duce

O noapte de poveste

Luna, mireasă e pe cer,
Un greier este giuvaer,
În lanţ de stele vise poartă...
Lună, cât eşti de minunată!

În noaptea asta-ntunecată
Umbre ascunse se arată...
Luna se-nalţă lin pe cer,
În ape pline de mister...

Când floarea nopţii se deschide,
Pământu-n umbre îl cuprinde
Şi-n murmure şi şoapte calde
Harpa le duce mai departe.

Doar luna luminează calea,
A ei e taina... şi cărarea...
Ea ea stăpână, ea-i lumină
Şi suferinţa ne-o alină.

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire şi pe canalul ăsta

Dar unde eşti Monşer

parcă te-a luat valul

şi te-a izbit de cer

când ai sărit iar calul

Parcă te-a luat valul

te-a hărţuit săracul

ci inima-i pumnalul

să nu dai de dracu

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (8 februarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândrie şi vis

din vise ce-s născute-n primăveri
hrănit-am seva iubirilor de ieri
ce-a mai rămas în cupa de cristal
e greu de spus sau poate fi banal.

mai rătăcesc prin umbră pe alei
cu dor uscat ca florile de tei
în ape limpezi imi înec amarul
şi-n apa vremii din mal îl duce valul

privesc în depărtarea singurătăţii mele
ce aş putea schimba şi pune-n fiare grele?
orgoliul şi mândria balanţa o înclină
şi visul îmi şopteşte..., doar ele sunt de vină.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Ce să mai aştepţi omule, ce
să îţi spună guvernanţii că e bine
vezi şi tu că aur în buget nu e
sau se duce pe la cine ştie cine...
ce aştepţi, să îţi moară văzul de foame
aşteptând bogăţii şi căldură şi grâu?
paradisul este veşnic peste coame
între timp calul îţi mănâncă din frâu...
du-te, omule, şi seamănă ogorul
chiar nu vezi că zeii sunt cu faţa la zid,
oile se droghează, uitate de păstorul
care-a plecat să se înscrie în partid?!...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul la Olimp

În continuă schimbare
Este lumea pe pământ.
Unul naşte, altul moare,
Toţi se nasc şi mor pe rând.

Cel bătrân pleacă din lume,
Se duce la locul lui.
Nou născutul mai rămâne
Să trăiască timpul lui.

Ca şi omul, mai dispare
Tot ce creşte pe pământ.
După un timp, iar răsare
În natură, nou veşmânt.

Totul este în schimbare:
Climă, aer, anotimp.
În univers reapare
Mult prea râvnitul Olimp.

poezie de Dumitru Delcă (5 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibraţia sufletului

Eu preţuiesc dreptatea
După cele ce am vorbit
Să îţi spun ce am preţuit
Iubirea şi deşteptarea

Sufletul din noi răbdarea
Cerul când e plin de stele
Vântul ce a duce mistere
Toaca strigă sărbătoarea

Distanţa pământ şi soare
Cel ce ştie să iubească
Pe semeni să-i preţuiască
Iubind raza cea de soare

Tainica iubire inimă mare
Vibraţia suflet cu galaxia
Îmi alină sufletul bucuria
Iubirea-i mare lună şi soare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre valuri

cineva într-o zi a plecat
departe
sau în altă parte
căutând pe cer steaua lui
pe ţărm
petale albe
aduse de valuri nebune la mal
tărâm ireal
un ochi se trezeşte
orele cresc
topind ziua toridă
pe stradă
paşii despică gânduri
oglinzi, vise şi iar noapte
oraşul doarme
orele curg
stelele cad
au rămas pleoapele şi valul
ce duce steaua în larg
departe

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesimţurile

Nu mai aud cocoşi cântând în zori.
În locul nopţii n-aş mai vrea să plec,
Suflet să fiu, nu mi-aş mai da fiori,
Floare de-o zi, n-aş vrea să mă petrec!

În satul necopilăriei mele
Cântau cocoşii, parcă murmurând:
– Neviaţa te va duce printre stele,
De unde nu se-aud cocoşi cântând!

Mi s-a făcut o linişte-n privire;
Dacă n-aud, măcar să gust, mi-am zis,
Nemoartea mirosind a nemurire,
Ca pipăitul unui orb în vis!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discuţii

Discuţii la cana de ceai...
Secţionăm ştirile zilei,
Ca un bisturiu al cunoaşterii... până la sânge!
Ne oprim la accidente mortale – lucruri banale.
Dar vom păstra amintirea ultimei secunde
Ce duce pe un drum fără sfârşit.
Apoi ne îndreptăm către politică...
Ce sens jocuri murdare,
Când copii şi părinţi, flămânzind,
Dorm prin canale?!
Coroane şi iahturi,
Clocotesc în mocirla aceluiaşi mâine...
Mucegăită sau nu,
Ne ţine de foame,
Aceeaşi bucată de pâine.
Coordonatele sunt dificil de-nţeles.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românca de la Griviţa

Un şanţ se-naintează spre groaznica redută,
În el, din zori, românii primesc ghiulele mii,
Ş-aşa ploua cu glonţuri, cât ei rămaşi o sută
Se-ntreabă între dânşii de-s încă printre vii.

Alăture-o româncă, expusă-n nepăsare
La tot ce duce moarte cu zvon nepomenit
Găteşte-o mămăligă fierbinte de gustare
Într-un ceaun de schijă sub dâmbul prăbuşit.

O-ntreabă căpitanul: "Leliţă, nu ţi-e teamă
De bombe, de şrapnele ce zboară-n jurul tău?"
Răspunde româncuţa: "Nici nu le bag în seamă.
De lucru au şi ele, de lucru am şi eu!"

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!