diafan

Frumoaso ce mister
Dumnezeu la pian
ţi-a cioplit în cer
trupul diafan

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (1 august 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neantului m-adaug solemn şi diafan

Mă simt legat de cer şi de pământ,
Spre înălţimi, noi gânduri îmi arunc,
Şi timpul mă transformă iar în prunc...
Ce-am vrut să fiu iată că, astăzi, sunt!

Eu n-aş fi om, de n-aş iubi ispita,
Prin ea, mă aflu înlăuntrul vieţii,
Zilnic sărut conturul suav al dimineţii,
Doruri îmi plâng în carne... risipite...

Şi-atuncea, Simm, când nu te mai sărut,
Îmi scriu eşecu-n cartea cu mâhniri,
Ne prelungim iubirea în tainice doiniri,
Finalurile-au toate-un falnic început...

Din când în când, ascult, duios, amurgul,
În lume, florile se-nchid şi se deschid,
Albastru sângele-mi e-un îngeresc fluid,
Ce-mi clocoteşte-mi Trupul – Demiurgul!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţin într-o mână cupa şi-n alta un Coran
Şi fac ce-mi spune legea, şi-o-ncalc în chip viclean
Aşa îmi trece viaţa sub cerul diafan
Nu-s nici păgân cu totul, nici sincer musulman.

catren de Omar Khayyam
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcrămioare (Convallaria majalis)

Când eu eram departe, prin alte ţărişoare,
Din ochii dragei mele căzut-au lăcrimioare;
De-atunci, în faţa casei, în fiecare an,
Cresc mii de lăcrămioare, c-un míros diafan.

poezie de George Budoi din Elogii florilor (23 ianuarie 1995)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abur

am îmbrăcat haina cuvântului,
speriată de goliciunea stranie
a crengilor fără primăvară.

scriu rotundul soarelui
împleticită printre cuvinte sărace
în aburul diafan al inimii
pe care scrijelesc contur
întregit din frânturi de suflete...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Privesc la goliciunea timpului
Şi văd ridurile stridente ale zâmbetului
Scurgerea anilor adunaţi în van
Năframa vieţii căpătând arama unui vis
Diafan.

Timp, o, timp!
Blestema-te-aş fără folos...
Timp, o, timp!
Cât se va mai deşira pânza
destinului?!

poezie de Elena Creţan din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Nu te grăbi, ceas rău al vieţii mele
întârzie un secol sau un an
să scutur iar mestecenii de stele
să mai adulmec macii unui lan
iar vietăţi cu botul diafan
să-mi pună-n palmă perlele lor grele...
Nu mă lovi, ceas rău al vieţii mele
mai dă-mi pe mână flautul lui Pan
să fac să plângă piatra pentru ele...

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripa de flutur...

Aripa de flutur diafan, fin ca panza de paianjen,
Asa este sarutul tau pe pleoapa mea inchisa,
Iar dincolo de ea ochiul plange sarat,
Despre tine

Spuma marii ranite de vant,
Urletul ploii la stresini,
Ras de copil balacindu-se in rau,
Mirosul ierbii in luna lui mai,

Asa e amorul-mi, amoru-ti!

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternului Eminescu

ce text genetic, imprimat subtil
pe-o frunte radiind seninătate
or fi pecetluit în zâmbet de copil
potecile pădurilor cutreierate?!

ce geniu îndrăzneţ şi diafan
esenţ-a transparentelor rebele
născu din huma miilor de ani
şi steaua cu noroc a Ţării mele?!

ca mai târziu în car cu coviltir
din casa de nebuni a României
mutat la loc de veci în cimitir
să deie foc încet la veşnicie?!!

poezie de Iurie Osoianu (12 ianuarie 2013)
Adăugat de Dasha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Cuvântul,
un gând ţâşnind din pământ,
o umbră înfăşurată
pe creanga copacului,
ramură cu ramură
trasează un destin diafan,
un curcubeu uriaş.
Cuvântul,
o clipă din piatra ajunsă nisip
pe o palmă de pământ
udat de lacrimi arzătoare.
Cuvântul,
profund şi amăgitor,
lacrima îl ştie
din aripa idealului de stea
luminând universul!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!