duce

Ruptura

încă unui om tare i s-a deschis
sângele e acum la culoare
ca o băutură răcoritoare de portocale -
epidemia de gripă în plină vară solară
duce, cu roşul din rât, la această
schimbare, sau bulele de oxi

gen din saliva femeii vindecătoare?...

aici m-ai pierdut, enunţă editorul în alb,
actele de şamanism din tribul poeţilor
nu le vom publica, nu câtă vreme
carantina de azi rămâne o încercare
gravă de rapt! - de culoare
invitată la (s)curgere, nu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

BALADA...

Despre iubire au mai scris poeţi
Chiar Solomon plin de înţelepciune,
Luat-a dragostea de la profeţi
Şi a transpus-o în rugăciune.

A scris Cântarea-ntre cântări
Acele imne închinate iubirii,
Adevărate declaraţii şi rugări
Ce depăşesc puterea-nchipuirii.

Iubita lui cea mai frumoasă
E denumită simplu ca femeie,
Atunci când el o duce acasă
Ca pentru el pereche să îi steie.

Şi nu găseşte înalte epitete
Decât simplele cuvinte,
Din totdeauna au fost fete
Şi vor mai fi de acu-nainte.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ninge afară şi viscolul bate
o iarnă se-aşterne-ntre noi
tu eşti undeva departe
eu singur aici
răsfoind teancuri
de albe foi

urmele tale s-au şters
uitate îmi sunt amintirile
nici cuvinte nu am
să aşez într-un vers
căci azi
străine-mi sunt muzele

aş pleca pe un drum
să ştiu că duce la tine
şi te-aş căuta pân' obosesc
mi-ar fi alături atâtea veri
şi-atâtea ne-nsemnate toamne
dar tu mi-ai fost

[...] Citeşte tot

poezie de George Ioniţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima bucurie

Prima bucurie
ce mi-a dat Isus,
primul ghiocel
de mîna lui adus,
prima zi cu soare,
soare-adevărat,
a fost ziua cînd mi-a spus
că m-a iertat!
Cea dintîi minune
care m-a uimit,
nu-i nici foc din cer,
nici apă din granit.
Cea dintîi minune,
un etern ecou,
e că-n mine s-a născut
un suflet nou!

Ultima dorinţă
care-o am de spus
e să vie toată lumea

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plumb de iarnă

Iarna, de-o vreme, mă duce regretul
Prin crânguri, pe margini de linii ferate -
Trec singur spre seară pe ape-ngheţate,
Când fâlfâie, pe lume, violetul.

Paloarea, mutismul minează-al meu piept
Pe satele ninse crai-nou când apare;
Trec singur pe poduri de fier solitare,
Şi-aştept în zăpadă... dar ce mai aştept?

Hau!... Hau!... depărtat sub stele-ngheţate...
În noaptea grozavă la cine voi bate?...
O, vis... o, libertate...
Hau!... Hau!... depărtat sub stele-ngheţate...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seminte de mac

Si cum spuneam monstrii au uneori
pui roz de catifea
la ultimele recrutari de ingeri
a plecat si ea,
dintr- un buchet de cocori
mi-a soptit fericirea e mica mica
cat piciorul meu cat o acadea
eu i-am spus nu pleca
in tarziul diminetii intr-un tarziu
ascultam la o cutie muzicala la un sicriu
beam seminte de mac de alb
ma imbatam
ce bairam

o furnica duce in spate o minune jumatate
ma priveste si trece mai departe...

poezie de Lavinia Motoc
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copile, gândeşte bine

Copile, drumul pe care îl alegi
este cel pe care-n viaţă pleci.
Fii atent la tot ce-ţi spun:
Alege drumul cel bun!
Stai pe loc, gândeşte bine!
Nu orice drum duce la bine.
Nici un drum nu este drept.
Cu multe rele dai piept.
Eu aş vrea să înţelegi
că drumul pe care mergi,
nu întotdeauna e comoară.
Te urcă, te şi coboară.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inger catre tine

Un inger paseste in umbra de vis
ce-acopera somnul cel dulce
un inger din ceruri albastre trimis
spre ceruri povara isi duce.

Firava-i faptura-i facuta dn fum
pluteste molatec spre tine
aluneca palid tot pe un drum
din ce in ce e mai palid.

O ceata ii mangaie fruntea si el
te cauta, mereu te pierde
incearca sa-ti spuna mesajul meu
dar nu apuca si piere …

poezie de Elena Enache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu, nu am cum mă ascunde de marele fleac
După al Moscovei spate de surugiu,
Eu sunt o vişinea de tramvai din groaznicul veac
Şi de ce mai trăiesc - nu mai ştiu, nu mai ştiu...

Împreună cu tine ne-om duce cu "B" şi cu "A",
Să vedem cine va fi primul să moară,
Pe când dânsa ba se zgribuleşte ca vrabia,
Ba creşte ca aeriana tortă în vară.

Şi abia de reuşeşte de la colţ a mă ameninţa:
Tu - cum doreşti, însă eu sunt gata a risca!
Oarecui nu-i va ajunge căldură din mănuşa sa
Ca să înconjoare Moscova, curvă sadea.

poezie clasică de Osip Mandelştam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Toamna cu trunze ruginii
Pasul tău călcând agale
Rătăcită printre amintiri
Calc tăcută covorul moale

Tu îmi dai putere frunză
Foşnetul tău mă aprinde
Sărut duce ca pe o muză
Iubirea toată mă cuprinde

Saltă tocurile la sandale
Mersul frunzele uneşte
Sare colbul din picioare
Dansul frunza defineşte

Păsările zboară se agită
Se adun grăbite-n stoluri
Tu-mi esti dragă toamnă
Schimb rochia pe sacouri

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!