Poezii despre eliberare, pagina 5
Ocolesc
autostrada soarelui în drumul
spre marea eliberare
dintr-un motiv stupid
îmi zâmbește în colțul geamului un colț
de cer insuportabil de albastru
îmi pipăi arma dintr-o mișcare
a cotului pe jumătate amorțit
pe jumătate adormit de la lovitura primită
la radio se aude jazz și simt
nevoia îmi dă comandă scurtă
să aprind un trabuc
vă imaginați un trabuc aprins
în mașina care ocolește
autostrada soarelui (?!) acoperită
de lumina insuportabilă
un clișeu aproape clasic
mașina prinde viteză pe lângă vântul
care fluieră melodia
nimeni nu zice nimic
tăcerea lor e suspectă
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eliberare
Mi-am pus într-un felinar curajul
Și l-am aprins cu scânteia lucidității
Ca să cobor pe scara sufletului meu
Ce mi-a mai rămas.
Am străbătut bezna amintirilor
Am scuturat praful imaginilor
Și am ascultat cuvintele glasurilor
Ce s-au adunat.
Pe tine te-am găsit într-un ungher
Într-o cameră cu ușa încă deschisă
Dureros de plină cu suferințele mele
Foste dorințe vii.
La ușă se îmbulzeau alte dorințe
Arzând să intre și să te mistuie
Dar tu le ucideai pe rând cu arma
Indiferenței glaciale.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Uritu (februarie 2011)
Adăugat de Daniel Uritu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am iubit, Attis, acum mult, mult timp (Sappho XXIII)
Te-am iubit, Attis, acum mult, mult timp,
Când pe vaste pășuni însorite
Erau încărcați de floare oleandrii cei mari,
Iar noi adeseori, la căderea amurgului,
Hoinăream împreună pe lângă izvoare de-argint,
Când teaca frunzelor de iarbă erau umedă de rouă
Și purpura devenea ceață-n lumina tot mai palidă-a serii.
Bucuria și tristețea pe care le-am cunoscut auzindu-ți vocea
Și splendoarea superbă a iubirii
Singurătatea care-întristează pustiul
Și dulceața cuvintelor care-l face durabil.
Amarul dorului și acuitatea dorinței,
Tovărășia aceea înțelegătoare prin zile liniștite,
Prin ampla și leneșa frumusețe a lumii;
Și o inefabilă, bucuroasă eliberare
În templul nopții prea-sfinte.
O, Attis, cât te-am iubit acum mult, mult timp,
În vara aceea bălaie și perisabilă la malul mării!
[...] Citește tot
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cont
Mă îndrept încet, vers șapte sute
De întortochieri, gând în cuvinte
Ce n-aveam loc 'n atâta minte
Ce-o țin ostatică, de-s mute.
Și am conștiința; puțin e
Și cât sunt de neîndemânatec...
Tragic de taciturn, zănatec,
Satiric, melodram... orice.
E propria-mi eliberare
Și cred că nu rănesc pe nimeni;
Doar masochiști ce sciu doar vineri
Trăind din supt de orișicare!?!
Tânjesc s-ating suflet pereche;
Doar unul doar și îmi e-ndeajuns
De-l iau de mână-ntr-un pătruns...
Sau lume-o tragem de ureche?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu ești ceea ce ne imaginăm
Doamne,
Ești bănuit că manipulezi oamenii
prin constrângerea și frica de infern:
Tu nu îi atragi decât prin iubire.
Ești bănuit de complicitate
La moartea ființelor dragi:
Tu nu ai conivență decât cu viața lor.
Se spune că ești meschin și scotocitor de conștiință:
mediocritățile noastre nu mobilizează decât tandrețea ta.
Se crede că ai fi inamic al bucuriei:
Tu îi ești sursa.
Ești incriminat de a fi opiumul oprimaților:
Tu ești însuflețitorul atâtor mișcări de eliberare...
Se crede că ai fi contrariat și gelos
[...] Citește tot
poezie de Stan Rougier
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.O nouă stea
O nouă stea străluce printre astre
Dumnezeirea întrupată prevestind.
Pătrunde bucuria în sufletele noastre,
Cântăm cu toții, pe Domnul preamărind.
O nouă stea străluce printre stele,
Dumnezeiasca dragoste vestind...
Trezește-te din somnu-ți Israele,
Văzduhu-i plin de îngeri, preamărind.
O nouă stea străluce cu putere
Vestind cerescul Dar, venit în lume...
Trezește-te din somnu-ți Adunare,
Te pune în slujba Lui în întregime.
O nouă stea între stele a luminat:
Lumina din Lumină a răsărit,
Mântuitorul, iată, S-a întrupat
Să-aducă eliberare poporului robit.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieții, Nașterea Mântuitorului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profesorul
Profesorul nu dăruiește din înțelepciune,
Ci din dragostea și credința în frumos,
Așa ne gândeam, iar el se suise pe o treaptă mai înaltă,
Desfășurând larg mânecile halatului,
Mâinile sale erau subțiri ca surcelele,
În vorbele noastre gândirea era aproape ucisă,
Uneori ea respira în ritmul tăcerii,
Profesorul se îndreptă spre tablă și desenă un copac,
Apoi o pasăre, rădăcina care primește,
Fructul care se dăruiește, pasărea care cântă,
Perora profesorul, apoi se opri brusc,
Ieși pe ușă desfășurând larg mânecile
Halatului, în care se aflau mîinile sale subțiri
ca niște crengi. Vocea lui rămasă în clasă,
continua, hiena crudă urmărește lupul,
lupul capra, capra salcâmul înflorit,
începu să plouă, noi, copiii priveam pe geam,
eram singurii martori ai simfoniei.
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Am scăpat, gigantul inamic s-a dovedit o insectă
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încredere deplină
Încercat-au să răstoarne
Crezul nostru-n Nemurire
Mulți dușmani și mulți argați
Ai regatului infam
Dar tăria câștigată
Din Scriptură și slujire
Ne-a purtat spre biruințe,
Ne-a păstrat în sfântul neam.
Nu am șovăit pe cale
Domnul vieții-a fost cu noi
El a nivelat terenul
Spre viața de apoi
Când furtuni au apărut
Să producă devastare
El la timpul oportun
Ne-a adus eliberare.
Am trecut prin labirinturi
Cu necazuri și-ncercări
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (26 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În dar de Sfintele Paști, tuturor ce cred în divinitate
Noi toți suntem povara care-o duce,
Iar El, prin noi, s-a răstignit pe cruce.
Aici, doar noi, poverile ne-am dus,
Uitând să ne rugăm și la Iisus.
Noi i-am fost răni, durere și povară...
Din Casa Lui, El nu ne-a dat afară.
Ne-a mângâiat când ne-am rugat fierbinte
Și rugii noastre El a luat aminte.
Din trupul Său, noi înșine-am mâncat
Și sângele-I iertare, iar ne-a dat.
Ni-i trupul plin de rană și păcate,
Dar el, Iisus, ne-a adormit în moarte.
Și va veni la dreapta judecată,
Vindecător de rană-njunghiată.
Iar noi, la adăpostul Sfintei Cruci
Vom fii doar vindecate răni adânci.
Coroana Sa de spini va sângera
Și Soare pe pământ va lumina.
Vor bate inimile noastre - clopot...
Un plâns comun... Și morți și vii - un ropot.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
The blue girl
/ ai visat îngeri
moartea era acolo sus
tu erai
acolo sus cu ei în brațe /
frunze negre printre fulgi albi
doruri care se amortizează încet
as vrea să plec într-un vagon
unde să cânte o singură vioară
albastră / un cântec despre iarnă
despre cum geamurile îmi mențin cu forța
respirația înăuntru
afară e o iarnă cumplită
iar dorul crește / cerșește eliberare
ca un deținut despe care nu știu nimic
dar care stă singur in celula lui
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!