duce

* * *

Iubirea de copil
E bobocel în floare,
Privirea şi-o îndreaptă,
Mereu zâmbind spre soare...

Iubirea-n tinereţe –
Sărutul de pe buze,
O stea în fapt de seară,
O şoaptă îţi cuprinde!..

Iubirea-n toiul vieţii –
Oglinzi în miezul pâinii
Ce-şi caută tot rostul,
Cum vara-i plină-n grâne!

Iubirea-n toamne pline
E amintire dulce
Cu o lele, cu un bade,
Mai stai, mai nu te duce!..

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

Gândul e sportul suprem
Undeva în plan mental
În propriul lui sistem
Cu efect sentimental

Creator vrednic de vise
De planuri şi de reverii
Animator de premise
Pentru oameni şi copii

De natură ezoteric
Cu manifestări secrete
Dintr-un spaţiu feeric
Ne creează lumi discrete

Ne duce prin zări celeste
Cu eonul printre stele
Pe tărâmuri de poveste
În universuri paralele

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (25 martie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc până la ultima

ţigară fără filtru cu tutun mai iute
o ţin în secret de multe duminici
vreau s-o fumez în timp
ce te mai iubesc cu disperare
fumul amăgirilor se duce direct
la inimă duminica când ne plouă
sufletul plin de amărăciune

te iubesc până la filtru când schimb
pachetul aşezat între noi doi
ne atingem discret cu degetele
îngălbenite de la nicotina trasă
direct pe piele prin orice mijloace

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

Când soarele se-ascunde
şi nu vrea să se-arate,
tu te întreabă: Unde?
Când? Cum? Ce nu se poate?
Când soarele pătrunde
în suflet şi în casă,
nu întreba de unde
norocul te apasă!
Când soarele revine
în inima-ţi pustie,
socoate că destin e
ca rostul să ţi-l ştie!
Când rânduiala vieţii
te duce prea departe,
sfinţire dă bineţii;
aşa ţi-e scris în carte!
Când rostu-n astă lume
doar Cel de Sus îl ştie,
te bucuri că ai nume,
destin şi fantezie!

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudăţenie

Ciudată e lumea; se minte, se fură,
E parcă făcută să-şi sape ea groapa
-Ce-o umple c-omoruri- căci coasa şi sapa
Nu-s doar pentru pâine... şi dragoste-i ură!?!

Deci om nu-i suprem, e o specie doar,
Cum altele, multe, ce-au fost şi nu ştim
Şi cap nu ne duce, deştepţii, să fim
Mulţumiţi de pământul ce-avem, l-avem dar!

O specie, rară, omenirea-i... măcar?
Şi-om fi protejaţi... O fi bine?... În zadar?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pahar cu vin

O frunză de geam se loveşte
O fată in gol priveşte,
O lacrimă curge lin
Într-un pahar cu vin.

Un sunet nesfârşit
De plânset răguşit,
O viaţă ce se duce lin,
Într-un pahar cu vin.

O continuă dilemă
Într-o gândire fermă,
Un gând ce apare lin,
Dintr-un pahar cu vin.

Pe masă o pată
Şi-o tigară sfărâmată,
Scrumu-i împraştiat lin
Lâng-un pahar cu vin.

[...] Citeşte tot

poezie de Radut Simina
Adăugat de gandesc deci exist
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probleme

Am o problemă cu genunchii:
Nu vor nicicând să se îndoaie
Şi nicidecum să se înmoaie...
Ah, ce problemă cu genunchii!

Şi mai am una cu un zâmbet,
Căci nu pot fals de a surâde,
Frumosul las să mă încânte...
Problemă mare cu un zâmbet!

Altă problemă, cu vederea,
Când negrul nu îl pot zări
Şi doar pe alb vreau a-l iubi,
Asta-i problema cu vederea!

Problemă poate sunt doar eu,
Genunchii-s tari, zâmbetul dulce,
Vederea-n curcubeu mă duce,
Dar... nu pot fi un fariseu!

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea zboară, Floare-nfloare

Chipul tău m-a surprins,
M-a uimit privirea ta,
Nu pot uita chipul, când te uiţi la mine,
Te văd tot mereu zâmbind,
Când eşti lângă mine,
Chiar şi când nu sunt îndrăgostit de tine.

Refren:

Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îţi răspund la întrebare...
"De ce eşti tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Blars
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 52

Eu sunt ca cel bogat, cu cheia sfântă
Ce-l duce la comoara ferecată,
Dar care ceas de ceas nu se frământă,
Căci ar toci plăcerea minunată.
Şi-s sărbători solemne, îndepărtate,
Ce greu sosesc în fiecare an,
Rare ca nişte pietre nestemate
Ori ca un pandantiv de căpitan.
La fel şi tu, eşti cufăr cu odoare
Sau un dulap imens cu haine-o mie
Şi dintr-o clipă faci o sărbătoare,
Când te arăţi în lume cu mândrie.

Eşti binecuvântat şi-i dai prestanţă
Cui te-a avut, cui nu, îi dai speranţă.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit nu va fi...

Tot ce am ţesut pânză nu este ci mai degrabă intrigă
de-aceea calea lor duce în iad
unde nu este nici pâine nici sare.

Orgolile noastre trebuie înfrânte-n armuri
umilinţa sărută sufletele înnegrite
şi uită punând lumina să vegheze.

Sfârşit nu va fi fără păcat, fără umbre,
nimeni nu poate să iese din piele
mai mult decât trupul de lut.

Înţelept sunt al cuiva
care mă smulge din mine şi mă iartă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!