minciuna are picioare scurte

Un gol etern

rotund himeric adunat sub pleoape
cătuşe pe mâini
infern la picioare
e foarte târziu şi atât de întuneric
şi atâta verde-n jilţu-n care stau

pe mozaic dansează o lumină
a tragerii mele pe roată
în miezul adâncului dens e tăcere
şi-o orbitoare prăpastie

un gol etern îmi cade pe umeri
aşteaptă-mă ieri
tu care n-ai venit niciodată.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansează-mă...

Dansează-mă
până îmi vor creşte aripi
în loc de picioare
iar sângele
să mi se aştearnă
ca o poteca
pentru acei pelerini
ce poartă luna pe frunte
fără ca pintenii timpului
să-i fi atins.
Dansează-mă
ca şi când ar umbla moartea
pe strada mea
şi eu aş vrea să mă înalţ
să văd cum e
când îţi urlă pământul
sub tălpile-păsări
de teamă că nu se vor întoarce pe el...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară

La orizont - departe - fulgere fără de glas
zvâcnesc din când în când
ca nişte lungi picioare de păianjen - smulse
din trupul care le purta.

Dogoare.

Pământu-ntreg e numai lan de grâu
şi cântec de lăcuste.

În soare spicele îşi ţin la sân grăunţele
ca nişte prunci ce sug.
Iar timpul îşi întinde leneş clipele
şi aţipeşte între flori de mac.
La ureche-i ţârâie un greier.

poezie celebră de Lucian Blaga din Paşii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pot fi smerit la picioarele oricărui om
pot chiar încerca şi la picioarele lui Hristos
.
dar nu pot nicio clipă să fiu smerit
la picioarele mele
.
astfel
încet-încet
mă creşte
nesmerenia
şi nu mai pot nici trufaş să fiu pe deplin
din vreme ce
mă bănui conştient întrebându-mă:

la ce-mi mai trebuie totuşi picioare?

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nonsens cu sens

Gărgăriţă, gărgăriţă,
Un şurub cu piuliţă
Să fii om e lucru mare
Am adidaşi în picioare.

Ceapa creşte în grădină
Cioara nu este găină
Şinele sunt paralele
N-avem bani, ci doar belele.

Nu-i nimeni la librărie,
Poţi să bei pe datorie
Oamenii se epilează
O patrulă patrulează.

Aşa e în cap la unii
Lebedele şi păunii
Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz,
Nici nu ştiţi cât mă amuz.

poezie de Octavian Cocoş (26 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Good life

nesimţitul

vă refierbe fără paradigme ciorba de perişoare
mâncaţi o lume dispersată din burtă revoltătoare

se sinucide de fiecare dată voi nu
ştiţi de ce îl aşteptaţi viu în artă

se aşază are atatea capete în jos şi picioare desfăcute în sus
privit de pe balcoane gata să se surpe la orice fel de concurs

e iubit cu zonele intime ele fiecărui surdo-mut
dureros îmi folosesc limba şi vă sărut

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fosta iubire

Nici amintirea nu te mai păstrează
De-aş vrea să-ţi cânt m-aş poticni afon
Ai fost o nebunie şi o rază
Rămâi un numar vechi de telefon.
Aş vrea să te mai văd, dar nu se poate
Am auzit că te-am văzut cândva
Dar ca prin geam cu marginile mate
Priveam prin fosta dragă fiinţa ta.
Mai vine cineva şi mai îmi spune
Câte ceva de bine sau de rău,
Dar noi n-avem nici amintiri comune
Te-ai dus luând tot ce era al tău.
Cândva te presimţeam pe-o fâlfâire
Ştiam apropierea să ţi-o gust.
Acum chiar să mă tai tot nu am ştire
Că-mi e aproape pasul tău îngust.
A fost iubire? Sau minciună lungă?
Te rog dă voie gândului curat
Din depărtarea mea să te ajungă
La orice nume azi te-ai fi mutat.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerşetor

Cerşeam adesea prin pieţe
Să dau venitul meu cerşetoresc
Unui bolnav, infirm
Ce nu primise darul pasului.
Cerşeam pentru un miez de pâine
Şi-l dăruiam
Asemenea unui gand bun
De vindecare,
Cerşeam de la Tine un pas
Să-l dăruim amândoi
Acestui biet nenorocit
Ce-n viaţa lui întreagă
Niciodată pe ambele picioare
n-a păşit.

poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Pas pierdut (10 aprilie 2006)
Adăugat de Claudiu Ovidiu Tofeni
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de descompunere

Zadar fiinţă sângele emană,
e-n oameni existenţa bând minciună
morminte doar aievea sacru spună
sub cerul ploi ce-au izvodit o rană.

Tăceri de timp, cu miezul de furtună...
În clipa de amor şi pământeană
o veşnicie parcă-mi eşti sub geană
plătind a Mere-n Luntre împreună.

Păcatul viu, femeie, suie-n racle
ci doar în adormiri dumnezeieşti
de mântuire-i adevăr în Cleşti
prin a eternităţii habitacle.

La umbre-n rădăcini se descompune
secunda fiartă în deşertăciune...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Maioneză
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vertical

Să-mi dai nişte palme de frunze
Copac verical şi umbros
Că-s fiu al iubirii confuze
Din lumea cu susul în jos.

Să-mi dai o bătaie să cresc
În sus, ca şi tine, spre cer
Să mor în picioare, firesc
Să râd, în uitare că pier

Să-mi dai nişte umbră să fac
Pe pământ ceva de folos
Mă-nvaţă la urmă să tac
Şi drept şi bine şi frumos.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!