Poezii despre fata morgana, pagina 44
Trestia
Ședea pescarul tânăr
Pe mal de râu, cântând,
Și trestii fără număr
Se legănau în vânt.
Tăie cu o custură
O trestie din mal
Și-o duse-apoi la gură,
Suflând ca-ntr-un caval.
Iar trestia-nviată
A prins atunci puteri,
Șoptind cu glas de fată
Și glas de adieri.
"O, lasă-mă! Dă-mi pace! -
Zicea cântând cu-amar -
Mă chinui și nu-mi place,
Frumosule pescar.
O fată minunată
Am fost, la vremea mea,
De-o mașteră-ncuiată
Ca-ntr-o-nchisoare grea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihail Lermontov din Poezii (1959), traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fată ca mine
O fată ca mine se pregatea să moară,
când am zărit chipul tău într-o fotografie.
ea respira greu, mai rar, tot mai rar,
iar pieptul meu tresărea privindu-te.
A inchis ochii pentru totdeauna,
de teamă, eu m-am întors spre ai tăi.
am găsit in ei flori, poezie, tristețe
și m-am oprit să respir cu tine.
M-ai alungat, că nu vrei să știi,
de-o femeie ce nu-ți aparține.
sunt a ta, mai mult ca oricare alta.
tu m-ai creat, acceptându-mi rimele.
Moartea pute, nu vreau s-o simt.
nu încă. încă inspir mirosul vieții.
crisparea și respingerea minții tale,
dă Doamne sa se facă lumină si bucurie.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptarea populistă
Și uite cum latră un gard sub o vargă
și cum se prelinge un fum pe un zid
cum vin cadouri bolnave pe targă
și stau sulfuroase lângă brad în acid.
Privește nepoate! Privește în față!
Acolo e tata și mama și soră și frate
bocește și șterge-ți fulgii din față
și cântă-mi colinda aceea nepoate!
Și lasă să crească din tine o gură
din care să iasă un cuvânt minunat
și nu te mai duce în spate la șură
să legeni copacul în care te-a legănat.
Hai vino nepoate! Colindă-mă iară!
Și dă-mi o dorință să mai fiu și la anul
când toți o să vină cu ziua spre seară
și seara alt an la Crăciun dăm cu banul.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În absența noastră
îndepărtarea se instaura
într-o complicitate stranie
traversam pe sens interzis
cu ochii închiși
nevăzându-ne moartea
nu știu dacă asta se numea curaj
făcea parte din codul genetic de eroi
anonimizați de istorie deodată scoși de la naftalină
asemenea unor fluturi somați să iasă din crisalidă
de întâmplarea mult prea personală
?! era pur teribilism
o sfidare a sorții
o punere voită cu fața la țintă:
trage dracului odată, trage!
era nepăsare!?
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulți ani-lumină, copile!
Mulți ani-lumină, copile-bărbat,
O viață frumoasă te-așteaptă 'nainte.
Ești liber și tânăr, sănătos și curat,
motiv de mândrie la orice părinte.
La mulți ani-lumină copile-copil,
Cuminte și pur să trăiești în lumină
Deviza să-ți fie plăcutul util,
Cuvântul puternic și fața senină.
La mulți-ani lumină bărbate-copil,
Un munte de bine și-o viață ușoară...
Ți-aș zice, deci clasicul text inutil,
Dar nu-s comestibile toate ce zboară.
La mulți ani-lumină bărbate-bărbat,
Al tatălui fiu și al mamei nou-crai,
de vreo două decenii,, la față schimbat"...
La mulți ani-lumină, copile-Mihai!
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe soare îl orbești...
Chiar de-ai fi după soare să te pitești,
Tot te vor vede ochii mei unde ești,
Că la geam perdeaua-i deasă,
Ajungând în a mea dulce casă.
Iar un soare, de s-ar opri în calea ta,
Iar eu orbind nu te-aș mai vedea,
Chiar fața ta strălucitoare
Vrea să oprească orice soare...
Tu ești mândru, iar pe soare îl orbești,
Ca o lună coborâtă din povești,
Viața-i frumoasă, aici pe pământ,
Ca îngerul luminii, trimis de ceva sfânt.
Dacă de mine viață te ascunzi,
Ochii mei vor fi de lacrimi uzi,
Fața fără zâmbet, gura ar ofta,
Ochii mei în lacrimi, pe tine te-ar căuta..
poezie de Eugenia Calancea (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu drumuri de iarbă crudă
O enigmă pe fața acestor zile
surâsul privirii mirat,
c-un joc de culori și umbre
încearcă să treacă prin ele
ploi de lumină.
Azi,
fluturii-n zbor de pe iile fetelor
mi-au lipit genele cu polen,
păsări de pradă au pus întuneric în ferestre,
eu caut prin vorbe nespuse,
să leg cuvintele de umerii dimineții,
o lumina de aripa îngerilor
răsăritul.
Peste câteva ceasuri
în praful de vitraliu pe fața oglinzii,
mă plimb grăbit către toamnă
într-o cabrioletă de aur
unde așteaptă caii vântului
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În neant
o zi are în ansamblu aceleași coordonate
iar ziua din mine același rol -
soarbe toate umbrele nopții
și le asmute în neant către himerele zilei -
zilele sunt niște răstălmăciri mototolite-n pumn,
sunt frânturi extrase din miile de reply-uri
adunate peste luni și folosite drept momeală
stării de bine
stăm pe banchiză, cu creierul gol
și ne lăsăm gândurile să cadă "în picioare"
ca să spunem apoi
că ne-am dresat convingerile
față în față cu viața mă ascund în pieptul credinței
agonizând fractal în turnul chibzuinței
și însuflețesc rabdarea către al meu neant,
mă asociez cu viața, iscoditor liant.
poezie de Valentin Tufan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-s vinovat față de țara mea!
La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispășesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
Nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
și că mă-nchin când mă așez la masă,
cuviincios ca preotu-n altar.
Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atâția șerpi i s-au ascuns.
Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o țară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.
[...] Citește tot
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută, mamă, fruntea
Sărută, mamă, fruntea
fierbinte și-asudată.
Sărutul tău alină
durerea dintr-odată.
Sărută, mamă, rana
ce ustură și doare.
Sărutul tău aduce
la toate vindecare.
Sărută, mamă, ochii
închiși de suferință.
Sărutul tău coboară
o sfântă ușurință.
Sărută, mamă, gura
ce plânge-ndurerată,
căci toată supărarea
îi trece dintr-odată.
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!