minciuna are picioare scurte

Era răguşit

la bătrâneţe din cauza fumului
decent tras în plămânii
cu vene verzi umflate
de durerile venite din cer
vocea se drege în umbra paharului
cu apă gazoasă
prinse a vorbi cu glasul pârâului
unde se scăldau pruncii
şi răguşeala se poticnea
părea învinsă de fiara care muşca
în amurgul cu picioare fierbinţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Babilon cu neon şi lapte de tată

nu stau în picioare
grădinle suspendate vor decola
în luminile
artificiale cu arbori
şi flori cu păsări şi fluturi (?!) cu basca
din frunze scăzute a
grădinarului
refugiat politic la sânul îngăduinţei
în lumea săracă
dar bine h
rănită a lui avraam –
bătrânul cu inimă de copil
sub cuţit liniştit
din canaan

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul clipei netrăite

Între două porţi închise
Se ascund triste tăceri,
Renăscute din dureri
În amurgurile stinse.

Azi, nimic nu e ca ieri,
Sentimente indecise,
Ridiculizează vise
Înflorite... de becheri.

Lanţurile-s la picioare,
Sufletele sunt vrăjite
De priviri înşelătoare
Şi de magice, ispite,

Care ştiu, a da culoare
Unor clipe, netrăite.

sonet de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr sau raţiune

Gândul meu se îndreaptă către tine,
Poate şi al tău spre mine.
Să mă crezi cu inima ta bună
Că ce-ţi spun nu e minciună.

Acum eu sunt vulcan nestins
A cărei lavă întruna clocoteşte.
O nesiguranţă m-a cuprins
Iar inima mereu zvâcneşte.

Fii şi tu o candelă aprinsă
Să-mi lumineze zbuciumata cale.
Fii bună şi înţelegătoare
Deschide-mi poarta la intrare!

poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii

Grâul e-n floare
Macii
Se chinuiau să îl ţină-n picioare
Gemeau
Trăgeau de umeri
Mustăţile din spic
Înc-un pic
Înc-un pic.

Şi n-au crezut strămoşii
Cum nu credeţi nici voi
Dar truda lor se vede şi astăzi printre noi
Macii sunt roşii!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piele de turmă

Vorbind c-un Panda
ce avea pe umăr
un papagal Ara
m-au-nchis
într-o colivie
asteptând
un tigru siberian
să vie
să-mi pună
pielea sub picioare
spunându-mi o floare...
"Lumea-nchide in colivie
sau ucide...
Unicitatea frumosului"
Si-am jupuit pielea mea de turmă
aruncând-o tigrului...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Je suis Napoléon

Mă gândesc la multe lucruri deodată:
La cum ai fost mică, la când ai fost fată...
Mă gândesc la mersul tău şi la picioare,
Mă gândesc la gura ta ameţitoare...

Mă gândesc la mintea-ţi foarte ascuţită,
Mă gândesc la vocea ta mult îndrăgită,
Mă gândesc la sânii tăi şi la breton...
Mă gândesc la multe: Sunt Napoleon!

poezie de Marius Robu (20 ianuarie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psiho

Intru s-aduc un pacient
deja "udat" şi clipocind din gură
cu un miros etilic evident,
găsit pe undeva, pe-o scurtătură...
şi chipurile apar bizarerii
decolorate parcă, în halate
sau pijamale străvezii,
puse pe dialoguri sau citate;
"ai o ţigară, o ţigară?...
dă-mi doar un leu, numai un leu!"...
"n-aveţi de ce pleca afară
să fiţi pe străzi un derbedeu...
pe estrade vă spun dragi thovahrăşi
tutulor că nu-i nicio Américă,
este-o minciună... repet iarăşi
capitalismu-i un duşman, vă strică!"...
şi cobor un etaj pe scară,
printre năluci... urmează ştiri
ce-o să le văd aici, ninge afară,
mă uit; vecini am goi... priviri,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre nimic

nimicul nu există. e la fel ca infinitul. o definiţie concisă.
punctul de dinaintea big bang-ului
locul de o concentrare greu de imaginat
iubirea se naşte din nimic şi tot nimicu-i este loc de veci
minciuna viermuieşte sub crusta nimicului
şi-n urma ei nimic rămâne
ce ai? nimic.
cuvântul ce îmbracă toată existenţa
şi urma, spuma, creasta valului
ce naşte din nimic

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

*&*

Şi literele fac depresie
sar din rând
primele consoane masculine se apleacă până cer ajutor primelor vocale
Doamnelor, de azi faceţi terapie cu C şi D!
în asemenea împrejurări a început să toarne afară
cu găleata
treptele luceau băltite
nevoite au luat umbrelele şi
aşa a început să se nască cuvântul "CAD"!
în picioare erau tălpile goale

poezie de Zeciu Anca Cristina
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!