fata morgana

Dedicatie

Ţi-ai întors faţa către mine
iubire
Şi mi-ai surprins privirea plină de
lacrimi.
Mi-ai sărutat fiecare şuviţă de păr,
ca să-mi faci din ele
o punte.
Ţi-ai întors faţa către mine pasiune
şi-ţi mulţumesc o viaţă.
Apoi, mi-ai spus să nu mai cred
în vorbe, minciuna te învaţă.
Mi-ai dat încrederea în mine,
credeam că am pierdut-o
Şi-ţi mulţumesc iubire,
sunt Ella, ce-s iubită.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abuz de z

Te zăresc cum cazi arzând în zare
Tu suflet zămislit în zori de zi
Tu care ai zis în zapiţ că ziua e păzită
De zeii cei cruzi ce hoinăresc pe străzi.

Deviza ta crezută de cei ce ezită
Să vază prezentul îmbrăcat în zale
Cu zile fără criză cu zâmbete pe faţă
Şi fara dezbinări care să dea târcoale.

Diluezi eczeme ce erozionau Pământul
Cu zilele oftezi, mereu te paşte groaza
Noi încă cutezam să îţi zâmbim în faţă
În loc să ne zbatem să alungăm piaza.

Pierzându-ne-n moloz căutând zincit
Căzut de prin zestrea zeilor din cer
Ne retrezim dorinţa de mult putrezită
De a avea o zi cu clipe ce nu pier.

poezie de Alin Ojog (7 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea unei lacrimi

E greu să vezi durerea şi lacrimi arzând,
Să-ţi fie milă şi s-o alini trecând,
S-ajungi, s-asculţi în linişte apa din izvor,
Să miroşi o floare, să vezi un cocor,
Să te aşezi într-un loc mai curat,
Să nu mai fii atât de îngrijorat,
Să treacă viaţa câte un pic,
Să nu mai vrei să faci nimic,
Să te rogi un pic să-ţi treacă
Durerea să te părăsească,
Să poţi merge cu fruntea sus,
Să vezi cum dorul tău s-a dus,
Să nu-ţi pleci capul în faţa nimănui,
E greu, dar ca tine alta nu-i.
Domnul îţi va da mai mult în viaţă,
Tu meriţi un zâmbet nu lacrimi pe faţă.

poezie de Eugenia Calancea (2 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul e străin

şi gol pe dinăuntru
are o gastrită pandemică
doar ploaia circulă de la est
spre vest fără declaraţie
şi viză
umple coşul enoriaşilor pentru diseară
clădirile s-au înmuiat
şi par
strâmbe ca o fată cu pantofii
negri de supărare
nimeni nu traversează bulevardul
cioara stă pe semafor
e daltonistă cu acte false
îi stă
bine oraşului aşa nud cum a rămas
după noile legi de flagelare stradală
câteva borduri scoase în faţă
întâmpină o haită de câini
deveniţi stăpâni pe umbra dimineţii
tăcerea adie înmugurind copacii

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşi de Mai

Cireşi de Mai, cireşi de Mai
Bine v-ati copt la noi pe plai
Florile le-aţi lepădat
În fructe dulci le-aţi transformat

Din frunzişul cel bogat
Cireşele -s de admirat
Acum de acolo ne zâmbesc
Să le culegem ne poftesc
Cu sărutările ne ademenesc

Buze coapte imbujorate
Pârguite în plin Soare
Inviorate de câte o ploaie
Ne aşteaptă pe fiecare

Ne oferă şi cercei
Sau câte un bucheţel
Pentru a ne face tot cercei
Şi multe seducţii, fel de fel

[...] Citeşte tot

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pax Magna

De ce-n aprinse dimineţi de vară
mă simt un picur de dumnezeire pe pământ
şi-ngenuchez în faţa mea ca-n faţa unui idol?
De ce-ntr-o mare de lumină mi se-neacă eul
ca para unei facle în văpaia zilei?

De ce în nopţi adânci de iarnă,
când sori îndepărtaţi s-aprind pe cer
şi ochi de lupi prădalnici pe pământ,
un glas îmi strigă ascuţit din întuneric,
că dracul nicăiri nu râde mai acasă
ca-n pieptul meu?

Pe semne - învrăjbiţi
de-o veşnicie Dumnezeu şi cu Satana
au înţeles că e mai mare fiecare
dacă-şi întind de pace mâna. Şi s-au împăcat
în mine: împreună picuratu-mi-au în suflet
credinţa şi iubirea şi-ndoiala şi minciuna.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de jusţanca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tricolorul

Descoperă-te-n faţa drapelului ce vine
Purtat de mâini voinice în sunet de fanfare...
În fiorul de mărire ce-şi taie drum prin tine,
Vorbeşte vitejească, străvechia-mbărbătare, -
Descoperă-te-n faţa drapelului ce vine!

E roş de gloanţe steagul, dar soarele s-adună
Şi firele-i de aur s-aprind în foc şi ard,
Mătasea învechită acuma-i o cunună
Şi nu mai pare zdrenţe al patriei stindard,
Căci razele de soare pe fruntea lui s-adună...

Cu soarele în creştet porneşte Tricolorul
Şi goarnele răsună şi inimile bat –
Cu ochii plini de lacrimi s-opreşte trecătorul:
Un frate scump el vede în orişice soldat,
Şi toţi sunt mari în clipa când trece Tricolorul!

(...)

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate-atunci...

Să rup din toate stelele îmi vine
Şi să le pun apoi în trupul meu
Că poate-aşa voi străluci mai bine
Şi mi-i băga în seama, Dumnezeu.
Să-mi pun o stea în fiecare mână
Şi-n fiecare ochi să-mi pun o stea
Şi trupul meu cu stele să rămână
Că poate, Doamne-atunci mă vei vedea.

Mă vor sui în ceruri printre ele
Vor lumina cu toate-n trupul meu
Şi de voi plânge, lacrimile mele
Ţi-or străluci pe faţă, Dumnezeu...

Şi de-am să mor mă vei băga în seamă,
Voi fi şi eu în ceruri cum e-o stea,
Vei şti că eu sunt cea care Te cheamă
Şi-o lacrimă am fost pe faţa Ta...

poezie de Adriana Cristea (10 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorul

Am rătăcit pe multe drumuri
Şi-n lunga-mi rătăcire,
Visam să întâlnesc o umbră
Ce-i zice: "fericire".

Dar n-am găsit-o nicăirea —
Deunăzi, obosit,
Într-o pădure fremătoasă,
O clipă m-am oprit.

Sub un copac, bătrân ca mine,
O fată şi-un băiat
Se sărutau soptindu-şi şoapte
Cu glasul îngânat.

Şi când să plec, băiatul parcă
Se-nclină spre ea,
Zicându-i blând: "O, tu, iubito;
Eşti fericirea mea!"

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curajul

Să avem curajul de a trece din cotidianul străzii anost în lumea inefabilă a valorilor,
Să avem curajul de a ne exprima sentimentele nobile şi să păstrăm intimitatea clipelor fericite.
Dansul sunetelor sfinte ne dau speranţa unei vieţi mai frumoase împreună,
Ne apropiem de orizonturile eternităţii umane cu dragoste de celălalt,
Suntem faţă în faţă, între noi este Lumina care ne uneşte.
Avem nevoie de multe vise transpuse în realitate.
Corul copiilor inocenţi ne îndreaptă paşii
Către tărâmul speranţei diamantice,
Am reuşit să evadăm împreună din cotidianul anost,
Dar ne vom reîntoarce pentru a-l împodobi cu ghirlandele frumuseţii şi dragostei autentice.

poezie de Adrian Ibiş din Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!