+a +�ti +pe +de +rost

Asteapta-ti timpul

Când viaţa îţi surâde
Profită de orice moment,
Consideră-l eveniment
Şi fericire n-o ascunde.

Când eşti mic şi prost
Nu mânia puterea,
C-o să-ţi semnezi căderea
Fără nici un rost.

Mai fă bilanţul uneori,
Tristeţea când revine
Alung-o iute de la tine,
Retrage-ţi capul dintre nori.

Doar va veni şi vremea ta,
Că fiecare are-o vreme,
Mai târziu sau mai devreme
Cu dreptul de a cuvânta.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Pop
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am invatat

Stiti ce am invatat in asta seara?
Ca daca ierti tu ori esti slab sau ori esti prost
Ca cel ce e iertat devine-o fiara
Si-apoi sa-i mai vorbesti nu are rost.

Am invatat ca cel care greseste
Ca slabiciune ia iertarea ta
Si daca mai si rade nu iubeste
Si niciodata nu se va schimba!

Stiti ce am invatat in asta seara?
Ca daca ierti tu ori esti slab sau ori esti prost
Ca cel ce e iertat devine-o fiara
Si-apoi sa-i mai vorbesti nu are rost.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Un fel de-a fi ce-ai fost candva,
Nevisator - Ce poti visa,
De ce nimicul are rost,
De ce nu poti sa fii ce-ai fost.

De ce - tot ce se naste, moare...
De ce - neexistentul, doare...
De ce - caldura ta, ma-ngheata...
Si Pentru Ce luptam inviata?

Pentru lacrimi si durere?
Pentru zambet si placere?
Pentru Bani care dispar?
Pentru dulce, si amar?

De ce e noapte, si-apoi zi,
Si nu exista fel de-a fi?
De ce exista ce nu stim,
De ce - uram, si-apoi - iubim?

poezie de Anna Panovici
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rost

Litere pribege
arcuite-n destine,
nu-uri cu rătăciri de suflet
şi gândul stingher
ce căuta să afle
rostul ce trece
neştiut....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare glonţ îşi are preţul

Are rost să faci pe-arogantul, semeţul,
Când azi sau mâine în groapă ţi-e masul?
Fiecare glonţ îşi cere plata, preţul:
Trebuie s-o-uşchim când bate ceasul.

poezie de Charles Dibdin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc ca robul

A mai trecut
O zi... cumplit;
Nu te-am văzut,
Dar te-am iubit.

Te iubesc ca orbul.

O zi în care te-am iubit,
Dar vocea nu ţi-am auzit.

Te iubesc ca surdul.

O zi în care, ca un mut,
Eu te-am iubit, dar am tăcut.

Te iubesc ca mutul.

O nouă zi fără de rost...
Eu te-am iubit, dar ca un prost.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu (5 ianuarie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cifre

unu…doi…
prea mult;
cuvinte fără rost,
gânduri amestecate
amalgam
aiurea …

doi…unu…
prea puţin,
fără cuvinte
fără gânduri
descompunere
aiurea…

şi unu… şi doi…
şi doi… şi unu
mult… puţin
întind o mână
o prinde mâna ta
două mâini

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Dumitrescu
Adăugat de Carmen Iosipa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În gând

În gând visez
În gând iubesc
Şi mi se pare banală clipa
Când fără gând vom rătăci...
În gând mă-ntreb ce rost avem.
Putem să spunem ce visăm?
Putem alege ce iubim?
Putem alege ce dorim...
Răspunsu-i nu, chiar nu se poate..
În viaţ-ai tot ce iţi doreşti
Dar... de explicaţii nu ai parte
Nu poţi gândi ce iţi doreşti.
Nu poţi vedea peste ocean
Decât cu gândul... în zadar.

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea de păcat

Am lăsat la voi pe masă
o hârtie-n care scrie,
Că din viaţa tumultoasă
mă retrag în veşnicie.
Ajuns la capăt de drum
nu mai am rost pe pământ.
Trăirea e doar un fum
spulberat iute de vânt.
Dumnezeu la El mă cheamă
păcatul să-mi ispăşesc.
Pe pământ viaţa-i o dramă,
sus este raiul ceresc.
Despărţirea de păcat
veşnicia o aşterne.
Sufletul e mai curat
în raiul vieţii eterne.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere-n doi

Ce poezie frumoasă eşti iubito
te-aş învăţa pe dinafară
dar mă încurc mereu la sâni
cuvintele au muguri pe la ţară

Ţi-aş învăţa pe dinafară
şi părul şi gâtul şi buricul
şi încotro nemaiavând de primăvară
aş recunoaşte c-am descoperit nimicul

Ce poezie frumoasă eşti iubito
şi eu ce norocos am fost
când tăcerea am zdrobit-o
şi-am priceput că toate au un rost

Şi aia şi aceasta şi aceea
ce chestie perfectă e femeia

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!