propozitii cu cuvantul azu

Poetul

nu'i lumină pe drum
soarele se târăşte
urcă, se întinde
uneori surâde într-o oglindă spartă
stau palide stele pe ziduri bolnave
pictez amintiri pe pereţii uscaţi
totul, un tablou şters
umbre se strâng, se adună, să spună
în lumina diurnă, un fum care piere, în marea durere
poetul a murit demult, nebun
vorbeau ieri prin târg
cuvântul lui a rămas
un gest inutil de bun rămas

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amnezii

uitasem primăvara vine dupa iarnă
cuvântul după gând, gândul fecund după un altul,
cu gleznele jumate în zăpadă, jumătate dezgolite-n ierburi
mai caut aripi să m-ajute să încerc măcar jumate saltul

uitasem anotimpul în care m-am născut
părea să fie o sărbătoare de-nviere
a trupului fragil surpat sub pleoapa de pământ
privind cum iarba încolţind viaţa primăverii înapoi şi-o cere

poezie de Valeriu Marius Ciungan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez să-mi edific "finitul"

Visez să-mi edific "finitul"
În raza luminii din ultima stea
Ce încă nu scaldă zenitul
Şi nimeni nu-i poate vedea
De-aici nicidecum răsăritul...
Da-n milioane de vieţi n-aşi putea
Ajunge să-i văd licăritul!
Rămân să explorez infinitul
Luminii din slavă, în albul de nea,
Lăudând-ul mereu pe Slăvitul
Stăpân ce poate crea
Un aşa Univers cu Cuvântul.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii (13 mai 2022)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi

Un nor de-aş fi, venind cu ploaia
Dornic în noapte-a te iubi,
Luceafăr luminând odaia,
Te-aştept... cu zorile de zi.

Izvor de-aş fi, s-aduc sărutul
Sfinţit pe buzele de foc,
Şoapta fierbinte şi cuvântul,
Te-aştept... la margini de soroc.

Vultur de-aş fi, plutind pe vise
În zbor înalt... misterios,
Când orizonturi sunt deschise,
Te-aştept... cu tot ce-i mai frumos.

Soare de-aş fi sau codru verde,
Polen de floare... şi parfum
Care în vânt nebun se pierde,
Te-aştept... hai să pornim la drum.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strop de inspiraţie

strecurat dintr-un sân
de femeie tânără
care încă mai poartă pecetea
sărutului pasionat primit
de la bărbatul cu buze fermecate

inspiraţia face posibilă
o ninsoare cu flori de salcâm
şi castan peste iubita
care păşeşte cu lacrimi
de liliac albastru pe obraji

stropul de inspiraţie îţi pune
cuvântul în vârful stiloului
să cânţi iubirea în plină
lună iunie sau iulie când convingem
fantomele să ne lase cu tristeţele noastre

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O halbă de noroc

Iubirea pe o bere... nu se vinde
La pocker sărutările... nu-mi joc,
Aştept aşa, făr-a putea pretinde,
Să mi-se dea o halbă... de noroc.

Muzele ştiu şi vor... să recitească
Din versul meu, imagini hărăzite
Ce le învaţă... cum să-ntinerească
Tot aruncând spre mine cu ispite.

Cu flori de măr şi patimă nebună,
Bătând în uşa mea... cu voluptate
Făr-a scăpa o zi... din săptămână,
Cuvântul dulce-al vechilor păcate.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai eram

nu mai eram în nicio logică.
în nicio durere,
în niciun sărut.
atârnam ca nişte terminaţii disperate
să-şi găsească finalul.
întunericul părea sigur pe el.
dragostea ignorată, într-o formă perisabilă,
degrada cuvântul până la alt înţeles.

ne trebuia un nod la capete
pentru alcătuirea unei singure priviri,
gata să vadă neplecarea noastră
din pietrele sparte.
era un da, conectat înăuntru,
era un da fără timp.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întâmplă

Şi totuşi se întâmplă,
să fii prins în inelele lunii,
dezvelit în albastru sub cuvinte aprinse,
înalte şi încete.

Sau dimineaţa într-o mahmureală metafizică
cu inima mâhnită, dezamăgit de noi înşine,
neputând înjgheba zborul în azur,
evitând să asculţi liniştea din cuvânt,
care uneori nu-i acasă.

Din cuvântul ieşit la suprafaţă
orice licărire nouă e rece, cifra doi e negată
şi abisul din noi ne destramă gândind.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem (12)

Se surpă visul. Iar rămâi perplexă,
Credeai că moartea e doar o anexă,
Păstrează-mi un sicriu la îndemână,
Voi adormi c-o iarnă bej de mână.

Şi uite, vezi, vin fluturi de hârtie
Să-mi poarte gându-ntins pe năsălie,
Pier negrii crini, se poticnesc de vântul
Ce-mi va-ngropa sub lespede cuvântul.

De ce boceşti? E doar o întâmplare,
Noi nu -nflorim decât în zile pare,
Şi-apoi, suntem doar faguri de-ndoială
În viaţă asta slută şi banală...

poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deconspirare

prea repede iubim
(poate numai noi poeţii)
prea repede înşelăm
(femeia bărbatul cuvântul)
prea repede abandonăm
(când ne resping pe noi poeţii)
prea repede trecem
(toţi)
în spatele geamului
prea repede trece fiecare pas al nostru
(de fapt un pas pe gheaţă)
prea repede punem talpile
(feminine şi masculine)
pe geam.

pentru cei fără patine
lovitura este şi mai puternică

poezie de Jolanta Szymska-Wiercioch, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!