Toate rezultatele despre implacabil, pagina 5
Pașaportul
În portofoliu n-am rostiri halucinante,
Otrăvuri mirosind a miez de nucă
Și nu bat câmpii cu poeme delirante,
De bețivani ce dorm pe unde-apucă.
Am să vă spun că nu fac schimburi idioate,
De cărți, dau cartea mea pe cartea ta,
La mesele de joc eu mai seduc levate,
Cu un atu ce-alungă piaza rea.
Eu nu schimb timbre din clasoare personale,
Nu schimb un Cap de Bour pe nimicuri
Și nu dau mărci pe amulete cu brizbizuri,
Dar nici figuri de stil pe tiriplicuri.
Poemul meu e viu, respiră și vibrează,
Într-un prezent cu bocet pe planetă,
Un clandestin ce granițe mereu forțează,
Mai simplu ca un mers pe bicicletă.
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balanța
un echilibru strivește fiecare seară
vărsând balans în visele mângâietoare
cu mult regret m-am pus pe talerul din stânga
discret intrus în inocenta reurcare
de sus
vedeam cum zorii pe munții de bazalt
pentru întâia oară își desfăceau parura
stăteam deasupra apei ca duhul despre care
în ziua cea de-a șaptea ne învăța scriptura
damnat stelar
hoinar sub verzile portaluri
eu măsuram răcoarea pierdutului eden
balanța
implacabil
îmi cântărea durerea
și mult prea des destinul se înclina la semn
știuta cumpănire din pagina genezei
[...] Citește tot
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu Romeo... Tu Julieta...
cât să aștept să-ți văd surâsul
mă eviți când te privesc
nu e blândă cu noi soarta
se văd norii... nu-s departe
plâng cu ochii
și cu ființa
printre clipe rătăcim
poate s-o îndura blestemul
să-și aleagă alt destin
n-am alt drum
nici nu-mi doresc
port în mintea mea scenarii
și aștept tăcut momentul...
în balconul secular...
Eu Romeo... Tu Julieta
rătăciți printre tentații
fără iz de tragedie
fără lacrimi și otrăvuri
doar noi doi
și crezul nostru
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt momente când într-o pornire nebună, omul se aruncă într-un gol infinit pentru a se supune fatalității; el devine obiectul propriului dramatism interior și viața lui este o penitență. Iată cum poate fi recunoscută o închisoare în care trăiești, stăpânit de agoniile care te alcătuiesc din ecouri. Te întrebi unde e viața din spatele ușii încuiate.
Nevăzându-te nimeni, suporți toate aceste senzații nebune. Plutești într-un ocean stăpânit de flăcări și în acelasi timp într-o mare ucisă de gheață, visând o moarte de vis. Viața se precipită în mod implacabil când te vrei a fi în transcendența flăcărilor. De cealaltă parte devii un punct minuscul de lumină până la autodistrugere.
Camelia Oprița în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acces interzis
Am intrat din întâmplare
Sau hazard, pe strada ta.
Nu erau indicatoare sau ceva,
Semafoare, nici măcar.
Și-am ajuns în fața unui palat,
Am dat să intru, dar era încuiat.
Destinul pe post de portar,
Mi-a spus că acolo locuiești tu, dar ești mereu plecat,
Și ești foarte implicat
În realitatea i(mediată)
Și tot timpul călare,
Plecat la vânătoare.
I-am zis: - Dar stai puțin, el m-a invitat...
Și pe neașteptate, mi-a detectat,
Cu un aparat extrem de sofisticat,
Sentimentele.
Apoi mi-a spus implacabil și foarte încruntat:
-Aici accesul e interzis
Pentru persoanele
Cu gabaritul depășit
[...] Citește tot
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între... timp
Între... timp, adică atunci când nu mai e deloc,
sau nu e afectat a ceea ce era predestinat uitării,
nu se-ntâmplă nimic -și-i foarte natural- nu-i ioc;
e vid de corp, de "este", vreo himeră-gând... E relaș căutării.
Și în tot acest răstimp care nu-i timp în sine,
totuși se trece... Restul stă prins inert, nepregătit,
"a l'improviso"-n pleonasmul de surpriză intervine
cu scuza de rigoare, că totul s-a schimbat... tacit.
Parcă-i un inițiator de rău ascuns, vrut pe furiș,
transmis atât de calculat să fie implacabil "prea târziu",
tot petrecut între jaloane inventate într-un păienjeniș
din care din cocon se metamorfozează sabia Damocles pentru... ageamiu.
Deci e-o justificare când inexistentul ciob, spărtura de refuz, e strassul de-un... geamgiu.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea mea
Dragostea mea pentru tine
putea broda feeric vocea vântului
tânguitor,
într-un cântec alinător...
Oh, acea bucurie de a te fi știut cândva
era o sfântă haină a tristeții
nebănuite, din a cărei fântână
împreună
ne-am putut desfăta...
Vai, mii de amintiri vii boltesc
strălucitor,
se arcuiesc ușor peste toate
vârfurile amețitoare
ale sufletului meu rebel...
Clipele noastre de pace simplă
au fost transcense...
Hipnotic am dus cu mine
munții cei sfinți,
ce fi-vor acoperiți cu zăpezile
albastre ale nemuririi
[...] Citește tot
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciun merit
Ce idiot sunt, îmi pierd timpul
Măsurat, delimitat
De condamnat ce sunt, absintul,
Un incapabil, un ratat.
Mă complac în inexplicabil,
În nul în loc d-intens;
Accept nerod un implacabil
Pierdut în inerția-n sens.
Am doar o piesă de jucat
Și sunt un prost actor,
Nici textul nu l-am învățat...
Dau vina pe-altul, pe-autor...
... Dar poate nu-s eu cel de vină,
Un limitat născut...
Încă n-am învățat nimic! Ruină
Mă complac, prost cum sunt crescut.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
zilele tale
îmi merg tristețile bară la bară
aproape ambuteiaj
jilave drumurile închipuite altfel ieri
de fapt, eu stau pe loc, doar ele fug
se preling în jurul meu pretutindeni.
de-ar fi numai dorurile
dar mai strânge
rândurile implacabil și pasărea că știu
câtă risipă de așteptare face chipul tău
ieri a fost ziua ta aniversară
ziua mea de plâns, fără lacrimi, ca și cum
cineva înăuntrul meu plânge și nu am cu ce
să-l împac
dintr-un clopot cubic sunetu-i
ca de zaruri pe masa de joc ochiul meu
vor fi douăsprezece dangăte
pentru ziua ta de mâine, ziua de nume
în care efigie obsesivă unduind mă trage
în strada unde tristețile merg bară la bară
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea mea de joi seara
tristețea mea de joi seara
mi-a intrat adânc
în măduva oaselor
de prea mult timp -
o simt în fiecare dimineață
când mă trezesc
și apoi în fiecare seară
când mă chinui să adorm
tristețea mea de joi seara
nu este nici măcar
a mea
este tristețea omului
postmodern
de pretutindeni
pe care o aud
o simt
și o miros
în orice atom de materie
[...] Citește tot
poezie de Adrian Crețu
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!