o stana iarna

Plopii au o dragoste eternă

Merge, merge şi se întunecă privirea şoimului,
În absolut abisală
Intră iarba la sfârşitul de început
Doar castani se mai nasc în zăpezi de semizei
Umbrele şi lumina ţin în aer porumbei
Nordul, sudul se acuză de livezi cu peşti şi vii
Braţele îmi sunt ancorate
În oglinzi cu păpădii
Fulgul poartă o pecete
Semnele sunt tot mai clare
Romantismul nebuniei
Ca cenuşa-n calendare
Stau târziu în umbră
Plopi mirosind a busuioc
Spiritul ce în lumi veghează
În contemporanul joc
E stăpân peste făptură
Şi iubit de Dumnezeu
Iarna trece ca şi nunta
Eu tot trezesc acele ceţuri

[...] Citeşte tot

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iarna vieţii

Cu ochii pierduţi-n orbite şi mersul agale,
Peste pragul tocit de calcaneul timpului,
Sprijinit de-un toiag, păşeşete-n dese escale
Să ia, din când în când, pulsu-anotimpului.

În locul viselor, doar griji-n galopadă
Se prăbuşesc în infinitul din sinele focal;
Pe tâmplele lui dezmierdate de zăpadă,
Mai flutură o iarnă ca o coamă de cal.

De pe prispa gândului, investigând înaltul,
Bătrânul priveşte viaţa ca un simplu spectator
Cum de pe-o creangă goală, o cucuvea, saltul,
În timp ce nisipul se scurge sub jugu-apăsător.

Împuţinat, îşi ţine viaţa-ntr-o singură mână,
Pe cârja de-amintiri îşi sprijină-ndârjit sufletul;
Chiad dacă dorul de ducă îl târcoleşte şi-l hâţână,
Naufragiul intim al duratei i-amână concretul.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna...

Soarele şi-ascute dinţii, sub tălpi scârţâie zăpada,
Gerul iernii flori pictează şi împodobeşte geamuri,
Cu steluţe de cleştar se inundă iar livada,
Pomii-n somn îşi ţes inele tremurând uşor din ramuri...

Ţurţurii par gene lungi care-atârnă pe la streşini,
Franjuri de cristal din care iarna plânge când e soare,
Candelabre transparente ca esenţa de răşini
Sau cercei modelul punk la urechi de domnişoare...

Fumul pe acoperişuri se învăluie, se zbate,
Semn că viaţa dăinuieşte şi în case arde focul
Iar prin curte, zgribulite, câteva înaripate
Boabele de prin zăpadă le tot caută cu ciocul...

S-a pornit viscol din nou, pe la dosuri cresc troiene,
Cerul pare acoperit cu o pânză întunecată
Şi din nourii de plumb iarna cu zăpadă cerne,
Iar prin infinitul alb vântul colţii şi-i arată!...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie din Eu sunt copacul vieţii mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-ntreba...

Nu te-ntreba de ce vin norii,
Nu te-ntreba de ce te strig.
E iarnă azi şi-n largul zării
Se rup fâşii de vânt, de frig!

Ce tristă-i zarea! Frunze ning...

Azi, picuri reci lovesc des pleoapa,
Iar ochii-mi se închid, apoi,
Unesc o lacrimă cu apa
Şi pasu-mi este mai greoi.

Ce tristă-i zarea, ca şi noi...

Copacii au rămas stingheri...
Cheamă prin ram privirea mea.
Dansează-n gol. Parcă mai ieri,
Prin frunze, dorul mi-l şoptea.

Ce tristă-i zarea, ea te vrea...

[...] Citeşte tot

poezie de Vera Crăciun din Pe valuri de albastru (iulie 2014)
Adăugat de Vera Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clujul s-a schimbat

Într-o haină albă albă
Mănăşturul s-a-mbrăcat
iar ninsoarea tot să cearnă
nici acum n-a încetat

albe străzile azi sunt
şi nunge pe trotuare
iarnă e într-un cuvânt
şi nu mai este nici soare

întreg Clujul s-a schimbat
până aici în Mănăştur
cu un chip imaculat
şi în sine atât de pur

iarna iată a sosit
se apropie Crăciunul
chiar ninsoare-a istovit
să-şi mai taie din cer drumul

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (15 decembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mielul

Într-o noapte zbuciumată,
Pătimaşă, cum se spune,
Într-o iesle la corlată,
A venit un miel pe lume.

Ciobănaşul de la stână
L-a găsit de dimineaţă
Îngheţat, plin de ţărână
Şi l-a readus la viaţă.

Zburda liber pe izlaz
Bucurându-se de soare,
Trecuse peste necaz,
Alerga printre mioare

Durduliu şi dolofan
A crescut, s-a făcut mare,
Toată ziua pe tăpşan
Se gândeşte la mâncare.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iarnă

n-am ştiut
până să-ţi scuturi părul
cât de văduvit era cerul nopţii
de stele

poezie de Paul Alex
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şiret se infiripă iarna,
De pe munţi, priveşte doamna
Cum-si scutură frunze, toamna
Şi cu brume-i anunţă neaua...

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pârtie spre poezie

Iar
pun
mâna
pe
cuvânt

Să
mă
joc
de-a
iarna

Restu-i
tăcere

(Vorba
tatălui
meu
Shakespeare)

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (1 februarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

Rânduieşte-ţi în cămară
cât mai multe întrebări,
din ele te vei hrăni,
iarna e lungă,
în guşa ciocârliei
este încă zăpadă.

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!