Poezii despre diafan, pagina 5
Versificând mirajul verii
simt mirajul verii prin zbor de libelulă
planează peste nuferi albi, galbeni, roz
trăiesc fiori nostalgici în fiece celulă
drumul meu e neted nu-i atins de rogoz.
peisaje de vis îmi pătrund în privire
vara naturile sunt magice, sublime
cu Dumnezeu aproape cunosc o izbăvire
mărturisesc zilnic fericiri în rime.
magnolii roz au înflorit a doua oară
răspândesc prin vânt parfumul diafan
îmi trimite zâmbete luceafărul de seară
mă înveșmânt și eu cu licărul mirean.
iar înmulțesc lumini cu lumânări de ceară
dar nu mă las condusă de îngerul viclean.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginații în ploaie
cade ploaia lin peste acoperișuri
cântecul ei îl murmură izvorul
fluturi, greieri s-au ascuns în desișuri
florile în grădină își leagănă dorul.
mirifică ploaie hrană pentru naturi
ai crescut păduri să se-nalțe la cer
doar tu poți să înmoi bulgări pe arături
doar tu poți să spulberi smogul din eter.
ești povestea cerească, te cântă viori
pictori te imortalizează în acuarele
ești mângâierea caldă care naște fiori
aduci curcubeie, dansul cu umbrele.
val diafan de arome- (infinite comori)
te-au sorbit poeții din cupe de zorele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă
Deschid ochii mari și deodată
Ninge ca-ntr-o mie de povești
Imagini pure, îngerești
Au venit la ușa mea să bată
Și coboară cerul pe pământ
Diafan covor de puritate
Pașii noștri plini de răutate
Peste toate câte răni mai sunt
Ninge, ninge ca-ntr-o feerie
Și mă văd copil, copil de tot
Cum luptam printre nămeți înot
Cu-atâta îngerească bucurie!
Ninge, ninge ca o remușcare
Binefăcătoare și tardivă
Peste soarta lumii în derivă
Ca un preț pentru-o răscumpărare
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet susurat...
Astăzi, Simm, tu plânsu-mi-ai în sânge,
Plânset fin, sfielnic murmur tremurat,
Și-ntr-un ritm tremolo, trupu-ți parfumat
Îmi părea, Simmone, că și el plânge...
Lacrimile-ți verzi, eu, tainic, ți le-aș strânge,
Simm, în versu-mi clar și dulce-nsingurat,
Și,-apoi, le-aș prelinge-n șoaptele-mi nătânge,
Doamne, le-aș prelinge, cristic... susurat.
Plânsu-ți diafan și stins, alungând narcisismul,
Ce-mi tronează-n sângele-mi albăstriu și-amar
Mă îndeamnă să-ți salut, solemn, eroismul,
Căci, poezia din lacrimi este, desigur, un dar,
Unul, care-mi stimulează, de-a pururi, lirismul...
Orice altceva, are un rol efemer, secundar!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul crizantemei
Pacifistă, cu splendori serafice, aureolată,
Crizantema-i floarea amurgurilor autumnale,
Căreia bruma îi tapisează corola pastelată,
Relevând molcomirea nostalgiilor vesperale.
Regină diurnelor de-aramă-n cunună lanceolată,
Cu parfum diafan tămâind eterice semnale,
Pacifistă, cu splendori serafice, aureolată,
Crizantema-i floarea amurgurilor autumnale.
Lamură pură, mesager în orice toamnă parfumată,
În grădina sufletelor, dând telurice semnale
Când se apropie a iernii răsuflare constelată,
Ne-aduce aminte de redeșteptările vernale,
Pacifistă, cu splendori serafice, aureolată.
hipersonet de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A cappella (Otiliei)
Într-un târziu total, vioara tace
Și lira trupului tău rod țâpurește,
Iar coapsele-ți scâncesc buimace,
Iubito, sânu-ți drept se fâstâcește...
Sonor, porunca ta mă răstignește,
Și, vai, constat că nu mai sunt acela,
Care părea, plenar, că stăpânește
Muzica trupului tău diafan - A capella!
Din ochi, ți se revarsă acuarela,
Spre cele patru puncte cardinale,
Căci, în curând, rosti-va filomela
Un nou acord al vieții sexuale...
Ne pierdem în iubiri trancedentale,
Deasupra lumii, două trupuri ard,
Pasărea Spin ne dă onor semnale,
Visăm pe Chamberlain și Rachel Ward.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografia surâsului
geografia surâsului o știu pe de rost
de pe buze prin cord coboară spre glezne
coloana iubirii destramă timp anost
prin vraja timplui nu circulă bezne.
avalanșe de poeme coboară spre călcâie
izvoare de emoții scaldă mari pasiuni
cu magica splendoare țin gândurile-n frâie
când lumini de aur se împletesc cununi.
o vară de poveste am cumulat în cord
magnolii roz au înflorit a doua oară
parfumul diafan plutește spre nord
estompând tămâia și mirosul de ceară.
slove care zâmbesc lumii îi acord
boemia sufletului nu vreau să moară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porțelanul din colecția de vis
Jarul nopților de ceară netopită
viața ce-i uitată în vitrine
sinusoidala moarte nedorită
o adoarme-n flăcări de palide destine
clepsidra ce încă mai imită
porțelanul din colecția de vis a lumii
zace azi rostogolită
pe-un colț de stea în umbra lunii
scrum al netacerii și orbită
de flacăra furtunii
idea troglodită
de a se veșnici prin mine
transformă-n clipa infinită
timpul din misterul tristelor ruine
și rând pe rând figurile de ceară
se cred figuri de porțelan
se îmbulzesc în jarul nopții
uitând de smalțul diafan
intrând din nou în jocul sorții
se sparg de-al lumii amalgam.
poezie de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Volum, de tine
Din timp, ce l-am prins în coperți,
Pe raft de-o minte, în librărie,
Te caut când spuneam, "mă ierți",
Să te citesc iar, reverie...
... Din suflet, suflu praf depus
Să-l șterg cu palma, o uitare,
Să mă simt iar topit, răpus,
Tot te așteptând o alinare...
... Îți sorb cuvintele din buze,
Ce le-am tipar, înscris în file,
Ce le parcurg de călăuze
Să nu-mi pierd visele fosile.
Mă încânt de sunet de citate
Rămase veșnic pe timpan,
Din glas, ce-mi bântuie etate...
Ce-o strâng în pumn, să-i storc alean.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceferi somnorosi
Luceferi somnoroși
au zgâriat a nopții boltă și s-au certat cu ziua
Ecoul certei lor îl poartă vântul printre raze de soare
Misterul dimineții e că deși își trage cortina de alb
Luceafărul cu gene ostenite învie și moare.
Peste boaba căzută din sacul de grâu își trage pământul cortina
Bocetul înmormântării ei se aude în pietrele străzii
Uimirea din mine și uimirea din ei, e
Când boaba rănită în glia de lut își poartă în brațe toți plozii.
Pământul îngheață sub alb diafan ce coboară mărunt dintre stele
Luceferii prunci scânteie-n nalt
Și boabele toate tresar, efemere.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!