satul meu

Paranteză mică

În satul, nostru,
se beau minţile, se
ciocnesc inimile
zdrobite dimineaţă,
trase din teasc
în alambic... şi noi
ne punem coarne
de vaci apatice,
ameţiţi de dorul
luminii de la 7 ani,
de dimineaţa în care
"Eşti băiat mare,
deja... Leagă şireturile,
singur"...
Afară ningea cu frunze
veştede, reci, vii,
iar sub noi ciorapii
tremurau, se bâlbăiau,
suspinau după satul
nostru ameţit de

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgii rurale

În satul, nostru,
se beau minţile, se
ciocnesc inimile
zdrobite, dimineaţa
trase din teasc
în alambic, şi noi
ne punem coarne
de vaci apatice,
ameţiţi de dorul
luminii de la 7 ani,
de dimineaţa în care:
"Eşti băiat mare,
deja(!) Leagă-ţi şireturile,
singur"
(Afară ningea cu frunze
veştede, reci, şi vii,
iar sub noi, ciorapii
tremurau, se bâlbăiau,
suspinau după satul,
nostru, ameţit de

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul minunilor

Ajuns-am prin pulberi şi mirişti
unde răzbat fără sfat numai unii.
Drumeaguri ades ocolit-am prin linişti
după mersul albastru al lunii.

Lângă fântânile darului harului
pâlpâie boalele, ţipă lăstunii.
Plin este satul de-aromele zeului
ca un cuib de mirosul sălbăticiunii.

Legi răsturnând şi vădite tipare
minunea ţâşneşte ca macu-n secară.
Cocoşi dunăreni îşi vestesc de pe garduri
dumineca lungă şi fără de seară.

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În troiene

a nins...
e iarnă si e frig
introient e satul
doar vântul
mişcă liliacul
de la poartă

introienit e drumul
aş vrea să vin la tine
să râdem impreună
de glume mici
şi bancuri cu pitici
ce urcă pân-la lună
pe fire de lumină
pe scara minţii noastre
in nopţile albastre!

introienit e satul
nu pot veni la tine
doar vântul

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşii, păcătoşii

Mini-fabulă

Cândva, gustând vacanţe, nepoţii somnoroşi
Treziţi în zori de larmă, crâcneau lângă bunici,
Dar satul, scos la muncă în cântec de cocoşi,
Era prosper – ca ţara de harnice furnici!

Un soi de morală

Acuma, doar beţivii la crâşmă dau concert,
Iar satul zace-n tihnă, răpus ca de o boală
Şi-n zori puţini cocoşi mai cântă vag, incert,
Că-mpinşi de dor de muncă, doar hoţii se mai scoală!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula catârului prost

Invidios, catârul care
Era supremul şef în sat,
Că prim-ministrul, vaca mare,
A îndrăznit, de l-a sfidat,
Plecând în vizită-ntr-o ţară,
A unor mari hârciogi cu bani,
Ca să-i convingă, bunăoară,
S-aducă-n sat, după mulţi ani,
Tot ce-adunaseră şi ei,
La microfon a trâmbiţat
Că vaca-i vacă-ntre femei
Şi n-are locul meritat,
În satul lui, că n-a ştiut,
De-a ei plecare, peste mări.
Iar el, catârul, prost şi mut,
Dar demn, n-acceptă-aşa plecări.
De-aceea, foarte-nfuriat,
Necunoscându-şi rolul său,
Prin Constituţie fixat,
Punându-i vacii gândul rău,

[...] Citeşte tot

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În satul ăsta viu se răstignesc poeţii

clepsidrele se sparg
ţărâna e albastră
iar norii strigă ploaia
şi se-nrudesc cu frigul
poeţii stau pe cruce
cuvintele se scurg
pe lemnul disperării
în toiul dimineţii
şi zboară porumbeii
cu albul deznădejdii
trasând cu aripi grele
mici cercuri sângerii

mă credeţi pe cuvânt
că nici Isus nu poate
prin verbul reîncarnat
să lege cu o sfoară
durerile ce-apasă
în satul viu pe unde
poeţii gustă zilnic

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitirul din cer

Satul meu carne de tun
pentru cei de la oraş
viitorul la ce-i bun
când trecutul este laş

Pentru cei de la oraş
vaci atât bune de muls
sufletul un fel de caş
dintre stele iată smuls

Vacă atât bună de muls
viitorul la ce-i bun
când prezentul n-are puls
satul meu carne de tun

Pentru cei de nicăieri
nu cânţi doinele le zbieri

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (23 august 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

CXXXIV

Nu am de ce să lupt şi nu am pace,
mă tem şi sper şi ard şi sunt de gheaţă,
fiinţa-mi zboară-n cer, în ţărnă zace,
îmbrăţişez, nimic nu am în braţă!

Stau pentru ea închis, ea însă tace,
nu-mi scoate lanţul, nici nu mi-l agaţă,
Amor încurcătura nu-mi desface:
nu mă vrea mort, nici nu mă vrea în viaţă.

N-am glas dar strig, n-am ochi dar am vedere,
urându-mă iubesc pe alta foarte,
cer moartea, cer şi ajutor, dau veste.

Şi râd plângând, iau hrana din durere,
sătul de viaţă şi sătul de moarte.
Şi de la voi vin, Doamnă, toate-aceste!

sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saţul în ape

Îmi umblă în sânge
tăcere de miei
Iaduri pun rânjet
călăilor mei

Îmi umblă tăciune
năvală în oase
Sfinţi falşi fac pândă
genelor somnoroase

Îmi cântă în piept
rafale de cuci
Dumnezeu leagă
sori la răscruci

Îmi cântă în piept
pulsuri de nuci
Dumnezeu vine
să pună nume la cruci

[...] Citeşte tot

poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!