orbit

Pierdută viaţă

Viaţa-mi unde-i, ce putea să fie
dar n-a mai fost? Cea mai plină, norocoasă
ori cea mai sumbră groază, ce ma-pasă,
că spada n-am încins cu vitejie,
nici scutul n-am ţinut? Şi unde-i marea
şi ancora de viking ne-nfricat?
Strămoş persan avut-am? Dar uitat
destin de-a fi tot eu? Dar întâmplarea
de-a fi orbit? Dar cerul înstelat
ce-ncredinţează, trudnică şi mută,
precum literatura ne-a-nvăţat,
o nouă zi plugarului. Tăcută,
mă aştepta iubita-n asfinţit
Oare-aştepta-va până la sfârşit?

poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua naştere

Printre tutun şi ziare
Se pierdea in lupta amurgurilor,
Perdelele îi erau murdare,
Iar drumul către odaie tot mai nedefinit.
El, pielea tuturora o atingea,
Şi miezul fructului era dulce,
Dar până la miez se sătura,
Poate, de aceea lumea îi părea,
A fi o lacrimă în oglindă,
Fierbinte şi rece deopotrivă.
Şi-a pus odată inima pe un raft,
Uitând-o, orbit de tot ce este real.
Odinioară, noi am avut aceeaşi gură,
Şi mi-a zis că va surâde la a doua naştere...

poezie de Daniela Vizireanu (29 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

lentoare

să nu te temi
nu sunt împietrit, doar un pic mai lent
îţi pare mima neschimbată
dar gestul curge
sunt doar speriat şi nu în contemplare
nu sunt bolnav, nici n-am orbit

de ţin o vreme ochii
răsuciţi spre înăuntru
rămâi alături, aşteaptă în tăcere
dacă nu ai, ia de la mine, ia totul şi
lasă-mi numai rugăciunea, o cheie
a zilei fără mâine şi fără ieri-ul condensat
în lacrimă şi nici aşa să nu te temi.

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 152

Iubindu-te, încalc un legământ
Tu încalci două când iubire-mi juri:
Trădându-ţi patul, care este sfânt,
Şi noi iubiri pătând cu alte uri.
Dar de ce-ţi zic că două ai încălcat
Când eu nesocotit-am douăzeci?
Jurând mereu, de fapt te-am înşelat
Şi-onestitatea mi-am pierdut pe veci,
Căci am jurat solemn c-ai suflet bun,
Că mă iubeşti şi nu m-ai compromis;
Te-am lăudat orbit ca un nebun
Sau ochilor să jure strâmb le-am zis.

Şi ochii jură că te porţi frumos,
Dar jurământul lor e mincinos.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergam cu morişca

aia de hârtie gălbuie cu pătrăţele
un copil blond care se deochea
în fiecare zi şi lumea numai de mine
se minuna luând din energia mea

şi astăzi mă visez copil cu părul
lung şi alb ţinând morişca învârtită
de fuga dintr-un miez de noapte
iarăşi voios că sunt micuţ

era un dar pe care l-am acceptat
pentru că nu aveam timp de iluzii
alergam orbit de soarele blând
pierdut printre păpădii şi poezii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mi se lipise cerul de retine
Mi se culcase lângă glezne-o stea
Mi se lipise umbra buzelor de tine
Îmi adormise lângă talpă urma ta

Mi se descătuşase lumina de lumină
Şi n-am orbit şi n-am murit
Mi se lipise cerul de retină
Şi-n bobul de vedere seninul înmiit

Mi se trezise partea stângă
Şi lângă inimă eternitatea ta
Ţi se lipise iubirea de iubirea mea
Şi tu şi Dumnezeu lângă.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mi se lipise cerul de retine
Mi se culcase lângă glezne-o stea
Mi se lipise umbra buzelor de tine
Îmi adormise lângă talpă urma ta

Mi se descătuşase lumina de lumină
Şi n-am orbit şi n-am murit
Mi se lipise cerul de retină
Şi-n bobul de vedere seninul înmiit

Mi se trezise partea stângă
Şi lângă inimă eternitatea ta
Ţi se lipise iubirea de iubirea mea
Şi Dumnezeu lângă.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără ţară

Eu sunt un om fără de ţară,
Un strop de foc purtat de vânt,
Un rob răzleţ scăpat din fiară,
Cel mai sărac de pe pământ.
Eu sunt un mag de legea nouă,
Un biet nebun, orbit de-o stea,
Ce-am rătăcit să v-aduc vouă
Poveştile din ţara mea.

Eu sunt o lacrimă târzie
Din plânsul unei mii de ani,
Sunt visul care reînvie
La vetrele celor orfani.
Sunt o mustrare călătoare
De pe tărâmuri fără glas,
Şi dintr-o lume care moare
Sunt strigătul ce-a mai rămas...

(...)

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâni-doi, ochi-goi

Ţi-am văzut sânii, să mor,
Când nu-i văd, să-i strig de dor,
Şi când mi se face frig,
Doar la sânii tăi să strig.

Preventiv, să nu răcesc,
Doar la ei să mă-ncălzesc,
Da-s departe ca doi sori,
Ochi, muriţi şi gură, mori!

Ce păcat au săvârşit
Ochii mei când i-aţi orbit,
Sânilor, dar gura mea,
De v-aţi depărtat de ea?

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata de apoi

Fiece vers îl încep cu sfârşitul
Concluzie de simţ netrăit
Precum şi soarele asfinţitul
Şi-l face mereu plictisit
Mi-e silă de propria umbră
Ce obsesiv urmăreşte
Prin ploaie, prin soare, prin tundră
Un tată ce nu o iubeşte
Dar cel mai mult îmi e frică
De liniştea veacului sec
De oameni ce viaţa îmi strică
Şi mi-e ruşine să plec
Visez la o singură cale
Orbit să alerg ca un leu
Şi cu apucături maniacale
Să-l judec eu, pe Dumnezeu

poezie de Andrei Cucerzan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!