Poezii despre eliberare, pagina 4
Renasc în timp și spațiu
orizontul își risipește culorile
sfărâmă cioburi de întuneric ca într-un ritual
norii plumburii plutesc agale
prin valuri de ceață
luna e plină de taine
vrajă de-a curmezișul lumii
liniștea glacială se așterne peste umbre
conturează imensitatea
clipa masurată în gesturi magice
mă face să ies din timp
gândurile învăćuite în mătasea catifelată a nopții
îngăduie viselor să se prefacă în fluturi
fusul timpului toarce clipe necunoscute
desăvârșește victoria unui val de simțire
salvează viața dintr-un palid abis
dorul construiește un pod de vise
urzește calea întoarcerii
[...] Citește tot
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgia tinerilor hoinari
Erau umbre, praf, certuri,
anii de liceu, lumea studenților...
Erau zilele cu gașca, singurătățile,
fetele&băieții...
Erau hainele de la părinți, minciunile,
muncile, temele,
și deziluziile,
și deziluziile,
și deziluziile,
și deziluziile îi intrau în sânge,
în codul genetic al muritorului.
Nicio lacrimă nu a avut rost!
Nicio zbatere nu i-a vindecat
aripile crescute în tăcere,
prea mici,
prea verzi
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ora iubirii mai încape o viață!
Are ianuarie de conjugat la trecut
o mie de vămi,
de spun că nu mai e loc de nici o poveste!
de... un păr despletit, de-o eliberare de răni
Crezând că numai
de-o singură ninsoare mai este...
sunt precum calul ce se-ncurcă-n lanț
sau în pana căpăstrului
și nu-i răcorește nimeni această arsură!
degeaba strig ca-n fața unui pericol
Dacă nu caut ceasornicul( care să-mi schimbe)
dreapta măsură!
Se-ntâmplă ceva cu așteptarea femeii
înainte de sfântul sfârșit...
în duminica ei de zăpadă!
pe-un cer lăuntric( de) ți se cântă prohodul
N-ar fi trebuință de-un un nou ticăit,
cum viața de o nouă eladă?
ianuarie se conjugă la trecut mai mereu...
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poeme noi (8 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mantia nopții
Noaptea continuă să-și țeasă vraja,
revarsată tainic în oglinda cerului.
Prin vălurile ei întunecate,
periculos de aproape-ai ajuns.
În aer se simte furtuna din noi,
o tensiune a simțurilor,
acel semnal de alarmă al iubirii.
Învăluită în catifeaua zâmbetului,
îmbrățișată de brațul cald al gândului,
încercuită de firele inimii tale,
plutim în eternitatea timpului
și-n răsucirea unui spațiu,
răspuns la visele noastre.
O poartă prin care-am pătruns,
prin curbe de timp,
dincolo de toate frontierele,
în armonia cântecului ploii,
în adevărul interior
prin care
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
O ultimă îmbrățișare!
Ultima îmbrățișare...
Prieteni dragi vă las cu bine...
Un ultim dor mai arde-n mine!
Am vrut o ultimă imbrățișare,
Nu pot! Vaiii! Și-așa mă doare...
Dar... bucurie, în sfârșit!
Ultimul Ceas chiar a venit!
Ne-om-brățișa unul pe altul,
Al Nouă-lea cer, din Inaltul....
Am doar, o fărâmă de paine,
Cu mucegai ș-un pesmet
Aveam undeva, in șervet...
Lumina e-n sfeștnic sfârșită,
Mai am una, rătăcită,
Să nu uit s o căutăm!
Vine noaptea ne rugăm,
[...] Citește tot
rugăciune de Forțu Mădălina (24 martie 2020)
Adăugat de Forțu Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
#
ai scris o mulțime de poeme pentru sacha
și niciunul n-a fost despre sacha.
toate au fost despre cum trebuie să fie
distrugerea slăbiciunilor,
atingerea valvelor inimii, pentru ca aceasta
sa nu se oprească.
înghițirea comprimatelor cu eliberare prelungită ca și
mâine să fie o zi frumoasă.
ai scris cu un creion mecanic prin care
la fiecare apăsare ai mai crescut cu
un milimetru,
la fiecare apăsare,
ai absorbit cu tifon
sângele,
care a curs prin venele orașului,
acest cadavru ce nu apucă
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intermitent
lumina pe intermitent
sistemul meu nervos periferic funcționează perfect
la intrarea în oraș pare liniște.
toamna a răpus mișcarea involuntară a oamenilor
merg pe străzi necunoscute pentru prima dată
și e atât de pustiu
e frig și e ceață ca-n poemele lui bacovia.
tu pe bancheta din spate încă zâmbești
suntem singurii care am rămas în zona asta
curățată de deratizatori.
nu simt nici furnicături în degete nici vreo amorțeală
doar un sentiment de eliberare.
apoi simt teama că nu vom putea supraviețui singuri.
orașul e plin de șobolani
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între două sirene imposibile
ca un anunț că se mai și moare din când în când
asfaltul miroase a ploaie de vară
traversez pe verde pragul dintre zile
golesc buzunarele într-un birt de cartier
cu patimă cu păcat
desfac gândurile în baloane de săpun
zâmbesc amar unei închipuiri
adorm cu ochii în tavanul sterp
parcă din ce în ce mai aproape de podea
mă răsfăț cu un vis de zefirelli
înainte de întoarcerea prin furcile caudine
ale unei noi zile
doar asfaltul își vede de praful lui
lacrimile nu se combină cu bitumul
par mult mai mari și negre
ca mai toate bubele
trec pe lângă o dugheană cu flori altoite
miroase ca la înmormântări
a crini a veșnicie sau poate a eliberare
florile de câmp îmi amintesc de mama mea
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
m-am îmbătat cu aer
de câte ori clipa mi-a oferit durere
visez și acum cercurile de apă din jurul fericirii
în care
m-am înecat
am tușit apoi
m-am bucurat de o falsă eliberare
pentru că
nodul încercărilor se desfășura în continuare
am văzut cum tălpile răspundeau inimii
ridicând mâinilor cruci care
le întorceau palmele spre cer și atunci
limba buzele ochii
cereau în rugă îndurare
și acum cer
au rămas desenatori profesioniști ai unei vieți
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Școlărița
ea își luase un carnețel
unul galben cu irizații de fluture
își aranjase rochia înainte de a se așeza
reținuse perspectiva de ansamblu
nu omisese nici "detaliul acela"
oamenii veneau cârduri-cârduri
cu privirile înfipte în câte ceva
ca la armată ca la înmormântare ca la nuntă
erau oameni vechi trudind să mascheze
mucegaiul dâra de vopsea prelingându-se
odată cu ploaia mocănească de toamnă
resemnându-se! lăsându-se dezveliți
erau oameni noi
mirosind a scutece. a biscuiți cu mere
a proaspăt cumpărat sau a proaspăt tipărit
trudeau să-și mascheze inocența
amestecul acela subtil de iarbă cu lapte
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!