sai

Epitaful meu

Bogdan Petriceicu – Hasdeu
fiul lui Alexandru,
nepotul lui Tadeu
tatăl Iuliei
Ca fie-sa, ca tată-său, ca bunicu-său
credea cu tărie în solia omenirii,
în dreptatea lui Dumnezeu,
în nemurirea sufletului.
A muncit,
A suferit,
A iubit.
Trecut prin încercări şi călit prin luptă,
se ridică zâmbind de unde se pogorâse plângând,
la ai săi.
Nu-l uitaţi aici, căci el nu vă uită acolo.

epitaf de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce viaţă frumoasă

avem aici în germania
şi ce mame grase aveţi aici în germania
şi ce blonde! spuse lovind
bătrânul câteodată persan sicriul fiilor săi
gemeni plutind cu uşurinţă pe rin ca pe apele
tigrului ca pe apele
eufratului – spuse şi se culcă
cu un balot de nuvele de günter
grass, ah, sub capul plin de aplice
de perete sau zid în aval
al berlinului musculos estival

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe nespuse

Mi-e greu să îi spun, simt un gol,
Iar nodul din gât mă trădează,
Aş vrea să-i vorbesc, dar nu pot,
Ceva mă blochează.

Încerc să m-agăţ de un gând,
O luptă se duce în mine,
Am vorbe nespuse de dor
Ce-ar vrea s-o aline.

De mână o strâng într-un spasm,
Neliniştea-mi se agravează,
În ochii săi trişti o privesc,
Ea tace. Oftează.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemaipomenita dihanie

Dihania dezgustătoare, precum un ciclop caraghios,
închide calea graţioasei turme.
Opt glume proaste îi ţin de podoabe, divizându-i nebunia.
Cu pioşenie Dihania prăjeşte ceva-n văzduhul rustic.
Şoldurile-i lăbărţate şi revărsătoare o dor, gătindu-se
de-a se despovăra.
De la copite la colţii săi fără rost, o-nvăluie duhoarea.

Astfel mi se-arătă în friza din Lascaux, mamă fantastic
deghizată,
Înţelepciunea cu ochii plini de lacrimi.

poezie clasică de Rene Char, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furnicuţele harnice

De cu zori şi până-n seară,
Furnicuţa boabe cară
Pentru al său muşuroi...
E mai harnică ca noi!

Cară boabe numeroase
Pentru zilele geroase...
Tricotează zi de zi,
Haine pentru-ai săi copii.

Are cămăruţa plină
Şi munceşte zi-lumină,
Ca sa aibă-ndestulare,
Iarna, cât o fi de mare.

Căci de-o fi nepregătită,
Puii cum şi-i mai alintă?!
Ea-i învaţă să muncească,
Viaţa-n sârg să şi-o trăiască.

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magyarcsanad (cenadul unguresc)

acestui bărbat cu roţile parcă împleticite
îi sunt numărate la sânge spumat cu azot
drumurile prin sat - presiunea
pe umerii săi vine mai mult dinspre partea

enoriaşelor care-au bine uitat româneşte (?!) - tot

uşi de centenar primăria nu a sporit
aşa cum cred unii localnici că bine-ar fi fost
numărul de şanţuri de colectare-a bătăilor
de cap cu femeile-mufe de origine mixer

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avantajul zeilor

Era-n Olimp, destrăbălare,
Zeiţa cea de muscă rea,
Cu ai săi fraţi se-mperechea,
Lui Zeus nu-i da ascultare;
Sunt multe fapte similare
Şi pe pământ, iar de am vrea
Să le-ndreptăm, nu am putea,
Ce vrea, azi face fiecare
De-o vreme şi a mea vecină,
Ce Afrodita se numeşte
De ifosul zeiţei plină
Din zori în noapte preacurveşte
Şi zice de-o întrebi, de ce?
- La zei le e permis orice!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cunosc singurătatea!

Când mi-a fost dor,
marea m-a învelit cu valul ei.
Când mi-a fost dor,
cerul mi-a picurat din stropii săi.
Când mi-a fost dor,
muntele însuşi m-a chemat spre creste!
Când mi-a fost dor,
nu m-au lăsat însingurat.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de ploaie

Dau năvală stropii-n văi
Biciuie copaci şi căi
Şi în piept de stâncă-oval,
Sună calcaru'-a metal.

Dintr-o negură din cer
Unde stele-albastre pier,
Nori de ploaie se armează,
Zarea fulgere-o brăzdează.

Prin pădurea înverzită
În al ceţii sân dosită
Stropii reci fără cruţare,
Şterg a păsării cântare.

Ploaia deasă-o să rămână
Peste tot acum stăpână
Pe ogoare, munţi şi văi,
Se dezmaţă stropii săi.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probleme Moldovei

De ce nu ma pot inceta,
A rasufla, a trai, a sta.
Noi suntemi doar ostatici,
Ca jucăria, elastici.

Cineva ne foloseşte,
Şi se face ca ne iubeşte.
Banii strica lumea noastră,
Nu aveţi grijă de ţara voastră.

Săi daţi jos pe hoţi,
Să puneţi beţe in roţi.
Hotii sa fie inchişi,
Mai bine ucişi.

Dar asta nu e tot,
Aş vrea pe vinovaţi să scot.
Cei care ne poluează,
Îi incurcă pe cei care ne tratează.

poezie de Kara (11 septembrie 2020), kara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!