Poezii despre usi deschise, pagina 42
Dorințe de Crăciun
Mă întreabă-n Google Classroom Moș Crăciun:
- Ce vrei anul acesta să-ți aduc?
Nu stau pe gânduri, ci grăbit îi spun:
- Vreau zece mii de Like-uri pe Facebook.
Și inimioare multe, înflăcărate,
Guri larg deschise, pline de mirare,
Idei pentru postări mai inspirate,
Emoticoni ce-mi dau o sărutare...
Iar pozele să-mi fie mai frumoase
Să par mai tânăr, cu sau fără mască,
Și vreau doar comentarii delicioase
Și Gif-uri care să mă-nveselească.
Și te-aș ruga să-mi faci înc-o favoare,
Pe Messenger, dacă cumva se poate,
Să îmi dai conversații de valoare
Numai cu doamne, dar în miez de noapte.
poezie de Octavian Cocoș (23 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre valoare
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre noapte
- poezii despre măști
- poezii despre miezul nopții
- poezii despre inimă
- poezii despre idei
Întâmplarea de a fi
Străbat dimensiuni prin porți celeste
deschise mie-ntr-un etern acces
de ceea ce nici azi n-am înțeles
de ce, și cum, și nici chiar... cine este.
Și trec din viață-n viață, poartă-n poartă,
prin lumi de-o clipă-n care mai trăiesc
atât cât să cunosc și să iubesc
exact cum îmi dictează câte-o soartă.
E totul programat - așa îmi pare;
să schimb ceva nu pot și mă complac
în lumi ce doar în timp mai au schimbare.
Dar... cine-s eu? Sunt doar o întâmplare
ce trece prin portaluri, fără leac
și făr-a ști ce-i scris în Cartea Mare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre schimbare, poezii despre prezent, poezii despre iubire, poezii despre cărți, poezii despre cunoaștere sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cânt pentru iubire!
prin timp de veacuri și de mii de timpuri
răsar în zeci de mii de gânduri, flori
iar parfumul dimineților prin crânguri
vin prin aburi de primăvară și vă spun
suntem trupuri de unduire-n suflete
porți deschise spre universuri, iubire
copile din soare ațintind mereu privire
spre viață, spre voi, și pentru tine
cântăm pământului mii de culori minune
noi răsărim și suntem izvor de nemurire
vrem cu bucurie ca-n inima fiecărei case
de-i fecioară, femeie sau pentru plete albe
să vă cântăm cu drag ce-a mai frumosă melodie
a florilor culoare!
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre muzică, poezii despre flori, poezii despre virginitate, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre păr alb sau poezii despre păr
Până la urmă toate ajung la asta
Eram atât de viu...
zilele mele erau pline ochi
de bunătăți și de desfătări
inima mea era fericită și eu mă bucuram
de căldura generoasă a soarelui
sânge roșu zburda prin vinele mele larg deschise
eram de neoprit....
Dar pe măsură ce îmbătrâneam devenind zice-se mai înțelept
am fost cuprins de boala lăcomiei
m-am autodistrus încercând să-mi recapăt tinerețea.
Rugăciunile mele-au primit răspuns binevoitor
însă eu am încălcat promisiunile făcute Domnului
deși El îmi dăduse totul
of... viața trebuie să se stingă
pentru a deveni veșnică
nu mai trebuie să repet
ceea ce Dumnezeu știe deja
eu trebuie doar să mărturisesc adevărul ca atare.
[...] Citește tot
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre înțelepciune, poezii despre zile, poezii despre sânge, poezii despre roșu sau poezii despre promisiuni
Spovedanie tăcută
după amiază,
ies în parcul din spatele blocului.
aleg banca de lângă plopul
cu trunchiul plin de noduri.
tac prea mult cred.
ziua răsucesc sub tălpi
podeaua casei.
întorc mișcarea între uși și ferestre,
până la saturație...
aleg cu privirea un tei.
încep spovedania tăcută.
un câine se așează sub palma mea.
instictiv, îl mângâi.
îi simt trupul răsturnat pe picioarele mele.
adoarme.
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu (8 mai 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre spovedanie
- poezii despre somn
- poezii despre câini
- poezii despre șah
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre râs
- poezii despre poezie
- poezii despre picioare
Capcana din cer sau tributul plătit întunericului din noi
ai venit într-o noapte pe furiș
și mi-ai frânt zborul de fluture
apoi m-ai închis
într-o cușcă de lemn
ți-ai adus un fotoliu
și în fiecare dimineață
îi schimbai locul
încercând să vezi lucrurile
și din alte perspective
până într-o noapte
când a venit un înger
și m-a scos din cușcă
în loc să fug
te-am furat din somn
și te-am ascuns în păsări
cu aripi mari
ca niște fâșii de lumină
să nu poată s-ajungă
niciun străin la tine
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre păsări, poezii despre plată sau poezii despre nori
Am să vă spun vouă
Am să vă spun vouă,
celor care nu respirați,
dar atrageți trecerea timpului,
lăsați-vă trupul chezaș pentru găzduirea presimțirilor,
profețiilor și fluidelor destine,
părăsiți-vă gândurile la marginea oamenilor,
cei care încep acolo unde vă sfârșiți voi;
ridicați-vă prin pădurile de ființe,
prin munții trăirilor,
voi, cei care împietriți sunteți și nu urmați aerul,
apa sau curgerea amintirilor;
închinați-vă în catedralele din sângele versurilor,
deschideți uși în voi la fiecare bătaie a duhului
care vrea să intre prin gura voastră inexactă și
vrea să formeze ochi, inimă, vintre, plămâni.
Am să vă spun vouă, lucrurilor și nelucrurilor,
celor care așteptați îngândurați în gândurile mele,
neîncrezători în moartea voastră,
ridicați-vă și iubiți.
poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre sfârșit, poezii despre păduri, poezii despre neîncredere sau poezii despre munți
Într-o altă stare
Ai înghițit sufletul înainte de a muri
și ai rămas în stare latentă de așteptare,
care ascultă tot, luptă și revine la viață.
Ai sondat lumina de dincolo de moarte
prin porțile deschise ale cetății necunoscute
unde intră caii cu trăsurile vântului stelar
fără să știe unde se duc.
Dacă totul trebuia să se întâmple așa
nimeni nu știe,
durerea filtrată-n suferință își râde-n crez
cum umbrele îmbracă haine de vitejie
și fug la nevoie.
Refacerea simțurilor căzute prea jos
ridică trupul la silueta avută înainte
și-l face să trepideze din interior
pentru o perioadă de timp
neștiută.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre lumină, poezii despre vânt, poezii despre vestimentație sau poezii despre suferință
Idol să-mi fie o lumina rece...
Stau liniștit căldura se stinge în gleznele nopții
sângele nu mai fierbe în clocot, se rotește subțire
nu e străin și sporește răcoarea în trup.
Cerul se topește în palmele fără coaje,
ele nu mă sperie dar au carnea amară.
Idol să-mi fie o lumina rece...
Stelele se plimbă în calești de cuarț
și coboară pe scări ruginite de mătase.
O bucurie neomenească se-ntipărește pe fața minții.
nimeni nu mă așteaptă sub streșini de porți
când ele tot timpu-s deschise a moarte.
Lumina cât este trece prin mine-n întuneric
rostogolindu-se cum pietrele-n hău
de nu mai știe nimeni pentru cine bate clopotul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre sperieturi, poezii despre prăpăstii sau poezii despre plimbare
Plecare
Amour de terre lointaine,
Par vous j'ai le coeur dolent...
(Jofroi Rudel)
Mă duc, plec, îmi iau zborul,
Sufletul meu nu știe ce e valea, ce e priporul.
Pe șine de drumuri-de-fier, lungi și grele,
Mă duc cu flacăra inimei mele,
Să luminez, ca faruri de automobil, cărările...
Aș vrea să străbat parcă văzduhurile, mările,
Să-mi regăsesc avântul și speranța...
În depărtări îmi surâde Franța, Franța...
Spre ea îmi îndrept brațele larg deschise,
Trecutul îmi zâmbește trist, ca niște vise...
Îl voi uita? Nu vreau să știu. Azi îmi împlânt
Toată ființa rănită, în luminoase zări:
Nu voi mai vedea, un timp, popușoiul legănându-se-n vânt,
Și nici soldați murdari bând prin gări.
poezie clasică de I.M. Rașcu din Renunțările luminoase (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre văi, poezii despre tristețe sau poezii despre trecut