Poezii despre mucegai, pagina 4
Conserve cu iluzii
Cum strâns-am în grădină recoltă grea de ani,
Bazându-mă pe gene, pe ceaiuri și perfuzii,
Pe rugi la Domnul Nostru, pe doctori și pe bani,
Mi-am pus, pe iarna vieții, borcane cu iluzii.
Am burdușit cu rafturi micuța mea cămară,
Sperând că iarna asta va trece mai ușor
Și-am să trăiesc ferice o altă primăvară,
Îndepărtând momentul când, totuși, o să mor.
Dar a venit ninsoarea și-mpins de junghiuri grele,
Mi-am inspectat cămara, și-am constatat că, vai,
În locul cu speranțe, pe rafturile mele,
Borcanele sunt pline cu flori de mucegai.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
banul din mâna miresei
tot un ort
înțelegerea duce
mai departe
cu o casa de piatra
și postasi de nisip
într-un tarziu
niste copii de carpa
un barbat uitat
într-o fotografie crăpată
dans schiopatat
se facea ca ea nu era
ce voia ce altii voiau
anume nu se mai stie
jartiera dantelata
dintr-un mucegai subtire
în cotloanele mintii
pulpele framantate
de grija
sa nu se desire valul
[...] Citește tot
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Han pustiu
Îmi plouă-n viață ca-ntr-un han pustiu
Cu pete mari de mucegai
Când vin căruțele cu cai
Și căruțași după rachiu
Și-mi bate burnița măruntă
Prin tavanul coșcovit pereții
S-au lăsat din zbor pe zid ereții
Speriindu-mi liniștea căruntă
Mi-a intrat singurătatea-n oase
Și au plecat ca să se culce
Domnițele ce beau vin dulce
Din damigene pântecoase
Și plouă cu melancolie
Că nici o nuntă nu se face
În hanul meu de-un veac încoace
Și toată lumea e pustie
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
SPRE APOGEU...
Nu-ți lăsa în suflet mucegai,
Nici păianjeni de tot felul,
Valorifică tot ce ai,
Atingându-ți astfel țelul.
Stăruitor continuă în luptă,
Obstacolele să le ignori,
Orice greutăți tu le înfruntă,
Cu cer senin fără de nori.
N-am vrut să stau mai liniștit,
În râul vieții eu m-am avântat,
Orice obstacol am întâlnit,
L-am trecut, în urmă l-am lăsat.
Privesc senin în amintire,
Fără să-mi reproșez ceva,
Mă cuprinde sfânta liniștire,
Care este viața mea.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet bun, făcut scrum
Suflet bun, făcut scrum care ți-e soarta, acum?
Din ce parte, vântul bate să mi te ducă departe?
Suflet drag, răvășit dacă-ai ști, cât te-am iubit,
Cât am plâns când ți-a pierit umbra deasă-n asfințit!
,, Ce știi tu, îmi spuneai! Eu am strâns mucegai,
Boli, durere și mult plâns, lumea asta mi-a adus!,,
Suflet bun, făcut scrum care ți-e soarta, acum?
Din ce parte, vântul bate să mi te ducă departe?
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între lumină și păcat
Pe fâșia îngustă din eter mai șovăie la soare
un suflet rătăcit ce încă n-a plecat
spre groapa cerului adâncă:
el cumpănește între lumină și păcat
și rareori se întâmplă
să privească în jos
la florile de mucegai cum se cațără pe cruce,
la un mormânt aproape stins de ploaie și de vânt...
Ecou de timp nescris în ceruri
îi deschise anevoiosul drumul în nesiguranță încă,
se frământă... ca o bucată de piatră se frământă
în celelalte oasele ale cerului.
Din soare se desprinse o strălucire adâncă
și-l îndemnă spre necunoscut.
Aici rămase crucea
îngenucheată
între lumină și păcat,
la căpătâiul trofeului de lut...
poezie de Ștefan Radu Mușat din Cuib Literar (Algoritm Literar) septembrie 2010 (22 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asediul galben
Mucegai pe uși, ziduri și pleoape
Din ochi curg creioane lichide
Pe o foaie galbenă ce se-ntinde din aproape-n aproape
Un cor bântuie singuratic sau doar un ecou
Din urma pașilor plecatei îmi fac un garou
Prin venele zidurilor țâșnesc hemoragic amintirile transparente ca timpul
Într-al cincilea colț al tavanului
Păianjen beteag își țese ultimul voal, confundă firul de lumină și cade
Galbenul foii îl învelește ca un mut prohod, leitmotiv
Pășesc contra ecou, străbat morțile, mă revolt deziubind
Grafitul se spulberă-n aer, divulgând trama, ochii pornesc pe cont propriu departe
Corul mă cheamă-napoi pe diminutiv ca mama
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te văd în toate doar pe tine...
A fost un "zbor de triolete" sau amăgirea unui vis,
Când sărătându-mă cu sete, tu fericirea mi-ai promis?
Sau poate că era o joacă, iubirea ta cu flori de Rai,
Din care am ieșit săracă cu-n suflet plin de mucegai.
Și mă întreb acum retoric, de-a meritat să te ador,
Când gândurile-mi spun ironic: -Erai precum un cerșetor,
Care cerșea seară de seară, o vorbă doar sau un surâs,
De la un prinț croit din ceară care ți-a luat iubirea-n râs.
Mi-e inima mult prea bolnavă și nu mai am cum s-o repar.
Când ți-am donat-o pe o tavă de care tu, nu ai habar.
Te văd în toate doar pe tine, și-n gură am, un gust amar.
Și iar mi-e dor și mi-e rușine, că te iubesc dar în zadar.
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aiurea
Mi-am pus o bucurie
În cutia pentru zile negre
Am presat-o bine
În întuneric și sare,
Dar timpul i-a scurs lent
Tot zahărul din mijloc
Și culoarea de pe margini
Vremelnic...
Mi-am scos sufletul la soare
Mirosea a mucegai alb
Și a dulceață amară,
Dar căldura i-a topit suflul
Și i-a micșorat ușa de intrare
Ca să-ți fie greu să intri;
Însă tu erai deja înăuntru
Nevrând...
Mi-am șters gândurile cu lama
Până mi-am subțiat mintea de motive.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (27 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul emana
un miros de mucegai
ședea în fotoliu
și ne spunea povești din ovidiu
ne țineau cu sufletul la gură
erau povești cu oameni care se transformau
în animale în copaci în stânci
bâtrânul era slab și gârbovit
noi ascultam poveștile
lui despre metamorfoze
femeile deveneau foarea soarelui
păsări și lilieci și păianjeni
bărbații se transformau în porci
în șerpi în pietre în aer
nu știam că erau povești
din ovidiu și nu conta prea mult
poveștile bătrânului alunecau adeseori
în spaniolă sau latină
uneori ne oferea pilde sau dictoane
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!