mita pentru a inchide gura

Crucea mulţumirii

Nu doar cuvântul are, de daltă, bunul rost,
cu sufletul la gură, cioplind cântări de pace,
nu doar lumina lui, cu bucurii, îmi coace
anafora-mpăcării în rugile de post.

Tăcerile-balsame îşi ung, pe suflet, rostul,
când gura jinduieşte a blestema smochinul,
ce spre îngenunchere roditu-şi-a preaplinul,
să-mi tulbure adâncimea, ce o colindă postul.

Ţi-am fost atât de oarbă a te vedea în cale
şi-atât de asurzită la şoapta de măslin,
Am fost-o pată a beznei pe Marele-ţi velin,
ce-mi lumina simţirea în răsărituri pale...

Dar crucea mulţumirii îşi urcă-n piept alaiul,
să calc prin suferinţă, întru-a simţi ce-i Raiul.

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experiment

Experiment de stare de urgenţă
Pe fluturi, porumbei şi pe lăstuni,
Umblând la fondul meu de inocenţă
Pe care îl păstram pentru minuni.

Mileniul ce se-ncheie în demenţă
Ţi-aduce iar în pragul casei huni
Trăgând strămoşii înşişi de perciuni
În jalnica, din jur, indiferenţă.

Privirea-mi întâlneşte-un zid de ură
Pe care să-l mai sparg nici nu am chef,
Gândul se-nchide-n sine ca-ntr-un seif.

Prietenii-mi vorbesc cu câlţi în gură
Şi frica le e scrisă pe figură,
Li-i masca groazei bazorelief.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor de adăpat aripa

Mereu se face plinul printr-o gură
Ce cască pentru cea din urmă oară,
Mereu se varsă-n cer o picătură
De suflet, picătura necesară.

Şi tu te plimbi în lume, ca un vas,
Ce tremură-ntr-o mână de copil
Şi ştii: de stropul care-a mai rămas
Atârnă echilibrul ei fragil...

O, Doamne! din această fugă-a mea
Şi-această piedică ce-o pune clipa,
Să se aprindă-atunci când voi cădea,
Un mic izvor de adăpat aripa.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia XIV

Tu îmi spuneai: - Iubite! - Iubito! îţi spuneam.
- Ninge! spuneai, şi: - Ninge! spuneam privind pe geam.

- Încă... spuneai, şi: - Încă... şi gura mea spunea.
- Aşa... spuneai, şi gura mea îngâna: - Aşa...

Iar mai târziu: - Pe tine cât te iubesc! mi-ai spus.
- Eu şi mai mult pe tine! îţi răspundeam. - S-a dus,

Spuneai, frumoasa vară! Eu: - Toamna e-n pridvor!
... Dar vorbele-şi pierduseră asemănarea lor.

Şi a venit şi ziua aceea, în sfârşit.
Când m-ai numit pe nume: - Prietene iubit!

(Din Vasta Întomnare era doar un ecou!)
Şi-ţi răspundeam: - Repetă! Vreau să aud din nou!

poezie celebră de Francis Jammes din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Victor Tulbure
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul a murit frumos...

Poetul a murit frumos,
Ducându-se la stele,
Căci n-a vrut să coboare jos,
Nici una dintre ele.

Acum privind în jos la noi,
Gânditor la zbaterile noastre,
Zicând: Am fost şi eu ca voi,
Şi iată, mă aflu printre astre.

V-aştept căci veţi veni
Urmându-vă desigur mersul,
Şi atunci când veţi şi osteni,
Vă veţi închide universul.

20 aprilie 2001
Moldova Veche

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portocala batjocoritoare

Nu-i luna, crede-mă.
Sunt aceste flori
luminând grădina.

Le detest.
Le detest cum detest sexul,
gura bărbatului
pecetluindu-mi gura, trupul
paralizant al bărbatului –

şi ţipătul care-ţi scapă întotdeauna,
vulgara, umilitoarea
promisiune a unirii –

În seara asta-n mintea mea
aud întrebarea şi răspunsul care-o urmează
topite-într-un singur sunet
care creşte, se-amplifică şi-apoi
este spart în vechile-i elemente,
obosite antagonisme. Vezi?

[...] Citeşte tot

poezie de Louise Glück, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai spus cuvinte ce-au rămas

Şi azi în mintea mea răsună
glasul tău de altădată,
când îmi spuneai:
"Hai copile! Hai adună,
minte pentru viaţa toată!"
Mi-ai spus cuvinte ce-au rămas
şi viaţa mi-au călăuzit.
La fel ca tine am dat glas
către copilul meu iubit.
Această sfântă învăţătură
tot omul să o însuşească!
Transmisă din gură-n gură,
pe oameni să-i definească.

poezie de Dumitru Delcă (29 septembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pentru durere, mi-am zis, gura iubitei e leac
Ea a aflat de suferinţă, dar nu mi-a dat leac.

Dacă pricina iubirii ar fi numai iadul
Atunci frumoasele raiului ne-ar rămâne de leac.

Nu pun nimic pe rana făcută de săgeată
Aştept să iasă vârful ei singur şi fără leac.

Lumea s-a îmbătat la cârciumă cu vinul iubirii
Tu ai distrus casa diavolului şi nu ai leac.

Ey, Fuzulî! Mă cufund în norii nebuniei
Cât de mult îndur durerile tale fără leac.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am pus

praf de stele într-un plic
o să-l savurez târziu
în noaptea noastră
de iubit la infinit
o să fim fierbinţi
şi o să ne dăm cu praf
să sclipim în întuneric

mi-am pus praf de stele
în ochi să vezi că strălucesc
când te arunci în braţele mele
o să fiu luceafărul coborât
pentru tandra îmbrăţişare

mi-am pus praf de stele pisat
în gura care visează săruturi
când limba se plimbă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falimentul Istoriei

Istoria domnilor este o caricatură
Însuşi Dumnezeu iată-I şomer
să tac dracului totuşi din gură
îmi zic sprijinindu-mă de cer

Însuşi Dumnezeu dacă-I şomer
dracul L-a pus să-şi vândă raiul
ceva de la Apocalipsă totuşi mai sper
să nu se mai ţină de noi ca scaiul

Dracul m-a pus să visez raiul
cum aş putea să tac din gură
când văd şi-n ochiul Creaţiei paiul
şi-nţeleg că totu-i o caricatură

Şi chiar Dumnezeu ultimul şomer
şi-a închis prăvălia şi-a fugit din cer

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (22 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!