propozitii cu cuvantul azu

Nişte propoziţii

Trebuie să ştii că nu-s multe de căutat pe lumea asta,
că nu-i nevoie să fii aşa lacom, la sfârşit tot ce vei fi adunat
sunt amintirile, ceţoase, intangibile amintiri,
asemănătoare unor vise imposibil de articulat.

Când încerci să le povesteşti, devin doar nişte propoziţii,
reziduuri rămase de la filtrul structurilor lingvistice.

poezie de Gao Xingjian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propoziţii neterminate

Propoziţii neterminate care se tot răsucesc,
în acest moment zgomotoase, nu murmurate,
ca şi cum i s-ar tăia răsuflarea.
Preferă singurătatea unde amintirile zac
neclătinate de rafalele prezentului,
dar ştie că are nevoie de hrana pe care i-o pregătim.
Când schimbăm cearceafurile
se încruntă la manierele noastre dezgustătoare,
parcă exaltând un trecut al ei mult mai uman.

Asta în vreme ce marea se rescrie pe ea însăşi –
furtună care şterge totul, epave şi bancuri de nisip,
întorcându-se mereu la placiditatea-i neadormită,
ridată ca o faţă îmbătrânită.

poezie de Michael Cayley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu un cuvânt

"A fost atâta chiu şi cânt,
Cum nu s-a pomenit cuvânt",
Dar câţi martiri pentr-un cuvânt?
Ce guri ar mai fi mute?
Au cuvintele şi umbre.
Cuvântul – fruct oprit.
Cuvinte – păsări trecătoare.
Cuvântul e ca orbul, nu ştie unde nimereşte.
Un pumn de aur în cuvânt.
I-a fost dat cuvântului să fie scris.
De cuvinte nu te speli.
Există cuvinte ca nodul gordian.
Bate cuvântul în piuă, tot degeaba.
Cuvântul deschide, cuvântul închide.
Cad fără şir cuvinte, necunoscute, omeneşti.
Cuvântul nu simte nici durere, nici milă.
Cuvântul se citeşte lângă lampa amintirilor.
A bon entendeur, salut!

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

propoziţii neterminate

monotonii
inutile şi încărcate ochi cu vină – imit
măsurarea încordării, imit alergătorul

înăuntru Soare şi afară, albeşte os
cărat de vânturi iuţi la suprafaţă…

domesticim spaimele ori scăpăm
dând cu viaţa de pământ precum
cu o căciulă veche roasă

«’tui mama ei de roată» – zicea tata
scuipând înspre apus cu năduf
în vreme ce eu
rămâneam fixat pe secvenţa cu osul…
hei, nu mai vreau nimic, iubito
mi-e prea…
ai înţeles?!

incoerenţa, firimituri din propoziţii

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Cuvântul,
un gând ţâşnind din pământ,
o umbră înfăşurată
pe creanga copacului,
ramură cu ramură
trasează un destin diafan,
un curcubeu uriaş.
Cuvântul,
o clipă din piatra ajunsă nisip
pe o palmă de pământ
udat de lacrimi arzătoare.
Cuvântul,
profund şi amăgitor,
lacrima îl ştie
din aripa idealului de stea
luminând universul!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul - joc, iubire şi vrajă

Cuvântul
înainte să fie spus
stă în inimă şi-n minte
din el înfloresc lacrimi
sau cărţi
se construiesc palate
şi morminte.

Cuvântul
ce vine din suflet
îl descifrăm
ca soarele pe zări
iubita lunatică plecată
în nostalgia clipi
să-mi potolească focul
cenuşă-n depărtări.

cuvântul
cel străveziu ca cerul
când pasc mieii

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

Cuvântul omului, magnific, imens
care se îndoieşte ca o fiară, ca o stâncă, precum o pădure.
Cuvântul ascuns, trădat
care gândeşte, care întreabă, care blestemă
care cedează, provoacă şi atacă.
Cuvântul necioplit
care scapă cu ură.
Cuvântul gol, care e negat
fragil, care doare, înecat, prefăcut în verb
în cântec, în plâns
de frunziş, de ploaie, de râu, de păsări.
De mamă care iartă, îmbrăţişează şi luptă
de adevăr, de copil care zboară, de pasăre.

poezie de Juan Calero Rodriguez, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei lucruri extrem de ciudate

Când pronunţ cuvântul "Viitor",
Prima silaba deja aparţine trecutului.
Când pronunţ cuvântul "Tăcere",
Tăcerea este compromisă.
Când pronunţ cuvântul "Nimic",
Fac ceva de care non-nefiinţa se poate agăţa.

poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei din cele mai ciudate cuvinte

Când pronunţ cuvântul Viitor
prima silabă se îndepărtează deja în trecut.

Când pronunţ cuvântul Linişte
o distrug.

Când pronunţ cuvântul Nimic
creez ceva ce nu încape în nici o nefiinţă.

poezie clasică de Wislawa Szymborska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creatinină

Trăiesc
la nivelul
unei propoziţii
numai
în week-end
ies
în frază
să-mi recit
ultima poezie
ultima infracţiune
ca şi cum
aş fi comis
un psalm
sardonic

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!