usi deschise

Pilda săracului căruia i-a rodit ţarina

Am venit acasă cu gândul
că e momentul să scriu Poezia poeziilor.
La poartă nimeni nu era.
Înăuntru nimeni nu era.
Va fi despre singurătate,
e stabilit.
Oasele, mai importante
ca inima.
Visul ca întâmplarea.
Duhul pleacă şi din ce rămâne
poţi să faci un castel,
ori ceva care să mişte lumea...
Am fost rămâne
verbul bătrâneţilor.
Am venit de fapt cu gânduri, mii de gânduri,
ca într-o terapie de cuplu. Nicio rezolvare.
Eu cu mine, eu fără mine.
În faţa acestei uşi
pe care pot intra două persoane
fără să se atingă.

[...] Citeşte tot

poezie de Costin Tănăsescu Ştefăneşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău, pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca s-aduni chiuind pe tăpşane
o claie de cer şi-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În luptă cu destinul

C-un ghiozdan de vise-n spate
M-am urcat în primul tren
Şi gândurile-mi erau îndreptate
Către-al vieţii dulce "refren".

În urmă nu m-am uitat
Drumul învingătorului e înainte.
Într-o dimineaţă rece-am plecat
Cu cei dragi în inimă şi minte.

Nimeni nu mi-a întins o mână,
Singur m-am zbătut din greu.
Fără s-aud o vorbă bună,
Lângă mine doar Dumnezeu.

Nu m-am oprit la uşi închise
Chiar de moralul era la pământ.
Am crezut cu tărie-n vise...
Îmi doream alt deznodământ.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans pe scântei

Umbrele deschise - ploi rotunde pe-alei;
Paşii noştri pe frunze, un dans pe scântei.
Ah, buzele tale de struguri răniţi -
Violetă ofrandă către zei necuminţi.

Şi perele-mi calde crescute în palme;
Săruturi în ceaţă, folosite ca "arme".
Ah, rugina din parcul în care-am iubit,
Răguşitele şoapte cu contur arămit...

Suspinul acela ce te face să zbori,
Castanul cât cerul înnorat de cu zori
Banca noastră?! O barcă, scoţând vaiet uşor!
Din chioşc - saxofonul - disipat în decor...

Crizanteme vândute de tigănci ştiutoare
Despre-a noastră poveste din a toamnei vâltoare!
Şi-n sfârşit, felinare în culori de secară...
Ah, pantofii mei roşii, lăsând urme de vară!

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bruma amintirii

În laptele luminii care spală stele,
În fire de nisip topite în mărgele,
În aripa de vânt ce mişună în splină
Dragostea aprinde sângele-n retină.

Ea lasă clanţa clepsidrelor deschise
Timpul să-i aducă împliniri şi vise,
Să poată degusta şi vorba şi tăcerea
Din ecou de fluturi ce pictează mierea.

Dragostea-i expusă în muzici şi-n tipare,
Renaşte din cenuşa umbrei din cărare,
Mângâie catifeaua urmelor din taine
Şi-n braţele credinţei face cruci cu haine.

Nu-şi ofileşte gândul, nici gustul de candoare,
Ronţăie senzaţii cu razele de soare
Şi mai sărută pragul ieşirii sau intrării
În bruma amintirii din prispa înserării!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

RECIDIVĂ

Motto:
"Înţeleg că dărnicia aparţine celui ce-aşteaptă ca răspuns
doar vântul" (C. B.)

Iată... nici măcar
nu mi-am pus mănuşi
când mâinile mele au mângâiat
zidurile tăioase
ale metropolei;

ploile calde ale gândului meu
au ropotit peste-atâtea
uşi de tinichea;

am cântat sute de dimineti
în urechile de piatră
ale statuilor mergătoare;

cu lacrimă-am desenat zâmbetul
pe spatele atâtor

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efect special

mă sui în leagănul dintre
două fire de viaţă
prins de cer
cu sfori de îngeri
mă fac dintr-odată copil
iar cerul copilăria mea
îmi vin păsările amintiri îndepărtate
se apropie în zbor
apoi îmi cresc atâţia copaci pentru ele
iarbă pentru picioarele care
aleargă până la marginea apei
de-aici ies oameni
ţinându-se de mâini
şi multe săruturi devin mieluţi
zburdalnici pe câmpuri
fine pete de culoare sub penelul vremii

mă legăn şi râd şi zăresc braţele unui bărbat
puternic deschise pentru a-mi cuprinde
toate alintările

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea

unde-i pădurea din copilărie
când îi tăiam colnicul cu piciorul,
palatul meu cu bolţi de stele,
de tine iar m-apucă dorul...

pădurea mea pletoasă, colţ de rai,
în tine vedeam doar poveşti de vise,
of, doamne, ce frumoasă mai erai,
când mă primeai cu porţile deschise.

acum e toamnă, te-amăgeşte vremea,
a aurit tot cerul peste tine,
rămâi golaşă, tristă şi brumată
şi nu te mai gândeşti deloc la mine.

eram copil şi tu codru bătrân
când amâdoi priveam duioşi la lună
şi mă purtai ferice la-l tău sân,
fiindu-mi şi tată, dar şi mumă bună.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rococo

viaţa în rutină cere o scadenţă
ori tu eşti pictorul beat
care developezi lumi cerni nisipurile
mărilor migratoare şi pui cenzură
efluviilor ce inundă străzi după străzi
doar nişte coclauri unde bântuie tinereţea
cu genele ei false

ţi se scurge saliva după fiecare minut boldat
şi îţi doreşti să nu se fi născut steaua în patru colţuri
când aerul devenit respirabil va târî oameni- ireproşabili
în biroul vieţii pe o scară rulantă
iar acel marche arrière n-o să îţi redea şansa
de a fi bufonul universului rococo

tu
zici
că îţi este foame
de pitici
şi nu ai scuze

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

aveam încredere oarbă în oameni şi
iubeam florile pisicile şi câinii
iubeam zborul şi ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam şi pe Dumnezeu
dimineaţa la amiază şi seara

îmi iubeam singurătatea

ştiu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
şi-mi descompuneam ura în jurăminţi
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar şi atunci când mama
îşi alunga frica iubindu-mă...

oricum m-aş gândi oamenii au dreptate

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!