propozitii cu cuvantul azu

Ochii

se sparg torenţi repezi de maluri
cuvântul e prăpastie în ultimul salt
tu sari pe colţuri de stâncă
eu te urmez şi întreb
vei plânge în zori la capul meu
e întinsă câmpia
şi totuşi prea mică
pentru galopul tău zvelt
femeie, cu ochii de stepă
clipeşti şi alergi
eu te urmez şi mă întreb...
în vale înfloreşte castanul
tu zbori peste gânduri
te zbengui în ape
eu te urmez şi întreb
de ce ai pe buze albi crini
şi'n păr neagră năframă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţia unui strigăt

Ţi-aş spune ceva,
despre noi,
despre zăpada de-afară,
despre dragostea mea.

Ţi-aş spune ceva,
orice,
numai să nu crească iarba tăcerii între noi.

Ţi-aş spune ceva,
ce-ai ştiut,
sau ce ştiu,
dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi
şi s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popas în suflet

Ecouri lovite de sufletul stins,
Aştern norii negri pe cerul neplâns..
Sunete stranii din inima ta,
Se aseaza pe mine, în palma mea.

Culorile tale sunt pale şi reci...
Iţi leagăn cuvântul, sărut vis ce-a trecut,
Zâmbeşti printre lacrimi timid şi tăcut,
Adie în zori iubiri pe poteci.

Adorm în neantul simţirii divine,
Ating albastrul senin al ochilor tăi,
Trăind clipa aceasta, fară de " mâine'
De-ar fi să mă sting, m-alin doar cu ei.

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţia strigătului

Ţi-aş spune ceva,
despre noi,
despre zăpada de-afară,
despre dragostea mea.
Ţi-aş spune ceva,
orice,
numai să nu crească iarba tăcerii între noi.
Ţi-aş spune ceva,
ce-ai ştiut,
sau ce ştiu,
dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi
şi s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

rugăciune

ai ţinut Lumina în mâinile tale
ai ţinut totul în mâinile tale
ai ţinut perfecţiunea în mâinile tale
ai ţinut veşnicia în mâinile tale
ai ţinut sori şi luni în mâinile tale
ai ţinut lumea în mâinile tale
ai ţinut gândul în mâinile tale
ai ţinut cuvântul în mâinile tale

în mâinile tale mă ţii pe mine
în sufletul meu te ţin pe tine
mulţumesc

poezie de Gabriela Marin
Adăugat de Gabriela Marin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fregata de oase

pluteşti graţioasă, fregată de oase,
pe apele scurse din pântec de mamă
şi-n zări, o făptură, pe valuri stâncoase,
născută din neguri, în cântec te cheamă.

sfidând depărtarea, o altă poruncă
desferecă vântul: să mergi împotrivă!
şi inima sclavă renunţă la muncă,
fregată de oase, pluteşti în derivă.

de sus, dintre vele, se vede pământul,
o plajă-nsorită cum ţi se promise
de Cel ce îţi spuse, prin semne, cuvântul...
fregată de oase, pluteşti către vise.

poezie de Ionuţ Caragea din Suflet zilier (2011)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt fericirea mea

Eu sunt o fiinţă-ntreagă,
jumătatea nimănui!
Viaţa mea îmi este dragă,
nu dau seamă orişicui!

Soarele întreg e-al meu,
mă-ncălzeşte-ntotdeuna
şi cu raza-i jucăuşă,
noaptea-mi luminează, luna!

Cerul, aerul, pământul,
nu-mi mai fură din păreri,
nu-mi mai întoarce, cuvântul,
jumătatea de mai ieri!

Îmi iubesc singurătatea,
încărcată de frumos
şi ridic, din ea, cetatea
unui suflet maiestuos!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Ne mor poemele, Doamne,
în acest cortegiu al ideilor nefaste,
generate de căpcăuni
cu minţile caste...

Auzim, tot mai des, sugrumat,
cântecul ciocârliei,
plânge ţăranul român,
la marginea gliei.

Patria! Cuvântul acesta măreţ
e tot mai abstract şi frivol,
mă bate un gând pădureţ –
o, Doamne, să mă răscol

Împotriva generaţiei mele,
care a acceptat mizeria contra-cost –
preţul mic al păcatului şi desnădejdii...
Dumnezeule, România nu mai este.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Când veşnicia-ncet coboară
Sub teiul sfânt ce-l ocroteşti,
Lumina ta ne înfioară
Şi călăuză-n timp ne eşti

Şi dintre frunze ruginite
Când stelele lucesc uşor,
Răsar cuvinte amorţite
Să împlinească al tău dor,

Ai fost o lacrimă prin stele
Cu-al tău cuvânt vizionar
Şi locul tău este cu ele
La mii de ani de-acest hotar,

A ta poveste e cuvântul
Pătruns în spaţiul necuprins
Precum o stea ce-nfruntă vântul
Ai strălucit şi ai învins.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închis, deschis...

Broscuţe de stat/din care se face
Cam tot ce-am uitat/şi flori de ghioace...

Ori broaşte normale/cu uşi para/lele
Închise a jale/deschise de rele...

Broscoii se pare/mai greu se închid
Fiindcă-s în "stare"/curaţi la partid...

Broscuţe ori broaşte/broscoii, nu mint
Toţi spun că vă paşte/cuvântul alint...

Nimic nu le scapă/închise cât sunt
Lansate la apă/un mic amănunt!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!