Poezii despre desert, pagina 4
Era să-mi reușească
o dragoste adevărată pe când lucram
la tabloul ei în atelierul meu
am reușit s-o desăvârșesc din câteva
îmbrățișări combinate cu săruturi
franțuzești le spune ea când îmi reușesc
îmi scârția inima înecată în nisip
fin de deșert care se ține în dune
mișcătoare la cel mai mic suspin
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mi-aș dori acum!
Orașul e azi
Un deșert.
Nici mare
Nici brazi
Ce tot aștept?
La mare e soare
La munte-i zapadă
Iașu-mi face carare
Si vrea să mă vadă.
E teiul in floare
Si pe coline
E multă racoare.
Vreau acasă.
La mine.
poezie de Doru Lascarache (31 mai 2009)
Adăugat de Doru Lascarache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Violența inimii
Iubirea mea, topită în lumină,
La mine-n piept n-ai mai găsit odihnă!
Fugită Sus, departe de țărână.
Desăvârșești o aprigă colindă!
Lăsând deșert pe cel nepregătit,
În Limpezimi săgeata ți-ai înfipt!
Dar spune-mi, hai! Omul ce m-a urât
Te va afla în ceruri rătăcind?
poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșert și uitare
unde te mai afli tu
pe muchia aceasta de cer
pe povârnișul acesta al lumii
pe coapsa asta de foc
a uitării?
adio este un fel de a te înstrăina
de prezent
acolo unde trecutul
se întâlnește cu viitorul
la revedere înseamnă doar amânarea
destinului de ieri
urcăm în genunchi o cărare rece
tot mai întortocheată
niște trepte de fum
privind cu mânie peste umăr
înapoi în uitare
urmele în neant
ne privim trecerea prin vreme
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te du'
Te du''... nu îmi mai sta în cale,
Vreau a scăpa de acest chin,
De nu!... pe câteva parale
Te-oi vinde... la un beduin.
Te du''... spre neguri rătăcită,
Misterioasă-nspre deșert,
Poți fi!... enorm de fericită,
Însă trădările... nu-ți iert.
Te du''... și uită-mă de-acuma,
Ai fost un foc... mistuitor,
Dar a căzut tăcută bruma
Pe trupul tristului amor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strident
Cine amplifică
Efectul de ecou
A strigat el simandicos
Iar glasul lui suna strident
Ca un tunet în furtună
Și arunca priviri
Ca un fulger din cer
Într-un deșert de idei
Dar a primit stringent
Răspuns peste măsură
Noi măi în cântece umane
Până la stadiul de șlagăr.
poezie de David Boia (18 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un deșert colorat frumos
ne-am ridicat din ape și miroseam frumos
prin noi curgeau oglinzile lumii în aval
era tăcere în prundul cuvintelor, o stea își primenea pletele,
timpul nostru era subțire de la izvor către mare
și ce luminoși și puri eram cînd ștergeam de pe noi
celelalte chipuri
un suflet de om frumos m-a întrebat ce sînt cuvintele
și de ce sîngele și sevele înfloresc
după regulile sintaxei unor neamuri vechi
de ce trebuie ca oamenii să iubească și să creadă
chiar și halbele se ciocneau și pașii lăsau urme pe asfalt
după harta unor constelații imprevizibile
dar binecunoscute de erudiți
și oamenii frumoși lăsau mărgăritarele în calea celor neștiutori
și toate cărțile se scriau și se așezau la uscat printre rufe
ca niște păsări de mahala plouate
eu trăiam în mai multe ceruri, de pildă inima mi se agățase
[...] Citește tot
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Damigeană
Damigeană, damigeană
Bucuria mea de-plină
N-ai nici merit, n-ai nici vină
Când e vinul pe sprânceană
Cât aș vrea eu să te iert,
Bucuriile păgâne
Nu mai vor ca să mâne,
Impecabilul deșert
Și regretele iar scurmă
După dramul de noroc
Să te văd plină la loc
Că pe urmă, că pe urmă...
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne amintim
Ne amintim
cum au trecut
trenurile
mașinile
tirurile
pași&mângâieri
Ne amintim
de un deșert
de o sete
de un fulg de nisip
cârduri&aprinderi
Ne amintim
lați pe o canapea
straturi de trupuri
stâlpi de telegraf
între două capete
Ne amintim
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calm pe mare
TĂCEREA, profundă,-i stăpână peste ape.
Întregul zace în somn, imperturbabil,
În vreme ce marinarul privește istovit.
Nimic. Doar întinderea plană și vastă.
Nici o adiere de zefir!
Tăcere înfricoșătoare de mormânt
În atotstăpânitorul deșert al mării.
Fiecare val coboară, afundându-se-n adânc, spre a se odihni.
poezie de J. Wolfgang von Goethe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!