minciuna are picioare scurte

Tastatură de zare

Atâtea căi de comunicare
şi-nainte asteptând o scrisoare
lumea era calmă şi iubitoare
pe când, azi, fugim cu viteze ameţitoare
călcând totul în picioare
din floare în floare
scuzându-ne cu principii de emancipare
cu sensuri teoterizate de fiecare
părând că avem câte un cer şi soare
fiecărei privire
ce pare o pierdută scrisoare
pe o tastură de zare...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţetă pentru viaţă

Vorbele mă lasă rece,
Le-arunc într-un pahar
şi le las sa se înece.
Faptele le mixez într-o salată,
Măcar, mă alimentez cu ceva concret,
Nu cu hârtie frumos ambalată. Adevărul îl despic în patru,
Modelez minciuna, ca şi aluatu',
Adaug cuvintele de umplutură,
Strecor îndoială, cu sau fără măsură. Dezamăgirile le sortez parte, în parte,
Încrederea-mi este secţionată-n franjuri,
Bucuriile le pun deoparte, să nu ardă,
Elimin surplusul de pe straturi,
Servesc totul la tavă.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte

Toamnă, îmbrăţişează-mă cu braţele-ţi de vânt
Atunci când noaptea dorul doare cel mai tare
Şi spulberă-l departe, în alt colţ de pământ,
Amestecat cu frunze călcate în picioare.

Voi fura pentru tine o rază şi un tril
- Promit, toamnă cochetă şi-adesea încruntată -
Să ţi le dau alături de-un zâmbet de copil
Când iarna prea grăbită îţi va bate în poartă...

poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul politicienilor noştri

Adevărul lor – eroare exilată,
Marfă perimată, de prisos,
Un pumnal înfipt până la os
Şi-o minciună veşnic gogonată!

E o formă aprig plagiată,
Cu un înveliş cald, mătăsos,
Adevărul lor – eroare exilată,
Măsluit de cei c-obrazul gros.

Adevărul – spaimă postulată,
N-are gust, nu are nici miros,
(Cine minte e-un ingenios),
E-o stare de lucruri înşelată...

Adevărul lor – eroare exilată!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feminitate

Sâni mari, buze cărnoase,
Priviri deocheate, picioare frumoase,
Păr lung, peste spate
Şi rochii subţiri... feminitate.

Lapte, sărut, copil nou născut,
Căldura maternă, un nou inceput,
Iubire, braţe... de toate.
Şi asta e... feminitate.

Tristeţe si lacrimi de dor
Şi de jale, de-amor,
Când vrea, dar nu poate,
Ţin toate de... feminitate.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion invalidul vorbeşte

Asprimea frunţii mele ca de prund e,
triseţea suie ca o tuse-n piept.
O mână mi-a rămas pe brazda unde
se spune-acum că n-avem niciun drept.

Mi-au dat apoi porunci cu străşnicie
să mă întorc şi iarăşi să mă bat.
Spre alt hotar m-au dus cu vrednicie
şi-acolo altă mână mi-am lăsat.

Alerge scribii noi după minciună,
eu din adâncul vremii vă vorbesc:
Mâinile mele strâng ca o cunună,
în moartea lor, tot neamul românesc.

poezie clasică de Andrei Ciurunga (1947)
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea e robia grea

toată lumea o ştie
şi persist să mă îndrăgostesc
fac aceeaşi greşeală
pentru o clipă de fericire
îmi vând inima şi sufletul
mintea se-nceţoşează
sunt un zombi care păşeşte
orb tras de lanţul sclaviei
mă calc în picioare
mă sprijin de val şi călătoresc
pe norii duşi de vânt
mă-ngrop în frunze sau în mâl
fac cum îmi comandă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptate

Tăcere! Se face dreptate:
Lumina să iasă în faţă,
La fel şi umila speranţă,
Minciuna să treacă în spate.

Bărbaţii să stea deoparte
Marcaţi să fie cu-o ştanţă,
Tăcere! Se face dreptate,
Lumina să iasă în faţă.

Femeilor, clipele toate
Le fie mereu o vacanţă,
Bărbaţii muncească-n cetate
Cu sârg şi cu eleganţă.

Tăcere! Se face dreptate.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sculptor prost

Iti cer sa te sculptez in ceara,
Tu-ngadinta nu vrei imi a da,
Dar ti-o ascund si ma trudesc,
Picioare lungi sa-ti fauresc.

Si maini subtiri imbratisandu-ma,
Si buze roditoare de suspini,
Cu sanii albi tot din ceara.

Ma minunez uitandu-ma la tine,
Surasul ochilor in ceara,
Nu reusesc sa-l tiparesc.

Si realizez zadarnicia trudei
Vazand sculptura imperfecta
Si transformarea ta de zi cu zi.

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi transmit

Fără să vreau, fără să vrei, fără să vrea
trăim, eari, era.
Va fi doamne, va fi
alb, roşu, gri.

Convenţie, convenţiune!
Pe cele cinci degete te pup minune,
pe cele două lungi picioare
pe cele două mâini cu subţioare

Oh şi deasupra capul verde
şi mai deasupra norul negru...
Vine un duh care mă pierde
tot demn şi tot integru...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!