mucegai

Bibliotecarul

la anticariat sunt şi acum
şiruri de litere ordonate
puse-n cuvinte negre înşirate
pe foi galbene vechi adunate
rafturi multe el gârbovit
scârţâit de lemn obosit
scara nu are odihnă
şi-n balustradă se sprijină
miros de trecut în mucegai
din timpuri ce astăzi sunt fără grai
hârtie din timpuri trecute
atâtea necunoscute
clopoţel de o sută de ani
trecuţi peste el oare în van?
uşa se deschide şi un clinchet răsună
pe un client vechi se răzbună
ochii lui mari în jur pipăie
pereţi de rafturi...
Kafka... Castelul, Procesul?
Hegel cu a lui filosofie?

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (decembrie 2007)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felicitare

Azi am găsit, şi nu din întâmplare,
Mergând în satul vetrei din străbuni,
Uitată, de demult, felicitare,
În ceaslovul cel vechi, de rugăciuni.

A mai trecut un an, nădejdi, regrete,
Le-am împletit în suflet, rând pe rând,
Duioşii ochi cu-acele margarete,
Ce înfloreau în mine-atât de blând.

Şi recitind cu-aceeaşi încordare,
Aceleşi slove ce atâtea-mi spun,
Am retrăit profund a ta urare,
Trecutul încercând să-l recompun.

N-ai înţeles, erai cea adorată,
Tot ce-aş fi vrut vreodată să-mi doresc,
Ai fost şi eşti cea mai frumoasă fată,
Dar drumul către tine nu-l găsesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (30 noiembrie 2014)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng gânduri

în mine ţipă gânduri
adunate, răsturnate
trăim într-o minciună perpetuă
bine aranjată şi dirijată
de ani şi ani
suflete aplecate, trupuri cocârjate
ne dor coatele sufletului de târât prin noroi
noroi ales de noi, de soi
în jur doar întunericul sună
şi sună şi sună
răsună pe câmpii arse de ură
sună bine, nu
ce multă neputinţă şi umilinţă
o lume tristă
vise, speranţe năruite
am prins miros de mucegai
nu vezi, nu simţi
degeaba azi deschizi fereastra, prietene
miasma a pătruns în cetate
ne-am legat gura de tăcere

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitirul

(dedicaţie lui Vio)

În cimitirul vechi, de mii de ani,
Cu cruci abstracte, care-n noapte stau să cadă
Pe sub streaşini de cavouri, sub umbra de castani
Stau şi-aşteaptă âncă, toţi cei ce-au fost odată.
Se-ascund sub lacrimi pruncii... Cu mângâieri de vis,
Pierduţi prin generaţii şi ere trec părinţii
Şi toată lumea pare-un paradis
Şi nuntă-i în morminte. Şi mult se miră sfinţii

"De ce atâta pace?" se-ntreabă uneori,
Căci lumea-i o tavernă şi-a mucegai miroase
Aici suntem cu toţii, la tâmple cu ninsori
Şi lumea noastră este doar un morman de oase.

Dar încă-s sentimente, de- aceea nu murim
Ci doar ne ducem somnul, de când nu ştim, în lume
Ne vor cinsti urmaşii căci noi prin ei trăim
Şi-acolo unde somnul se va opri, sub aripi

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima gândului

în mine ţipă gânduri
adunate, răsturnate
trăim într-o minciună perpetuă
bine aranjată şi dirijată
de ani şi ani
suflete aplecate, trupuri cocârjate
ne dor coatele sufletului de târât prin noroi
noroi ales de noi, de soi
în jur doar întunericul sună
şi sună şi sună
răsună pe câmpii arse de ură
sună bine, nu
ce multă neputinţă şi umilinţă
o lume tristă
vise furate, speranţe năruite
am prins miros de mucegai
nu vezi, nu simţi
degeaba azi deschizi fereastra, prietene
miasma a pătruns în cetate
ne-au legat gura cu lacăte

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ultimă îmbrăţişare!

Ultima îmbrăţişare...

Prieteni dragi vă las cu bine...
Un ultim dor mai arde-n mine!
Am vrut o ultimă imbrăţişare,
Nu pot! Vaiii! Şi-aşa mă doare...
Dar... bucurie, în sfârşit!
Ultimul Ceas chiar a venit!
Ne-om-brăţişa unul pe altul,
Al Nouă-lea cer, din Inaltul....

Am doar, o fărâmă de paine,
Cu mucegai ş-un pesmet
Aveam undeva, in şervet...
Lumina e-n sfeştnic sfârşită,
Mai am una, rătăcită,
Să nu uit s o căutăm!
Vine noaptea ne rugăm,

[...] Citeşte tot

rugăciune de Forţu Mădălina (24 martie 2020)
Adăugat de Forţu Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interogatoriu obligatoriu

Mă-ntorc într-un coşmar fixat în patru ace,
Lumina pe zăbrele apucă să se joace,

Pereţi de mucegai se-apleacă peste mine,
Iar luna prin chepeng se tulbură şi tace.

Se-aude clipocit dintr-un canal defect,
Afară se aude îndemnul pentru pace,

Din val în val se sparge întinderea de ape
Şi-n pântecul celest, câte un nor ce zace,

Porneşte-o cruciadă, dar numai în tăcere,
Căci ploaia s-a ascuns în ochii mei, tenace;

Aştept şi azi sentinţa pentru decapitare,
Călăul îmi pândeşte tot sângele, rapace,

Îmi pun mâna la frunte să simt dacă rămâne
O urmă de nădejde, ce-n aur se preface.

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec mut

La patul vecinului meu
A venit az-noapte Dumnezeu,
Cu toiag, cu îngeri şi sfinţi,
Erau aşa de fierbinţi,
Că se făcuse în spital
Cald ca subt un şal.

Ei au cântat din buciume şi strune,
Câte o rugăciune,
Şi au binecuvântat
Lângă doftori şi lângă pat.

Doi îngeri au adus o carte
Cu copcile sparte,
Doi o icoană,
Doi o cârjă, doi o coroană.
Diaconii-n stihare
Veneau de sus, din depărtare,
Cădind pe călcâie
Cu fum de smirnă şi tămâie.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea naţiunii

Suntem o generaţie de cobai
Pe-a noastră piele se aplică teste,
Se fabrică-n laborator tempeste
Şi brânză, cu sau fără mucegai.

Trăind în haite, neprincipial,
Adepţi ai legii "pumnului în gură",
Uitând de Dumnezeu şi de Scriptură
Purtăm în noi sămânţă de şacal.

Sub steaguri în culori de curcubeu
Manifestăm ori regizăm orgii.
Nu recunoaştem sexul la copii,
Păcatul a ajuns la apogeu.

Adam cu-Adam fac dragoste scârnav,
Evă la Evă sânii şi-i sărută,
Planet-aceasta a-nceput să pută,
Mileniul trei, de ciumă e bolnav.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici din Strigătul gladiatorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Finis coronat opus

1.
Înving cei care ştiu să se schimbe,
spune profesorul, el îşi este părinte,
el îşi este-nceputul, ca şi sfârşitul
propriilor îndoieli, stingeţi chibritul,
se roagă hârca din fundul peşterii,
în urma noastră vin meşterii,
aranjează, decopertează, poleiesc
tot ce e mucegai, scris diavolesc,
sunt într-o stare minunată,
strigă profesorul sub bolta renovată,
durerea s-a ascuns, aproape că nu mai este,
o adevărată beţie a puterii celeste,
astfel vorbim, încheiem procese verbale
sub fiecare din cele patru portale,
profesorul căzuse de mult de la înălţime,
era dus pe targă prin mulţime
2.
Da, nu era, oh, nu era accesibil,
nu discuta, el gândea, contempla,

[...] Citeşte tot

poezie de Borids Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!