o stana iarna

* * *

În iarna de sare a vieţii mele
Eşti primăvara ce-o topeşte
În mările azure, calde de stele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

Flori de nu mă uita
Răvăşite de dor,
astrele
lungilor nopţi de iarnă
Cad laolaltă
cu fulgii placizi

parodie de Constantin Ardeleanu, după Vasile Nicolescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici nu ştii ce bine-mi pare
că în această noapte a nins.
Bucuria mea e mare,
că încă o iarnă am prins.

catren de Dumitru Delcă (ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acas', pe Terra, iarna se apropie,
Frigul totul amorţeşte;
Aici, departe, deşi e monotonie,
Iubirea ta mă încălzeşte.

catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldura iernii

E rece, e frig, e frumos,
E iarnă cum trebui' să fie:
Afară, un alb mătăsos,
În case, la cald, bucurie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ioana lui Traşcă

Să strângi, mumă, să strângi,
Zicea Ioana lui Traşcă.
Să strângi vara, ca să ai iarna.
Dacă dai peste nişte ceapă,
Ia şi tu o poală şi pune-o-n pod
Pentru iarnă - ca să ai.
- Păi, de la oameni?
- Păi, de la oameni, că e pământul
Lui Dumnezeu.
Dacă vezi un dovlete, ia-l mumă,
Că-ţi prinde bine, că-l dai la porc.
Vezi printr-un loc fasole,
Culege-o, mamă, că-ţi trebuie.

De, păcătoasa, că nu era săracă.
Aşa era firea lor -
Neamul ei era cam strângător.
A încherbat şi asta 92 de ani.
A avut multe fete: una Mariţa, una
Mitra, una Georgeta, Cica de l-a luat pe Lache

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi de iarnă

Nopţile de iarnă sunt acum mai mari
Cu multe ceasuri decât nopţile de vară,
Şi vinete furtuni împing norii telegari
Peste-a turnurilor înaltă gheară.
Să lăsăm să ardă deci focul în cămine
Şi cupele de vin să se reverse;
Să lăsăm vraja cântecelor să ne-aline
Şi armonia vorbelor alese.
Acum când în lumânări fiecare rază
Aşteptă cu tremur mut şoapte de iubire,
Iar tinerii se maschează, beau şi, oftând, flirtează,
Somnul greu desface-ale farmecelor fire.

Potrivit este acest anotimp, prin urmare,
Cu lungul discursul al celor în braţele iubirii;
Totuşi, prea multa grabă poate-avea iertare
Când frumuseţea îşi oferă trandafirii.
Nu toţi fac toate lucrurile cum ar trebui;
Unii merg elegant şi,-n ţinută, sunt sublimi,
Unii ştiu să spună, inteligent, cimilituri,

[...] Citeşte tot

poezie de Thomas Campion, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea ghiocelului

Poate-ati putut si voi afla,
Poate v-a spus-o cineva,
Ori ati citit povestea lui,
Povestea ghiocelului!
El a ramas orfan pe lume
Si n-avea capul unde -si pune.
Copil sarman, fara putere
N-avea nici rude, nici avere.
Iar Iarna a venit si ea,
Incercand viata sa i-o ia
Dar Dumnezeu l-a ocrotit
Si o zana buna a venit
Ca sa-l fereasca de ninsoare
L-a prefacut in alba floare.
De-atunci, copilul calator
E-al primaverii vestitor!
Cand ea apare, ca o boare,
El ii agata-n par o floare
Si pune pe vesmantul ei
Covor gingas de clopotei.

[...] Citeşte tot

poezie de Marieta Marancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceeaşi

în reci dimineţi de toamnă târzie
suspină doar vântul prin viţa de vie
ce frunza pătată demult şi-a lăsat
la streaşina casei din margini de sat

când gândul s-aşterne în raza de soare
si-n suflet pătrunde aromă de floare
pot să zâmbesc când ziua începe
nu-i Eros pierdut încă prin vreme

iarna îmi face semn de departe
cu mine vei merge peste o noapte
eu îi răspund... sunt încă în toamnă
şi vise mă-mbracă cu frunze de-aramă

când haina o schimb în altă culoare
la fel voi zâmbi aceeaşi sub soare
de-i toamnă sau iarnă sufletul meu
respiră-n poeme ce-s scrise mereu

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul iernii

Din flaut de cristal ne cântă iarna
şi ca-ntr-un menuet
fulgii învaţă
de poala norilor
să se desprindă
ca lacrima de sloiul lung de gheaţă.

Iar cerul parcă-şi scutură livada
în armonii
vibrând asemenea
unui arpegiu
dintr-o sonatină
prinsă în zborul fulgilor de nea.

Lovesc centauri cu copita-n stele
în fiecare noapte
şi... se-aude
cum plâng pe un arcuş
de violină
luceferii cu gene lungi şi ude.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Victoria Glodean (2015)
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!