integreze, divid, e motivul pentru care armonia pe pãmânt încã lipseºte. O schimbare fundamentalã, uriaºã în calitatea vieþii pe pãmânt se întâmplã în momentul în care descoperind mãreþia din noi, o recunoaºtem ºi în ceilalþi ºi îi eliberãm de propriile noastre proiecþii.

citat din Pera Novacovici
Adãugat de George Aurelian Stochiþoiu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Zile febrile

Iubita mea de-o viaþã
munceºte, nu se joacã,
de-aþi ºti: e o dulceaþã!
-ºi e normal sã-mi placã-

Eu stau mai mult pe feisbuc,
la glume, mã dau mare...
(mã mir cã n-am clãbuc
pe mâini... de la tastare).

Dar, de vreo douã zile
e clar cã-i o schimbare,
c-au devenit febrile
ºi, zãu, e de mirare!

Îmi zice de cu searã,
apoi ºi dimineaþa:
-Vezi cã se terminarã
legumele, verdeaþa...

[...] Citeºte tot

poezie de Daniel Viºan-Dimitriu
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Petale de trandafir

Desearã poþi sã te relaxezi printre petale de trandafir
Sã mã înalþi spre norii de mãtase ºi sã ne unim în vibraþie
Sã te aºezi pe un covor verde de vegetaþie
Unde florile ar acoperi locurile goale ale trupului tãu frumos
Ursuleþii de pluº sã ne deschidã calea spre joc ºi voie bunã
Iluzie opticã în mii de culori sã ne deschidã calea spre cunoaºtere
Sã ne admirãm, sã ne vorbim ºi sã ne cunoaºtem
Sã ne acceptãm cu defectele noastre, cu minunata schimbare
Eu, reprezint schimbarea, inovaþia,
Lasã-te purtat de lumina iubirii
Pentru a cunoaºte misterele comunicãrii
Misterele femeii ºi ale înþelepciunii.
Rãspunde-mi cu mici schimbãri:
Lumina sã devinã cãlãuza cunoaºterii de sine.
Respectul sã fie un templu atins de cuvântul înþepciunii
Magia sã creeze un flux de luminã între spiritele de luminã
Îngerii sã fie prezenþi aici, acum, pretutindeni.
Vino, sã deschidem templul lucrãrilor sacre.
Linã lumina spre cunoaºtere ºi vis.
Mister... reacþie... manifest... respiratie profundã!

[...] Citeºte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Dacã simþi cã ai scris degeaba

Lucrurile pot fi de-ndatã atinse, þinute, pãrãsite,
Se pot transforma unele într-altele,
Floarea poate deveni automobil, femeia -
O vaporoasã broderie. Nu existã un scamator
Care face felurite trucuri, ci lucrurile, ele însele,
Au aceastã putere de schimbare. Fã-le sã lucreze pentru tine,
Toarnã-le în forme noi, gãseºte cheia
Prin care poþi desface cuvintele.
Existã undeva un ventilator care le împrãºtie
ªi altundeva o pâlnie care le suge.
Între aceste douã puncte, în vârtej, eºti tu:
Ia un crocodil ºi fã-l iepure, ia
Un iepure ºi fã-l salcâm, ia un salcâm
ªi fã-l fereastrã. Dacã simþi cã ai scris degeaba
Schimbã-þi numele, ascunde-te în munþi,
Fã-te pãstor ºi rãtãceºte cu turmele
În cele din urmã, când îþi simþi sfârºitul,
Urcã oile la cer, mergi ºi tu odatã cu ele
Acolo vei fi Petru sau Ioan, sau Emanuel,
Sau Iov, sau Iacov, sau cine ºtie cine.

poezie de Mircea Florin ªandru din Caut un loc curat (2016)
Adãugat de Carmen2015
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Se pierde vremea...

M-am saturat de dimineþi înceþoºate,
Vremea nu mai e ca altãdatã,
Lumea sãracã merge cu haine vechi purtate,
Neliniºtiþi nu calculaþi cum erau odatã.

Au promisiuni de la cei cu avere,
Cã vor avea mai multe mâine,
Va fi totul bun ºi dulce ca o miere,
Vor avea bunãtãþi ºi mai bunã pâine.

Cei ce ne conduc nu sunt corecþi,
Tot ce era în trecut deja se pierde,
Acum trebuie sã fim mai direcþi,
S-o luãm din nou cu linia verde.

Nu trebuie sã dormim în luxoase paturi,
Trebuie s-o luãm pe un natural drum,
Sã nu ne mai facem gânduri
ªi sã nu mai inspirãm praf ºi fum.

[...] Citeºte tot

poezie de Eugenia Calancea (25 octombrie 2019)
Adãugat de Eugenia Calancea
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!