Poezii despre mucegai, pagina 6
Plafonare...
Păcatul cel mai răspândit e plafonarea
Și lucrul doar la jumătate dus
Atunci când ți se pune întrebarea
Și când te mulțumește căutarea
Cuvântului prea ieftin ca răspuns.
Păcatul nu-i atunci când fața-i tristă
Și nici atunci când visele te dor
Ci numai dac-o faptă altruistă o faci de mântuială
Sau pentru nu știu care spectator.
Cumplit nu e când pierzi în mod total
Ci numai să te joci că ai învins
Și nu-i rușine să te zbați sub val
Și nici să cazi în drumul tău spre mal
Ci e păcat să fii un luptător pretins.
Un lucru nu-i destul să fie început
Și nici sfârșit așa-ntr-o doară
Un zâmbet dacă-i numai de-mprumut
Iar bună-ziua sec și abătut
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Posibilitate 2
sunt zile în care lehamitea destituie
orice sens al tragicului / al spaimei
atunci mergi pe stradă:
marele suveran
ai servitorii proprii
toate cuvintele se adună
să-ți slujească
te enervează
mascarada plină de solicitudine
printre dinți tragi câte o înjurătură
o prinde copacul de care până atunci erai sigur
că nu aude
nu te doare nicio grimasă
nici seva otrăvită prelingându-se
pe suprafețe amorțite / pe rană
îți place să calci pe cer
pe inimi / pe narcise / pe țipăt
să amesteci băuturile și gusturile
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi cer iertare, bunico!
lasă-mă să-ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept
când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine
mai știi când cu degetele murdare de majun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva mă tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi cer iertare, bunico!
lasă-mă să-ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept
când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
(fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine)
mai știi când cu degetele murdare de magiun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva mă tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jefuiri
(arheologii lichide)
roata hamsterului unge morții perfect
plecări inocente spărgeau în mine un val de o carne flămândă
chiuretată de-un azi prea sticlos
mâine încolțește timid
sub un aisberg
potopul asurzește aerul din pupilă
în gamelă credințe vechi prind iz de mucegai
mirele calcă apa trupului precum un mesia căzut din icoane
nuntașii ca și păsările fură toți zorii căzuți în pliuri
de neîncepute ape
arunc buchetul pe urmele celor care am mers
și-am tot mers
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piața Obor
Duminică de vară, pe cer nu-i niciun nor,
E mare forfoteală în piață la Obor.
Poți cumpăra de toate, legume, ouă, flori,
Mezeluri, brânză, pește, și suc cu îndulcitori.
Aproape de parcare, sub un copac înalt,
Stau niște antreprenoare cu marfa pe asfalt,
Ce ronțăie semințe și scuipă coji pe jos,
Cu dinți lucioși de aur sau câte unul scos.
Te îmbie cu parfumuri, de firmă, evident,
Săpunuri, țigări fine - Marlboro, Winston, Kent,
Cu ceasuri, lănțișoare, inele fel de fel,
Privind cu lăcomie la orice portofel.
Discret, un om de-afaceri, ce stă sub un balcon,
Oferă spre vânzare un ditai telefon,
Se jură că-l dă ieftin, că nu e egoist,
Însă dispare-n grabă când vede-un polițist.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (26 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jos cenzura
Împotriva cenzurii luptăm, vom lupta
Până ce adevărul se va afla
Coruptul trăind fără lux de amănunte
În vile frumoase, oare ce mai ascunde?
Sunt afceri cu droguri, cu bani spălați peste tot
Să-i ating nu are rost, nici nu vreau, nici nu pot
Mă înspăimântă durerea celor ce încă mor
Cerșind stropul de milă sau puțin ajutor
Cuvenit fiecărei zi prin lege, dar vezi
Nu-i decât legea junglei. Oare vrei să cedezi?
Te întoarce, privește, mulți se bat printr-o pâine
Te amuză desigur, doar cu suflet de câine
De aceea ciolanul vrei să-l razi cât se poate
Nu te dor oare dinții de atâta râs, frate?
Văd că teama din suflet a-nceput să te frigă
Tu mănânci pâine caldă, eu mănânc mămăligă.
Miroase a praf de pușcă și-e mucegai, miroase
Iar putregaiul, tată, ne-a cam trecut prin oase
Privim înmormântarea de vii a națiunii
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serghei Mizil
omul nou din comunism, acum bătrân și-aduce aminte
sau nu, de Serghei
de frig, de caloriferul de fontă ce sprijinea un geam prăfuit
geam ce avea o coală albastră decolorată și căcată de muște
drept perdea
trecutul îl arde și-n prezent
figider rusesc, Fram, cu fotografia lui Serghei, odihnea în el
oase dezgolite de carne și un pui vinețiu, Frații Petreuș
mai jos, pe alt raft, un borcan plin de negreală încrustată, numită dulceață
un copil la o masă scria chinuit având drept lumină, o lampă de petrol
curentul s-a oprit la ora șase și-n liftul care pute, o femeie strigă
pe întuneric, îmi este rău
la subsolul blocului șobolani înebuniți, urlau a foame
cineva a astupat gaura dinspre luminatorul blocului plin de gunoaie și hârtii
prin ceața memoriei la mulți se văd ciorchini de oameni atârnați pe scările autobuzelor
bătea vântul și viscolea, se duceau cu toții, puhoi spre marile uzine
furate și distruse după revoluție, tot de către ei
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (martie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă Mamei Românii pentru mult iubiții fii
În cotloane insalubre, triști, filozofăm și plângem,
Către cer, amenințare, pumnul împietrit îl strângem.
Risipirea neființei, azi în ființă se-ntrupează
Și ne pierdem în uitare... În regres se progresează.
Plâns de lacrimă acidă spală rănile murdare,
Umbre de furtuni nocive vin mai amenințătoare.
Trec îngenunchiați strămoșii, în mormânt vuiesc și urlă.
Ura-n noi se risipește... Iar sunt semne de furtună.
În cotloane insalubre, triști, filozofăm și plângem...
Prin analfabetizare, unde oare-o să ajungem?!
Frângeți ramurile vieții prin sortita sărăcie
Și lăsați înlăcrimată veșnic, maica Românie...
Întunericul se-afundă-n suflet și cu mucegai
E pavată calea vieții... Lungă-i calea către Rai!
Am primit promisiunea de-a ne fi mai bine, dar
Se tot minte, se tot fură și speranța e-n zadar.
Către cer, amenințare, pumnul împietrit îl strângem,
Risipiți printre dosare, sfânt și drept, oftăm și plângem.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decalog
1. Nu-ți lăsa sufletul să-ți moară în trup
Ți-e corpul brăzdat de lovituri de cuțit
și sufletul îți zace într-un loc pustiit.
Ți-e frică să te cauți, te temi să-l găsești,
trăiești viu pentru moarte fără s-apuci să trăiești.
Lutul vechi și greu te ține în lut,
și-ți sapă neîndoielnic un rece mormânt.
Încearcă să scapi, fii tu o revoltă,
nu uita că paradisul s-a născut într-o grotă.
Întregul pământ s-a nascut din nimic
și în nimic ne întoarcem de nu facem nimic.
2. Amintește-ți să iubești și să speri
Dorește-ți nimic, doar dorește-ți ceva,
și vinde-ți tristețea alergând către-o stea,
cuprinde în palme tot praful de stele,
și suflă-l pe hârtie în stihuri mai grele,
coboară-napoi și urcă mai sus,
[...] Citește tot
poezie de Denisa-Maria Ilie din Vocile Eurherpei
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!