Poezii despre inocent, pagina 5
Roze în parcul inimii mele
Un somn profund parcă mă leagă de veșnicie,
Nici tainele străbunilor nu mi se vor dezlega,
Am să rămân cu tine, cadoul meu de Crăciun
Și am să citesc din cartea vieții,
Am să culeg florile de nea din ochiul inocent,
Am să culeg ovăzul și secara,
Cu lacrimi și cununi ni se vor îmbrățișa sufletele...
Avem mai multe nopți de dăruit,
Avem un sânge de străbun din Veneția,
Avem curaj și multă iubire de oferit, fratele nostru!
Roze în parcul inimii mele,
Au îmbujorat sufletul plin de stele.
Eu sunt un quasar ce a coborât pe pământ
Pentru inima ta.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternitatea de fiecare zi
Să avem răbdare, Evanghelina,
Ziua iubirii noastre va sosi
Când lumina statuilor de ceară
Se preface în scrum într-o zi.
Am îmbătrânit așteptând, așteptând
Sufletul nostrum, iată, s-a împuținat
Doar peștii cei slabi într-o seară
Vor lumina inocent peste păcat.
Vor veni caii hohotind disperat,
Ierburi obosite pe străzi vor veni,
În ochii tăi arde fumegând
Eternitatea de fiecare zi.
Umbra pescarilor pe țărm s-a înnoptat
Au putrezit în lagune corăbii grele
Să avem răbdare, Evanghelina,
Vom lumina o veșnicie sub stele.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință de Crăciun
Azi, Tristețe, îți cer un concediu banal,
Martoră vreau să fiu la acest carnaval,
Cu lumini de Crăciun, cu steluțe în brad,
Să privesc inocent cum zăpezile cad!
Mi-aș dori să mă-ntorc la copilul ce-am fost,
Un colind de Crăciun să învăț pe de rost.
Prin vecini să colind, obicei strămoșesc,
Un cadou de la Moș mi-aș dori să primesc!
Să fiu iarăși un prunc, de părinți alintat,
Vreau să uit că, demult Ei la Cer au plecat...
Să visez, să dansez, să mă bucur aș vrea
Că Iubirea a vrut iar cu mine să stea!
Hai, Tristețe, nu-i greu, ca, o dată pe an,
Să te bucuri și tu, să îți faci un alt plan!
Pleacă-n lume, te rog, doar atât îți mai spun
Și ne lasă pe toți fericiți de Crăciun!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dresoarea
moto: A zburat la circ o fiară
Fără vreun amendament
Avionul tău de seară,
Este de bombardament
----------------
Femeia în negru și șarpele
Care se uita fix în ochii ei
Dacă nu-ți asumi riscul, nu iei
Startul spre țara, unde cresc harpele
Dresuri de tigri, pantere, frecvent
Cercuri de flăcări, luciri de cuțite
Papagalii continuând să imite,
Zodia-n care te naști, inocent
Copiii palizi în primele rânduri
Adulții pe laturi, în spate
O mușcă, n-o mușcă, spunea jumătate
Fiorul trecea prin baraca de scânduri
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul
mă reîntorc în tăcere
suflet încrustat într-un timp oarecare
chem diminețile în zile senine
nimeni nu vine, nici nu avea cine, nici nu avea de ce
eram personajul obscur într-un joc inocent
timpul, pas rătăcit între ani
veghez lipsa
aici nimic nu se petrece
doar vremea mai trece
privesc îngândurat gânduri îngrămădite
pe un ciot, oglinzi sparte și umbre deșirate
m-am așezat demult în brațele tristeții
mă prăbușesc în imperceptibile tăceri
timpul a murit în tăcere
în poartă un dric mai așteaptă
să poarte speranța pe ultimul drum
ce viață, ce soartă
să bat străin din poartă în poartă
căutând a mea soartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile de toamnă
Trec zilele ca picurii puri din bolți și retine,
în verigi de decor, visătoare-n curcubeu de abstracții,
cu oxid în nervuri au viața-n rătacire de spații,
dar o zi e un pas, e un zbor inocent către tine.
Iar copacii și-adorm mătasea imprimată pe poale,
cu stelele-n ramuri pe o undă-n pulsare-anonimă,
rătăcește prin frunze cerul de la inimă,
când emoția verde foșneste-n ochii tăi, moale.
Beții colorate cad din povești azi pe pământ,
o ultimă tortură asfințește-n durere prin rană,
plutesc amintiri în adierea răzleață de vânt,
Din puls stropit de azur sufletul mi-l condamnă.
Păstrez din fiorii de taină al tău cuvânt sfânt,
căci ai chipul flăcării așezat pe sărutul de toamnă!
sonet de Aurel Petre (17 octombrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
Și-aș mai sta și nu prea, foarte mult pe pământ,
Fiindcă-i toamnă târziu și-mi mai vine să plâng,
Și îmi vine să strig și-mi mai vine să mor,
Doar puțin, printre munți, fiindcă tare mi-e dor!
Mi-este dor de-amândoi, de trecut, de prezent,
Și de arborii verzi și de-un veac inocent.
Și-i târziu nu știu cum, ca să fim amândoi
Că e toamnă demult și-acum ninge pe noi.
Peste tine frumos, peste mine urât,
C-am trăit prea mulți ani într-un veac mohorât,
Peste tine puțin, peste mine mai mult,
Că aștept cam de-un veac să te-ntorci din trecut...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poruncă
Între lumini ascult cum forma sădită,
Dintr-un mit angelic spre perfect
Se regăsise atunci într-un blestem infect
Devenit tacit soarta răscolită.
Sădeam pe-atunci semințe moarte
Și nu lăsam nisip să curgă,
Sădeam zadarnic desueta rugă
Unei clepsidre triste a minților furate.
Între lumini, petale-ngheață în suspine,
Cum se pornesc orele să plângă!
Forme demonice trufaș trupul alungă
Și totodat' luptând cu al său sine.
Unor comori înșelătoare te-am pierdut
Pe tine, inocent copil de ieri,
M-am pedepsit poruncii când te-a ales să speri
A fi ce erai ieri, atunci când te-ai născut.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ego...
Subconștientul meu pășea indiferent
prin lumea noastră largă ca o țoală,
când orice pas suna și decadent,
și cadențat pe firea ei domoală.
Iar conștientul, uniform și indecis
în altă lume, tristă și pustie, -
cerșea un strop solid de Paradis
la val de apă. Inocent și vie..
Și când s-au întâlnit și contopit,
într-o fasciculă de liniște târzie,
ego-ul meu, subtil și răvășit,
dimensiuni intercala în veșnicie...
Apoi, în vogă de observator
și-ntr-o poziție abrupt imperativă,
torcea particule în caierul cu dor
și-n fus sucea o beznă relativă.
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (15 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de iarnă
El a venit de departe și nici n-a ajuns bine
că a plecat încă mai departe:
a stat doar cât să facă
din apele adormite ale inimii mele poticnite
un murmur de silabe, trezind dimineața.
Ca toți oamenii care împart
viața lor cu lumina,
era foarte inocent, el a adus din locul
unde se născuse
fervoarea lucrurilor care aparțin mării.
N-am cunoscut veselie mai pură
decât cea care era în pietrele
umede-ale ochilor lui
și care mai dansează și acum în flăcările
fiecărui colț al acestei case.
Spre seară, cântecul
unei pasăruici și vântul spuneau
[...] Citește tot
poezie de Eugénio de Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!