fata morgana

Primul an de şcoală

Primul an, al meu, de şcoală!
... Cei mai mici, băiat sau fată,
Greu se culcă, greu se scoală.
Eu nu-ntârzii niciodată.

Plin ghiozdanu-abia încape.
Cărţi, caiete, o grămadă.
Şcoala e aici aproape.
Casa e pe-aceiaşi stradă.

Mama, scumpa mea şi buna,
Chiar când seara mă mai ceartă,
Dimineaţa – totdeauna –
Mă aduce pân-la poartă.

Ce mulţime mare vine
Cu ghiozdanul între umeri...
Cred şi eu. E-aşa de bine
Să înveţi, să scrii, să numeri.

[...] Citeşte tot

poezie de Cicerone Theodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorelei

Eu nu înţeleg ce-i cu mine,
mă trage tristeţea-n abis.
O veche poveste se ţine
de sufletul meu şi în vis.

E seară. Şi Rinul sub zare
adoarme cu somn de voinic,
iar ultima rază sub soare
adastă pe stâncă un pic.

Şi cântă acolo o fată,
pe vârful lucind de scântei,
în aur e dânsa-mbrăcată,
de aur e pieptenul ei.

Îşi mângâie părul ce-n unde
ca apa se vălură lin,
iar cântecul ei pătrunde,
căci plin e de-un farmec străin.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Heinrich Heine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madame, sunt de acord cu ce spui.Heine si Esenin sunt printre poetii mei favoriti.Asta e si parerea mea, ca fata [...] | Citeşte tot comentariul

În faţa ta rămân fără cuvinte ...

E miez de vară şi mă pierd prin lanuri.
Văpaia soarelui mi-o fac cunună.
Aş vrea s-ating cu tine noi limanuri,
În seara asta, pe sub clar de lună.

Mă-mbie cântec de privighetoare
Să-ţi dovedesc noian de simţăminte,
Dar orb mă simt, am în obraji paloare
Şi-n faţa ta rămân fără cuvinte.

În lan de maci, când vântul dă năvală,
Sărutul tău hulpav pe loc mă frânge.
Cât luna spelbu-i chip în lac îşi spală,
Fiori de dor mi se strecoară-n sânge.

Furtună de trăiri mă răscoleşte.
Pe strunele nestăvilitei lire,
M-or răsfăţa, pân' ziua se iveşte,
Neîntrecute cânturi de iubire.

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga copilei

Privesc, în tăcere, figura senină
A unei copile ce ‘nalţă o rugă
Afară, în ploaie şi frig. Mă subjugă,
Şi-mi pare că-i toată scăldată-n lumină.

E mică, slăbuţă, iar vocea-i firavă
Îmi pare o şoaptă ce-ascunde durerea
Ce-o văd doar în ochii ce au doar puterea
Să treacă de ploaie şi nori, înspre slavă.

Un tremur mă-ncearcă iar pieptul îmi creşte,
Pe faţă am dâre de lacrimi şi ploaie,
Credinţele vechi se zbârcesc, se înmoaie,
O nouă-ndoială în minte-ncolţeşte,

Căci fata, desculţă, se roagă-n noroaie
Să-i vină, din ceruri, cea care-o iubeşte.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat pentru o fată

Dacă cineva chiar merită să fie-al tău,
Nu-ţi va aparţine niciodată-n întregime;
Împacă-te cu asta în sufletul tău,
Fata mea dragă, şi nu mai fi furioasă.
Acest adevăr, acest dur şi greu rubin,
Păstrează-l pe obrajii tăi aprinşi,
Îţi va ascunde lacrimile când vei pretinde că nu-ţi pasă.
Păstrează-l când eşti singură
Ca pe un preţios cristal divin.
Scrutează-i depărtările de gheaţă-n anii care vin;
Vei fi fericită privind îndelung senina-i adâncime:
Dacă cineva chiar merită să fie-al tău,
Nu-ţi va aparţine niciodată-n întregime.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

Foaie verde, flori de mirt, mamă,
La Covid m-am convertit, mamă,
Că vor mamă să mă ducă,
În Italia la muncă, mamă.

Doamne, cât îmi e de greu, mamă,
Plânge portofelul meu, mamă,
Nu mai am nici mărunţiş,
Mi-e gândul la măritiş, mamă.

Lasă mamă că nu mori, mamă,
Iei Covid de sărbători, mamă,
Şi le dai pe card la toţi,
Fată dragă, cât mai poţi, mamă.

Bani în cont ai cu lopata, mamă,
Fiindcă eşti fata lui tata, mamă.
Şi-apoi tot te-ai mărita
Cu Covid, de ziua ta, mamă.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ţigării

Cu tălpi întinse pe grilaj de fier
Şi-o bere-n faţă şi ţigara,
Urmându-ne toţi trei cărarea
Hai să visăm a' iernii seri.

Dar până când îmi va sfârşi cărarea
(Nu de ajuns am suferit prin seri?)
Cu tălpi întinse pe grilaj de fier
Şi-o bere-n faţă şi ţigara

Mai repede, presimt sfârşeala
Ce mă va scoate din acest infern
La schimb cu cel al însuşi Lucifer
Dar fie,-acolo voi sfârşi ţigara,

Cu tălpi întinse pe grilaj de fier.

rondel de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Da" Soarelui iubirii

Inima atât a vrut
O fată dulce şi frumoasă
Negreşit vom face casă.
Uniţi prin "DA", crez împlinit
Ţine-mi şi-acest sărut!

Şoapta de iubire creşte-n fruct
Ionuţ, tăticul fericit!

Respect şi inimă curată
O ştii: ţie ţi-am dăruit
Cu tine-mpart o clipă minunată
Soarele iubirii ne-a unit
A sta-mi doresc a sta de veghe.
Necontenit, vis împlinit
Al meu să fii: Suflet pereche!

Raza iubirii ne-a unit
A împlinit ce ne-am dorit
Ne sunt alături toţi ne iubesc

[...] Citeşte tot

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simetrie

Mergeam aşa,
Când deodată în faţa mea,
S-au desfăcut doua drumuri:
Unul la dreapta,
Şi altul la stânga,
După toate regulile simetriei.
Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am ţuguiat buzele,
Am tuşit,
Şi-am luat-o pe cel din dreapta
Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea.
Am mers pe el cum am mers,
De prisos să mai dau amănunte.
Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două
Prăpăstii: Una la dreapta. Alta la stanga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea...

Noaptea potolit şi vânăt arde focul în cămin;
Dintr-un colţ pe-o sofă roşă eu în faţa lui privesc,
Pân' ce mintea îmi adoarme, pân' ce genele-mi clipesc;
Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin.

Atunci tu prin întuneric te apropii surâzândă,
Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară;
Pe genunchi îmi şezi, iubito, braţele-ţi îmi înconjoară
Gâtul... iar tu cu iubire priveşti faţa mea pălindă.

Cu-ale tale braţe albe, moi, rătunde, parfumate,
Tu grumazul mi-l înlănţui, pe-al meu piept capul ţi-l culci
Ş-apoi ca din vis trezită, cu mânuţe albe, dulci,
De pe fruntea mea cea tristă tu dai viţele-ntr-o parte.

Netezeşti încet şi leneş fruntea mea cea liniştită
Şi gândind că dorm, şireato, apeşi gura ta de foc
Pe-ai mei ochi închişi ca somnul şi pe frunte-mi în mijloc;
Şi surâzi, cum râde visul într-o inimă-ndrăgită.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1871)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!