Poezii despre usi deschise, pagina 43
În Iadul plin de jar ...
Din floare-n floare gându-mi rătăcește,
Și-n zborul său fantasme întâlnește,
Oricât aș vrea să nu-mi mai iasă-n cale,
Ele apar, regret că..... Sunt letale.
Aș vrea măcar, petala să-mi rămână,
Să o privesc, apoi s-o iau de mână,
Zâmbind să rătăcim, spre porțile deschise
Și astfel să-mi dispară, fantasmele din vise.
Dar.... visele sunt vise, fantasmele apar,
Nu-mi pot stâlci dorința, că-i plină de amar,
Acesta mi-e destinul și... totu-i în zadar.
Mă scald, plutesc, visez, în Iadul plin de jar.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (3 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre zbor, poezii despre religie, poezii despre iad, poezii despre flori sau poezii despre dorințe
Ambroziac
Îți torn să bei seninătate din rai abia sosit,
Uși largi, vitraliuri de cer ți se deschid,
Începe-a prinde viață prin spasme, răsărit,
Că poate-așa-o să-mi treacă venirile de rid.
Mie-mi ajunge rugul sporadicelor doruri
Umblându-și viță scumpă pe-aiurea empireuri
Îmi spală infinitul orbirile cu cloruri,
Norocul nu-mi mai joacă la groapa cu deșeuri.
Nici miile de ploi, cutremur negru-n oase,
Nu le mai port la gleznă brățară de fier rece,
Mi-apropii drept izbândă corole luminoase,
Iubirea stă pe loc, din sfânt nu se mai trece.
Și-acum, că te-aduseși, îți vreau suflet cu totul,
Nu jumătăți, nu foame cu sferturi de măsură.
Preumblă păsări zvonul că-i dus îndoliatul,
Typhonul ce ne-a lacrimi, crivățul ce ne-a zgură.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre rai
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre noroc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Am săpat fântâni prin minte
Nu mi-am făcut niciun altar să sacrific gândurile,
au rămas bolnave de curiozitate
și nu mai ajung să le stăpânesc,
tu-mi spui să las pornirile să curgă de la sine
și eu le ucid în cuvinte.
Cum aș putea să uit ușile deschise
când am o casă în care dorm stafiile
și nopțile le plimbă de păr.
Am săpat fântâni prin minte,
cred că n-am găsit niciun izvor
doar o umbră moștenită din vechime
cu straturi groase de întâmplări ciudate
care nu spun la prima vedere nimic,
deși au urme de locuire.
Nici nu pot să le descriu,
le las acolo în letargie latentă
până-mi vor veni mințile acasă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre sacrificiu
- poezii despre păr
- poezii despre plimbare
- poezii despre noapte
- poezii despre moștenire
- poezii despre gânduri
- poezii despre fantome
- poezii despre cuvinte
Cumpăna
Dalanț închipuie două cercuri culcate
două cercuri de bronz cât două
stadioane străpunse de urlete cât două
lacuri virgine de munți dar cine mai știe
în care din ele atârnă mai greu mai ușor
într-uni e plumbul mai mult decît morții
măduva țeapăn sticlind de alcool uitarea
ce-ntunecă fără motiv și leii roșcați ce
te-așteaptă la uși o grămadă de sare și var
carcase de ipsos pe aripe rupte
în alta e aerul netrecut încă
prin pieptul de om
să se schimbe-n cuvânt
și-s trupurile noastre iubito
îmbrățișate minutare
pe cadranul unui ceas bătând
în cumpănă perfectă stă balanța
[...] Citește tot
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre virginitate, poezii despre uitare, poezii despre păr roșcat, poezii despre plumb, poezii despre perfecțiune, poezii despre ochi, poezii despre munți sau poezii despre moarte
Pașii iubirii
pășesc către cer
stele pe ramuri de suflet
timpul răsuflă prin ani
în poeni, parfum de liliac
în larg o mare nebună
valuri se sparg, eu biet catarg
tremurătoare beție
răsuflă pământul, trăiește, vorbește
în palme petale deschise
de flori și iubire
parfum de roze, tuberoze
tremură în zare curcubeul
curg raze împletite
în grădina cerului aripi mi-au crecut
să vin, să vin în zbor la tine
îngeri în alb împart crengi de iubire
mi-e trupul o stea și ard în flăcări
din lacrimi beau foc
sus, în cer, o cabană de flori
cineva mă iubește
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre timp, poezii despre foc, poezii despre crengi, poezii despre îngeri, poezii despre vorbire sau poezii despre viitor
Colțul gurii
Obișnuiam să-mi scarpin tâmpla cu un melc
În ochi lăsam prin beciuri neumblarea
din sticlă semicercul își păștea un cerc
iar vinul își uda pe buză
neumblată floarea.
Ploua în pod
cu dulgherii deschise
cizmarii înnodau la bârne dublu nod
dughenele râdeau printre narcise
iar șoarecii râdeau din sfântul calapod.
Ce-apucături
aveau pereții
de se țineau pământului tot drepți!
Din Sfânta Maicii Domnului
icoana
ningea în părul mamei
trei băieți...
Ce-obișnuit eram cu mine!
Mă sărutam
și mă scuipam cu foc
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre vin, poezii despre tată, poezii despre poduri, poezii despre ninsoare sau poezii despre narcise
Arlo Will
Ai văzut vreodată
Un aligator
Țâșnind în aer din mlaștină
Și rămânând apoi orbit în lumina copleșitoare a amiezii?
Ai văzut, noaptea, caii din grajd
Tremurând și dând înapoi la vederea unei lanterne?
Ai mers vreodată prin întuneric
Și, brusc, o ușă neștiută s-a deschis înaintea ta,
Lăsându-te, ți s-a părut, în lumina a mii de lumânărele
Din ceară delicată?
Te-ai plimbat cu vântul bătându-ți în urechi,
Învăluit de lumina soarelui
Și ți-ai simțit deodată ființa inundată de o splendidă strălucire interioară?
Ieșind iarăși și iarăși din smârcuri,
Treci prin uși de lumină,
Prin multe câmpuri de splendoare,
Unde în jurul tău, neauzită, gloria se așează
Ca o abia căzută zăpadă.
Vei trece tu, o, suflet puternic, prin pământ
Și prin nenumărate ceruri
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre urechi sau poezii despre miezul zilei
Odă sângelui
deschid un șir de uși, iubite
singurătății sângelui meu,
care tresaltă în adorație
călătorind prin celălalt sânge
e muzica unui vis de tânără fată,
călătoria unui vis început demult
în care sângele meu aleargă, aleargă
până în abis ca un leopard flămând,
fără să-și piardă mireasma vreodată
de roșu rubiniu sau de agată
el trece pragul, tresaltă
și se varsă în oceanul infinit de simțuri.
înfloresc pe muzici mușcate rotate
într-un trup curat de fată
diminețile își cresc pruncii
în ferestre printre azalee parfumate
chipurilor noastre le-a înflorit
lumina despletită
la urechi, în loc de cercei,
în loc de aripi, pe spate
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre muzică, poezii despre început, poezii despre tinerețe sau poezii despre singurătate
Urcușul lui Sisif
Suntem parcă de veacuri obosiți
Ne naștem triști trăim cu disperare,
De clipe dragi fugim mereu cerniți
Cu griji mărunte-n aspră izolare.
Ne stăpânesc orgolii, ambiție și ură
Uităm să dăruim, nu știm nici a primi,
Iubirii ca ofrandă îi punem azi cenzură
Și preț dacă se poate în uși să o reprimi!
Pierdut e sensul vieții chiar și valoarea ei
Plătim tribut mereu cu sănatatea noastră,
Grămezile de vise făcute-s pentru zei,
A noastre, triste stele văzute prin fereastră.
Iluzii de tot felul ne facem neîncetat,
Clădim castelul vieții pe dune de nisip
Ne-atârnă slăbiciuni, iar sufletu-i uitat
În buruieni de gânduri, urcușul lui Sisif.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (18 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre valoare, poezii despre stele, poezii despre sensul vieții sau poezii despre reîncarnare
Valea Cerbului
E-o Vale ca-n povești, un᾽ se-mpreună munții
Și bați un drum de piatră, de vrei aici s-ajungi...
Efortul e-n voință, ca și-n sudoarea frunții,
Pe șerpuite căi, ascunse și mai lungi.
Te-ntâmpină pădurea de brazi și de mesteceni,
Izvoare de ape repezi și limpezi, de cleștar,
Cu brațele deschise, dar ca la vechi prieteni,
Aceste frumuseți ți se aduc în dar.
Când Soarele-n amiază trimite raze calde,
Iar vântul, în pădure, prin arbori doar adie,
Coboară-n zări albastre privirile, să sclade
În zbor nemărginit și-n cânt de simfonie.
Natura neîntrecută, eternă și bizară,
Atâtea daruri are, în mâinile-i măiastre,
Aici sunt așezate, în acest colț de Țară,
De la străbuni lăsate, să fie ale noastre.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre păduri, poezii despre prietenie, poezii despre natură sau poezii despre frumusețe