sai

Hai, nu

adormi de ziua ta!
zice ea
să zburăm în oraş să
ocupăm două birturi beton - hambarele -
fiecare
cu fiecare dintre prietenii săi (?!) printre spice cărunte
de ziua
în care loc nu mai este
de întoarcere către cine
mânuieşte paharele
şu
viţele de cristal
sub ochii şi boabele înţepate
de viespi văzătoare
ale unor coşmaruri în timp ce adorm
alte şi alte
simţuri de cartier de culoare
din rândul
noncombatanţilor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurie tristă

Dragă-mi este toamna asta,
Bucuria ei m-a molipsit!
Nu există nicio îndoială
Doamne, iarăşi m-am îndrăgostit!

Soare calm îmi mângâie fiinţa-
Parcă m-aş afla în primăvară!-
Doamne, câtă bucurie-mi picuri
Printre raze, ca întâia oară!

Eu rămân o frunză căzătoare
Iar el, prinţul lunecând pe-alei...
Doamne, toamna asta rău mă doare,
Doare verdele din ochii săi!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de ea

Dor de calda ei povaţă
şi de pâinea cu dulceaţă.
Dor de mâinile ei fine,
care ştiu doar să aline.

Dor de zilele de vară
când ieşeam desculţă afară,
culegând pe lângă ea
"Flori de nu mă uita".

Dor de bunica mea frumoasă
Cu părul ca de mătase
Şi cu ochii veşnic vii
Când îşi vede ai săi copii.

Însă dorul se topea
când braţele le împletea
în jurul meu, văzând iubirea
şi-n suflet, lăsând amintirea.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge toamna

Plânge toamna cu frunze ruginii,
Peste ochii tăi iubito şi peste câmpii.
Plânge toamna peste meleagul nostru sfânt,
Peste iarba care se ascunde în pământ.

Plânge cum plânge o mamă după copiii săi.
Toamna plânge peste copacii goi de pe alei.
Iubito dacă vrei pot să rog toamna,
Să numai plângă peste ochii tăi.

poezie de Vladimir Potlog (2 noiembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiulean

ghiulean a fost bărbatul până la patru
zeci şi şapte de ani al mătuşii soţiei de-a treia
pe tractor
şi-a schimbat după moarte numele în
giuliano (?!) – aşa
cum părinţii săi din comloşu mare
îl botezaseră fără
să ştie prea bine unde italia, în minor
dă cu cizma piciorului stâng –
iată carisma piciorului drept –
pe tractor
mătuşa soţiei umbla uneori p
rea adânc îmbrăcată-n zeiţă abstractă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celui ce s-a dus

S-a dus în altă lume,
Unde-s oamenii egali.
Acolo nu mai sunt cutume,
Nici prieteni şi rivali.

Ca el poart-acelaşi nume,
Trei copii ai lui, legali.
S-a dus în altă lume,
Unde-s oamenii egali.

S-a dus şi a lăsat renume
Urmaşilor săi loiali,
Binecrescuţi şi sociali,
Dar nu poate să-i îndrume,

Că s-a dus în altă lume.

rondel de Ioan Friciu (28 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel andin

Condorul trece piscuri, văi,
Sub aripi Anzii îi cuprinde
Ascuns de a soarelui văpăi
În văl de nori care se-ntinde.

Tăcut, el să coboare tinde
Să ducă hrană la ai săi,
Condorul trece piscuri, văi,
Sub aripi Anzii îi cuprinde.

E mai puternic între găi
Şi nimeni nu îl poate prinde,
Că sunt ascunse a lui căi
Şi nici andinii nu-l pot vinde.

Condorul trece piscuri, văi.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demnitatea (în memoria martirului Constantin Brâncoveanu, domnul Ţării Româneşti între 1688-1714, la 300 de ani de la decapitarea lui de către sultanul otoman Ahmed al III-lea, pe 15/26 august 1714, împreună cu cei 4 fii ai săi)

Omul demn se rupe, dar nu se îndoaie,
Chiar de-l amenínţi că îl baţi în piroaie.
Dacă soarta-i crudă, da, se prăbuşeşte,
Însă niciodată el nu se târăşte.
El preferă moartea, dar nu-ngenunchează
Şi credinţa sfântă n-o abandonează,
Chiar dacă duşmanul îl decapitează.

poezie de George Budoi din Elogii (26 august 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lungul drum plin de suspine

În lungul drum plin de suspine
Eu pot conta numai pe mine,
Făcând mereu la lume bine,
Neaşteptâd răsplată de la nimeni.

La margine de ţară,
Apoi cu totul afară,
Alături de ce-i ce plecară,
Pe obraz cu lacrima amară.

Viaţa unui emigrant
Egală cu a unui copil abandonat
Ce trebuie să fie şi floare şi atlant
În crivăţul debordant.

De ce n-ajunge pâinea vetrii
Să cuprindă-n parametrii
Săi: vecini, colegi, cumătri
Risipiţi la mii de kilometri?

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză şi muguri

vraciul cu pene înfipte direct
în pielea tăbăcită sub vânt şi în soare
calmează
unele dureri articular-musculare, istovitoare
până la 12 ore (?!)
dar nimeni
dintre ai săi, din tribul pierdut
în jungla vecină cu cartierul de blocuri
nu-l vede cu ochi foarte buni
pe omul-găină şi nu
acuză deocamdată dureri
de faţă şi spate
articulate
încheind totuşi lejer, de la sine
mişcările de rotaţie,-ale braţelor
în jurul ideii de: bine
că a venit primăvara
şi dau
frunză şi muguri boscheţii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!