Toate rezultatele despre implacabil, pagina 4
Albă iarnă
Invoc sunetele căutând liniștea.
Inima-i surdă.
Insist a trăi iluzia.
Mintea-mi e năucită.
Vreau absurdul imposibil.
Sper inexplicabil,
un sfert de clipă,
poate de viață,
timp volatil, implacabil.
Cronos râde superior!
Tăcerea cântă jazz...
Dorința e spirală'n dans!
... am obosit.
Și iarăși ninge...
Liniștea a inghețat!
Felinarele plâng țurțuri?
Visez... a câta oară?
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
Indubitabil este vorba despre tine,
Atunci când n-am gândit deloc la mine...
Și implacabil tu vei fi al meu,
Oricum și-oricât ți-ar fi de greu.
Inerent te ții să stai departe...
Ești jumătatea mea, din mine tu faci parte...
Și impasibil vrei să îmi apari,
Dar ochii tăi suspină... sunt amari.
Când nu ești lângă mine, ți-este greu...
Și cu cât fugi, cu-atât te-ntorci mereu!
Doar lângă mine ești un fericit,
Lasă-te de dragoste iubit...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar
Este doar "însă"
"sau" un X de "ori";
Ne lasă-ntrebători
șansa ascunsă!
E poate "ci",
cum poate "căci";
ce-adesea îl invoci,
la a nu știi...
E și un "dar" -nu din eroare,
eternul de cadou
ce muritor face erou-
Provoacă încântare!
E-o hărazire
"poate", de talent;
să ieși din nulul impotent
spre nemurire...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața și moartea
Să privim viul din interior și să-l înțelegem
pentru a ne îngloba și pe noi
de acolo de unde pornește și continuă scara evoluției.
Să gândim cum se instalează binele și răul
în trupul și în modul de a acționa liber,
în popasul făcut pe pământ,
să devenim simbolul vieții adevărate.
Timpul marele vinovat pentru uzură
oricum determinant și implacabil,
rupe măsura
și oamenii sunt vulnerabili în orice clipă.
Finitul și infinitul se susțin
cum viața și moartea
pleacă la drum împreună.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fatalitate
Definitoriu nume de mister
cu nuanțe fără tandru;
cum agonia drogului din leandru
sorbit din palmele lui Lucifer.
Mai mult decât destin;
întâmplătorul pus la cale,
neașteptat final întruchipat în jale
în locul meritatului visat festin.
Un impalpabil, implacabil de deznodământ
cu programare neștiută, când înșeală
îngemănată infernal într-un tipar... fatală,
fără retur-pedeapsă, fără jurământ.
E tot ce neagă har, capacitate,
cu forța tăvălugului ce prăbușește sori...
E moartea rece, cruntă, a ultimei ninsori;
o grozăvie, fără Dumnezeu... Fatalitate!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecut implacabil
Cât infinit se pierde în așteptări futile
De nerecuperat și nu-i niciun remediu
Să pliezi timp, să-și ia și el concediu,
Să-și piardă văz... bătrân fără lentile.
Nici schimb nu vrea, transfer de cantitate
Printr-un contract de la cei duși devreme,
Perdanți nevinovați, de nescrise blesteme,
Să n-aibă testament... pentru posteritate.
Măcar calitativ de s-ar recalcula
Și-ar da vreun bonus pentru zile negre...
Le-ar putea scade din total, minus tenebre,
Și foaia-ar face-o albă... ne-ar imacula.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Implacabil
O existență ca un foc de paie,
Destinul nemilos ți-ntoarce fața,
Să fii un copac viu și să te taie,
Nevinovat, tu să plătești cu viața!
Sau să te naști o floare diafană,
Dar să nu poți rosti niciun cuvânt,
Să te visezi sclipind într-o coroană,
Să te trezești o floare pe mormânt!
Falnic mustang, să crești în preerie,
Pe nedrept, înhămat așa-ntr-o doară,
Puteai obține medalii... o mie,
Dar soarta te-a vrut doar cal de povară!
Suntem mărunți, dar avem visuri mari,
Nu-i dat să știm câte avem de tras
Și chiar atunci când ne credem mai tari,
Destinul nemilos ne râde-n nas!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vatra
risipită printre pagini, adunată din poieni
viața-și duce existența trăind azi, uitând de ieri
si-n efervescența zilei toate sunt cu dus -întors
numai timpul implacabil zboară ca un albatros
vine seara, vine noaptea, înc-o dimineață iar
raze trec printr-o fereastră, zile trec în calendar
și nu-mi pasă și nu doare, răni demult s-au vindecat
vreau numai sclipiri de soare, cer albastru nepătat
vreau să văd livezi cu pomi, primăvara înviată,
lunca verde la Ampoi și pe mama lângă vatră.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarație tendențioasă
O, hâdă bătrânețe, dar nedorit al firii
Ce-apari în viața noastră mai iute decât vrem,
Ne urmărești avidă pe toți - ca un blestem
Etern și implacabil, osânda omenirii...
Elanul și vigoarea le ștergi, nu mai putem
Să alergăm prin visuri, pe căile-amăgirii,
Ne stingi în piepturi sacra făclie a iubirii
Vestindu-ne ursuză că-i vremea s-o-ncheiem!
Te-amuzi când suferim, dorind ursiri mai bune
Și rău suprem: în loc s-avem la tinerețe,
Ne dai zâmbind viclean, acum - înțelepciune!
La ce-o mai folosim, când e vecină moartea?
O lume te urăște, hapsână bătrânețe!!
Eu singur te respect și vajnic îți țin partea...
sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mare
Așa cum un om curajos înfruntă dușmanul,
Singur împotriva a sute, și vede rânjetul Morții,
Dar, strângând din dinți, luptă până la sfârșit
Fără crâcnire, fără speranță, fără ezitare, -
La fel, în tăcere, vaporul se înfige-n mare,
Tăindu-și implacabil drum prin noapte.
Lumina unei balize-n depărtare
Sclipește printre valuri ca o stea!
Dar nu-i nicio stea-n întunericul de sus!
Plescăitul apei la prova și, dedesupt, lumina rea
A unor limbi de foc, asemeni unor scântei ucigătoare. Dincolo
Tăcerea și noaptea.
Stau lângă copastia de la pupa,
Singur în beznă și-n spulberarea de ceață și de stropi reci,
Simțindu-mă eliminat cu totul, scufundat în noapte și-n mare,
Făcut una cu năvala aceea fără sunet de pași,
Lăsându-mă, ca un catarg în derivă, purtat implacabil
De val în noaptea mare.
[...] Citește tot
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!