+a +�ti +pe +de +rost

Tăcere-n doi

Ce poezie frumoasă eşti iubito
te-aş învăţa pe dinafară
dar mă încurc mereu la sâni
cuvintele au muguri pe la ţară

Ţi-aş învăţa pe dinafară
şi părul şi gâtul şi buricul
şi încotro nemaiavând de primăvară
aş recunoaşte c-am descoperit nimicul

Ce poezie frumoasă eşti iubito
şi eu ce norocos am fost
când tăcerea am zdrobit-o
şi-am priceput că toate au un rost

Şi aia şi aceasta şi aceea
ce chestie perfectă e femeia

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vrut să-ţi fiu

Am vrut să fiu amanta ta. Sau soră-ntru Hristos să-ţi fiu.
Orice am vrut.
Sa ne iubim prin locuri neumblate sau prin pieţe, nici nu ştiu.
Nu s-a putut.

Să ne rugăm şi să cântăm pricesne în acelaşi cor
Ca fraţii, impreună.
Să fim şi buni şi răi, să nu trăiesc cu dor
Lume nebună.

N-ai vrut nici dragoste, nici rugăciune, ce păcat.
Tu eşti bărbat!
Trăieşti o viaţă cum vrei tu. Şi nu femeia îţi dă ţie rost.
Ce prost!

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai vrut să fii "de toate", Dar fost-ai oare "micul soare" Neobservat de mulţi, şi-atât de Căutat de fiecare? Ai [...] | Citeşte tot comentariul

Dezintoxicare

Mai face pipi istoria pe tine
în pat când eşti ori stai la masă
şi crezi că plouă dar e bine
şi n-are rost să zici că-ţi pasă

În pat când eşti ori stai la masă
şi lumea nu mai dă năvală
din nori ţi-ai construit o casă
să poţi zbura în pielea goală

Când lumea nu mai dă năvală
şi crezi că plouă dar e bine
şi cerul din genunchi te scoală
să facă pipi istoria pe tine

În pat când eşti ori stai la masă
hai fă-te totuşi că-ţi mai pasă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (3 iunie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plâns, de dor, de regrete

La cât de mult îmi plouă-n suflet,
Să-mi iau umbrela n-are rost!
De ploaia inimii bolnave,
De ritmul inimii anost,

Nu pot fugi! De sentimente
Mi-e gândul plin. Şi sunt bolnav
De-acum, de sute de regrete
Din universal meu concave...

Mi-alunecă prin vene plânsul,
Privirea-i toamnă şi-i pustie...
Recoltelor le vine strânsul
Şi inima e plumburie.

Îţi pun o lacrimă în palmă...
Podeaua cerului se strange.
Azi vor veni secerătorii
De vieţi, de lacrimi şi de sânge...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul sau nimic

Eu nu doresc în viaţa mea,
Nimic din ceea ce n-am fost:
Ci, fiecare drum aş vrea,
Să vină cu acelaşi rost!

Doresc să fiu din nou copil,
Să mângâi un bătrân uitat:
O, padre, ştiu c-ai fost util,
Tot ce-ai avut, lumii ai dat!

Aş vrea să fiu iar o codană,
Să bucur un copil sărac:
Să-l chem în vechiul meu cerdac,
Să-i dau hăinuţa mea şi hrană!

Nu vreau averi, glorii, plăceri,
Nu vreau "o parte", din ce pot:
Chiar dacă sunt mai mult ca ieri,
Nu vreau nimic, ce nu e Tot!

poezie de Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetoarea

Vă rog să nu mă mai căutaţi,
mă voi ascunde o vreme într-o privighetoare.
Ştiu că nu e prea arătoasă
precum pasărea liră sau păunul,
dar nu îmi pasă.
Nu îmi pasă că nu are strai ales,
nu are ţinută impetuoasă,
dar trilul ei,
trilul ei e fermecat.

Îl ascult în pădure
dimineaţa, foarte devreme
când alte păsări nu s-au trezit.
Nu îi place să se amestece
în neamul păsăresc fără rost.
Mai cântă şi spre seară,
înalţă triluri până la stele
şi cred că îi cântă lui Dumnezeu.

Nu ucideţi privighetoarea.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără de rost

nu mai lupta cu moara de vânt,
vântul umflă azi numai
pânza piratului,
ce dacă se mai scufundă o Atlantidă,
stindardul alienării flutură-a
biruinţă,
nu mai lupta cu moara de vise,
tărâţa se vinde mai bine,
e hrănitoare şi light,
memoria colectivă,
falimentară,
aşteaptă investitorii străini,
plugul ignoranţei
întoarce culturi,
dormi cuminte sub brazdă,
oamenii de gheaţă
nu au timp de discursuri patetice,
nu mai lupta cu moara de apă,
lacrima nu-i mai clinteşte rota
împotmolită-n noroi,

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatru pustiu

Ai spus că tu ai vise
şi vrei să le-mplineşti,
Cum vei putea, tu, oare
să poţi să le trăieşti?
când sufletul tău zace
răpus într-un trecut
ce nu simte dorinţă
şi-n care te-ai pierdut...

Cum vei putea-nţelege
când tot ţi se va da?
aşa cum tu speri, încă,
să ai în viaţa ta;
Cum vei decide preţul
la tot ce ai cerut?
dacă iubirea-n tine,
demult, a decăzut...

Ai spus că tu ai vise,
dar suflet ţi-a rămas?

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Răileanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce să n-am şi eu, puţin noroc
În lumea asta plină de păcat
Şi parcă timpul stă pe loc,
De noapte legănat

De ce să n-am şi eu, în viaţă rost
Când inocenţii falnic risipesc,
Pierdut mă simt, minţit am fost
Şi totuşi, mai plătesc!

Sau ofilit salcâmi şi lilieci
Mi-e dor să simt al lor parfum
S-alerg nebun, să uit pe veci
De al iubirii fum

Să nu am bani, nici dorul omenesc,
Mi-aş face casă în sălbatic loc
În flori de mai să-mi odihnesc
Sfârşitul meu noroc

[...] Citeşte tot

poezie de Stefan Băiatu (21 martie 1987)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zic si eu...

Noi daci am fost şi suntem încă
Şi vom fi neam de neamul nost,
Pe veci aici precum o stâncă,
Căci neamul ăsta n-are cost;

Că nu mai suntem ca-nainte
Cu-acelaşi spirit de-avanpost,
Aşa o fi şi-o spun cuminte,
C-am adoptat un regim prost!...

Sunt conştient de lumea asta,
Care nu crede cum am fost,
Nici eu nu cred treaba cu coasta
Din ea făcându-ne un rost...

Totuşi prefer să-mi apăr ţeasta,
C-am devenit puţin anost,
Susţin răzbit, cu asta-basta,
Că ţara mea mi-e adăpost!...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (28 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!