Toate rezultatele despre satul meu, pagina 6
Iată, s-ar părea, un district tare înlesnit de la natură și totuși bogăția asta nu sporește de fel bunăstarea populației. În orice caz, dacă centrele mai însemnate, Rimetea, Petroșani, Lonea, posedă unele instalații potrivite cu nivelul industriei moderne, dacă aceste târgușoare au clădiri ordonate, supuse uniformizării echerului și sforii zidarului, depozite, prăvălii, adevărate cetăți muncitorești, dacă sunt înzestrate cu un oarecare număr de locuințe cu balcoane și verande, iată ceea ce nu trebuie căutat nici în satul Vulcan, nici în satul Verești.
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se lasă amurgul peste sat
Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colț de rai,
Unde veșnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Și cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi și tei în floare.
Apare un țăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii și turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.
poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia
A începe să scrii o poezie
e ca și cum ai flirta
cu o femeie.
Poeții
iubesc poeziile capricioase,
Pentru că au ocazia
să se îngrijească, mai mult,
de ele.
Să le intre în voie.
Să le dăruiască
bijuterii de metafore
frumoase,
să le împodobească zâmbetul.
O poezie frumoasă
e ca o femeie:
Nu cedează ușor
[...] Citește tot
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incompatibilitate mondială
Satul meu natal e poezia
ea mă naște zău din mers
sufleca-ți-aș moarte iia
să te-mpiedic hai c-un vers
Mă vei naște iar din mers
Dumnezeu este Cuvântul
cu care moartea mi-am șters
ai grijă că-ți vine rândul
Dumnezeu este Cuvântul
sufleca-ți-aș moarte iia
să-ți zăresc un pic mormântul
din satul meu poezia
O tăcerea-i doar un vers
unde Dumnezeu n-a mers
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 martie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisori din eternitate
De acum, așteptăm să ne aducă,
Nea Poștașul,
Scrisori din eternitate, scrise
De mame,
De bunici și alte neamuri adormite,
De cei a căror cădere au săvârșit
Pentru glie,
De tineri, de copii nenăscuți
Scrise pe foițe de aburi,
Împodobite cu miresme de lauri...
Încet-încet, se mută în cimitir satul,
Nu vor mai fi fete mari care s-aștepte
Scrisori de la iubiții lor plecați în armată,
Sau copii să meargă la scăldat la Sâi...,
Iar toamna la școală,
Căci, nu vor mai fi nici dascăli.
Nu vor mai rămâne
Nici capre, nici ciobani să le pască...
[...] Citește tot
poezie de Daniela Achim Harabagiu din O altă dimensiune a sentimentelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul de poveste
fecioarele timpului cu blonde cosițe
s-au prins la horă cu flăcăi voinici
la rascuci de vreme frumoase troițe
adună în memorii rugi de Duminici.
în iarba cosită strânsă în căpițe
am lăsat amprenta pașilor mei
murgi nărăvași aleargă pe ulițe
pline de parfum de la flori de tei.
în satul de poveste cuprind fericiri
prieteni prețioși mă alintă cu vorbe
ferește Doamne lumea de nenorociri
pământul însetat iubiri să absorbe.
la izvoarele sfinte se umplu ulcioare
când roua zorilor dezmorțește picioare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plângând
Am revenit în satul meu natal plângând,
Unde mai am o palmă de pământ
Și o căsuță părintească nevândută,
Cu grădina plină de iarbă nepăscută...
Acolo m-am născut în urmă cu mulți ani,
Părinții mei, Dumnezeiești țărani...
Am ajuns acolo mai de dimineață,
Pe vecinii noștri nu i-am mai prins în viață,
Glasul părintesc nu-l mai ascult,
Sărmanii de ei, nu mai sunt de mult.
De aceea astăzi, sufletul mă doare,
Nu are cine să-mi pună întrebare,
Părinții nu mai sunt, acum îi port în gând,
În satul meu natal, mă întorc plângând.
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul
La bunica, aici unde e satul copilăriei mele, cu perdele de fum și cu risipă de voie bună
Mă simt a ta mireasă, mirele meu veșnic tânăr și încăpător
Mă vreau a ta dulce sărutare, izvor nesecat de miere și salcâm
Plec urechea spre fântâna din colțul gurii mele...
Sunt atât de secată, încât acea secetă mă va risipi puțin câte puțin
Ce liniște și ce lacrimi îmi curg prin ochii negri-violet!
Sunt singură, dar nu sunt liberă
Nici nu pot fi decât a ta mireasa pe vecie, iubite sat.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt sătul de orori.
citat celebru din piesa de teatru Macbeth de William Shakespeare (1606)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
în satul cu troițe
îmi petrec timpul într-o arhitectură sacră
credința-n Dumnezeu s-a născut la țară
țărani evlavioși cu Hristos se consacră
păcatele se spală în apă de moară.
în satul cu troițe mă simt într-un rai
oameni-s vrednici preaslăvesc pământul
vântul cântă pe frunze precum la nai
miri de poveste își cinstesc legământul.
știu că minunile s-au născut la sat
veșnicia începe cu prima rugăciune
ploile mănoase din cer s-au revărsat
pământul să prospere fără amărăciune.
nu vreau să fie nimeni răvășit stresat
ca frați să se adune oameni la împăcăciune.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!