mita pentru a inchide gura

Devalizatori de-un neam de artă

Ar trebui să fiu, c-am har, un fortunat,
Că am coloana infinitului în moştenire,
S-o urc mereu şi să mă înalţ, fără oprire...
Să privesc tot, de acolo sus... apreciat!

Şi loc pe scaun aş avea, de rezervat
La masa lumii, de-aş tăcea s-ascult puţin
Şi-aş fi înţelept cu cei ce bine-mi vor, nu spin...
Se dă respectul... de se vrea un respectat!

N-am parte de acolade de plăcere
Şi am deschisă o poartă, de sărut,
Cu atâtea mâini întinse, ce-am avut...
Dar nu strâng pumn... de onoarea mi se cere.

Sunt un bogat, mic simbol de un neam
Sublimă artă, în toată lumea-n jur râvnită,
Dar prăvălesc simbolu-n praf, cu ţara mită
Plătind, pe "alese", bolovanii... Ce sărman!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi cu moartea joc o carte

Azi cu moartea joc o carte,
Miză pun a mea viaţă,
De ea pierde eu am parte
De un mai lung fir de aţă.

De voi pierde nu îmi pasă,
Viaţa mea s-a dus de mult,
Le fac lacrimilor casă
Într-un suflet plin de tumult.

Moartea-i principesa nopţii,
Ea decide când şi cum,
Va închide cursul vieţii,
Peste ani sau chiar acum!

poezie de Razvan Isac (12 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu privi în jos

Nimeni nu ştie, copile, că tu ştii să zbori,
de ţi-e teamă,
numai murmură ca vântul între sfori,
ridică bărbia,
pregăteşte pasul,
închide, o clipă, ochii
şi, cu mâinile întinse spre oameni,
reglează-ţi visul,
nu privi în jos spre abis,
să nu-ţi dispară curajul ce ţi l-ai promis.
În călătoria ta, copile,
de-ţi va lipsi,
îţi voi da îngerul meu a te păzi, să preguşti
liniştea din sine când eşti doar cu tine.

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 21

Eu nu sunt precum Muza aceea snoabă
Ce fardul frumuseţii-n vers cinsteşte,
Ce foloseşte cerul drept podoabă
Şi-un chip frumos cu altul îl uneşte,
Făcând un cuplu demn de-asemănare
Cu soarele şi luna şi pământul,
Cu florile de-April, cu lucruri rare,
Şi cu-acest cer frumos, care-i veşmântul.
O! Fă-mă fidel în dragoste şi-n scris
Şi crede-mă că am iubire-aprinsă
Ca pruncul pentru mama lui de vis,
Dar nu ca aştrii de pe bolta-ntinsă.

Flecarii pot vorbi în gura mare
Eu n-o să laud ce n-are valoare.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ti-ai dorit?

Ti-ai dorit vreodata sa stii cum e sa atingi cerul?
Intinde mana, inchide ochii
Si gandul te va purta spre orizont.
Ti-ai dorit vreodata sa stii cum e sa inoti in stele?
Caci eu stiu, m-am inecat in ochii tai.
Ti-ai dorit vreodata sa stii de ce imi bate inima?
Nu e nevoie, caci stii deja.
Bate ca ai patruns tu in ea.

poezie de Silvia Martha Iordache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un păcătos, Părinte!

La părintele Vintilă
Vine-Arvinte, cam sfios
Şi îi spune: -Fie-ţi milă
De un suflet păcătos

Chiar în Săptămâna Mare
Când tot omul e smerit
Şi posteşte cu ardoare
Uite, am păcătuit!

- Ai furat? întrabă popa
- Nu Prea Sfinte! Fără vrere
M-am dat diavolului, hopa
C-o grădină de muiere!

- Vai de mine, vai de mine...
Greu păcat ai săvârşit...
Însă dacă-mi spui cu cine,
Poate fi-vei mântuit.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ion Pribeagu din Impertinenţe (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumiri pentru precizare. Chiar este important, mai ales că atribuirea greşită este frecventă în acest caz.

Reliefare

Întunericul acesta ca un scalp
şi tu nervos, simulînd tăcerea
dintr-o nervoasă sală de lectură,
e doar plăcerea mea de-a sta
aici,
la cald, după ce-am tras tot
soarele pe gură, să urmăresc
cum dragostea te ia de guler
şi te-aruncă prin unghere de
grimase,
apoi îţi dă ţigări şi vin,
şi timp pentru cocoaşe şi uitări.

A fost un accident să te cioplesc
din propria mea carne extradură,
din propriul meu creier expirat,
ca să devii o lume ambientă.

Eşti negru la culoare ca pămîntul.
Eşti mediu de statură ca soldaţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacul, perlele şi sacul

În curând va-ncepe, Bacul!
Iar eu voi pregăti sacul
Pentru recolta de perle
În cântec de cuci... şi mierle!

Dacă sacul nu se umple
Şi-i posibil să se-ntâmple
Şi-acest lucru, nu-i nimica!
Apelez la Miorica...

Aici găsesc multe perle-
Nu-s în codru-atâtea mierle-
Câte perle ies agale,
Din gura domniei-sale...

Şi-umplu câţi saci vreau, nu-i chin,
Doar mă străduiesc puţin!

pamflet de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maya Lee

sunt cel mai neiubit dintre pământeni,
când trec pe stradă casele mă privesc chiorâş
de peste garduri,
copacii îşi scuipă în sân,
luna se trage speriată
după un nor,
până şi bufniţa închide ochii
cuprinsă brusc de migrenă;
o paiaţă sunt,
o gonflabilă umflată cu visuri,
o monedă în mâna destinului
care nu se poate hotărî singur
în ce mod să mă piardă.

o gorgonă de gânduri
mă apără cu sângele său,
purtându-mă, victorioasă,
pe scutul propriei mele
feminităţi.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă

viaţa mea e mai mult decât cântecul zorilor
am jucat la ruleta norilor sumbri
sau la un tarot al stelelor târzii
gustând lumina ca pe un refren al soarelui

mângâindu-mi trupul şi norii s-au limpezit
şi zarea e calmă
ca o şoaptă de dragoste spusă la urechea iubitului
mama vine şi-mi aduce liniştea şi mă înveleşte
în cântecul păsărilor dintr-un ceasornic
al zilelor şi nopţilor mele

alungă umbrele şi le închide în clepsidră
fii tu, dragul meu,
zarul acesta câştigător
iubeşte-mă

poezie de Daniela Marchetti (2021)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!