Poezii despre orbit, pagina 3
Lumea e un deșert
Lumea e un deșert
În care te pierzi
Orbit de miraje.
În marea de nisip,
Printre dune și cactuși,
Încrâncenată înaintez,
Și sub tălpile mele
Fuge fierbinte nisipul,
Fuge fără întoarcere...
Ce bine spus-a înțeleptul:
" Vanitas vanitatum et omnia vanitas!"
Cu alte cuvinte:
"Deșertăciune a deșărtăciunilor,
Totul este deșertăciune!"
poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dincolo de mine
Ce este dincolo de mine?
Un suflet pustiu.
Ce este dincolo de mine?
O flacără ce arde.
Un strigăt de durere.
Ce este dincolo de mine?
O rază de speranță...
Cântecul unei reînvieri.
Moartea sufletului orbit de-atâta dragoste.
Ce este dincolo de mine?
Iubirea!
poezie de Alexandra Mihai
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele ce nu apune
La inceput n-a fost nimic,
O bezna nedescrisa
La inceput n-a fost nimic,
Poate doar suferinta.
Si totusi din nimic a aparut o stea
Soarele etern ce nu apunea
Eu il rugam tot timpul
El nu ma asculta
Si ma simteam nebun,
Orbit de umbra sa.
Si poate mai tarziu
Cand tu ma vei vedea
Voi avea puterea de a te saruta.
poezie de Andreas Dorobanțu
Adăugat de Andreas Dorobanțu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt nebună de iubire
Sunt nebună de iubire
Și mi-e dor de fericire
Mi-a spus inima bătând
Suntem stele căzătoare
Ne-a orbit setea de soare
Mi-au șoptit ochii plângând
Dacă nu m-adăpi acum
Până mâine voi fi scrum
Gură sunt și vreau sărut
Mi te dau cu trupul tot
Suflete, că nu mai pot
Dă-mi ce nici nu ți-am cerut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt nebună de iubire
Sunt nebună de iubire
Și mi-e dor de fericire
Mi-a spus inima bătând
Suntem stele căzătoare
Ne-a orbit setea de soare
Mi-au șoptit ochii plângând
Dacă nu m-adăpi acum
Până mâine voi fi scrum
Gură sunt și vreau sărut
Mi te dau cu trupul tot
Suflete, că nu mai pot
Dă-mi ce nici nu ți-am cerut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (18 decembrie 2006)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când lumina grăiește
Nu mai știu cum arăt în carne și oase
De când mă miruie splendoarea ta în atrii și gleznă
Nu mai văd chipul meu, de când pielițele-i luminoase
Au orbit totul în jur, subliniez apăsat, corola-mi de beznă.
O, vino iar Lumină! La suprafața-mi vie
Căci îmi zâmbește el și-mi este de-al negurii clar
Trece cu mâna frunte și mă învie iar
Minune-n fir de praf, prin nopțile-mi întunecoase, far!
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăcit
Cuprins profund de ochii tăi,
Lin pierd șirul vieții cruzi.
Mă las purtat de tu și noi
Printre vise și iluizi'...
O atingere mi-ar fi de-ajuns
Să revin de-unde-am plecat,
Însă tu tot mă scufunzi
În locul de mult uitat...
Găsesc acolo amintiri
Sentimente multe... o comoară
Închid ochii și suspin
Gândul că nu te mai am, mă omoară.
Dorința tare mă apasă,
De-a rămâne veșnic rătăcit,
În inima ta uitată,
De teamă să nu fi orbit.
poezie de Ilie Vlăduț (29 aprilie 2012)
Adăugat de Ilie Vlăduț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regele Lear
Nu sunt cel mai deștept din țară
Așa cum cred românii mei,
Din contră, sunt o grea povară
Nu am dolari, dar n-am nici lei.
La ce mi-a folosit cultura
Și am citit pân-am orbit?
Îmi râde-n față stârpitura
Ce stoarce, din orice, profit.
Nu sunt un geniu, dimpotrivă
Mai prost ca noaptea sunt, e clar,
N-am bani de cărți, nici de colivă,
Eu sunt un Rege Lear hoinar
Pe o corabie-n derivă
Care oftează după far...
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 149
Cum poți să spui că nu te îndrăgesc
Când partea-ți iau chiar împotriva mea?
Gândind la tine mă nesocotesc,
Ca un tiran, căci inima te vrea.
Al tău vrăjmaș crezi că îmi e amic,
La cin' te-ncrunți vezi că mă ploconesc?
Nu, nicidecum, ba încă mă ridic
Chiar împotriva mea și gem firesc.
Ce har am eu atât de drag și pur
Și mult prea mândru pentru a-ți servi
Când ce-am mai bun iubește-al tău cusur
Și-l miști cum vrei cu ochii tăi cei vii?
Urăște-mă, iubito, c-am simțit,
Iubești pe cei ce văd, eu sunt orbit.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numele somnului
Dimineață a înflorit radioul
un alt difuzor
din care mă strigam după numele de floare...
Hei Păpădie! Azi este noaptea în care
vei înflori!
Ce? Ce? Ce voi înflori?
(Am repetat din cauza microfoniei)
Azi vei înflori pentru un porumbel o locomotivă
cu aburi de pene!
Cum așa!? Cum așa să fie... să fie!?
Da! Astăzi un orb a orbit!
Și cu ce am greșit eu? Cu ce am greșit?
I-au înflorit din ochi
alte sprâncene
în care tu dormeai ghemuit!
Atunci m-am trezit!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!