obsesiv

Hal: Ştiu că nu ai nevoie de nimeni pe capul tău acum, dar cineva trebuie să verifice tot ce a scris tatăl tău.
Catherine: Nu e nimic acolo sus.
Hal: Sunt 303 de caiete cu notiţe.
Catherine: Era grafoman, Harold, ştii ce înseamnă asta?
Hal: Da, scria în mod obsesiv. Spune-mi Hal.
Catherine: E ca şi cum o maimuţă ar scrie la maşina de scris. 303 de caiete pline de aberaţii.
Hal: Eu sunt gata să citesc fiecare pagină. Tu eşti?
Catherine: Nu. Doar n-am înnebunit.

replici din filmul artistic Dovada, scenariu de David Auburn
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personaje şi eroi

Ele trăiesc în mod imperativ
Si duc în cârcă strictul necesar
Un gând mă-ncearcă obsesiv
De ce apare peste tot avar?
Atât de mult eroul negativ
S-au înmultit şi asta-i, clar
Acei care combină abuziv
Subit apare un iterimar,
Acţionînd şi el conspirativ
Cu un discurs duplicitar;
Ca să seducă decisiv
Se protestează în zadar
Şi totuşi pare excesiv,
Cum evităm acest calvar?
Răspunsul mi se pare evaziv.

poezie de David Boia (24 ianuarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada cu iz de fan

Angrenajul oribil in care m-am nascut
Nu-mi ofera nici o libertate,
Coapse arcuite si pulpe inalte
Zburand prin aer s-au parut.

Dar nu, caci era fanul sfant
Din mana calda-a unui demiurg,
Mirosul pur privesc, si curg
In albia raului adanc.

Amintirile tristetii reci
Obsesiv revin in ogive,
Muschii-nchisi in teci,

Si simtiri crestate in orgie
Coboara prin lanuri, prin poteci
Sa smulga gandurile-o mie.

poezie de Vlad Stângu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata de apoi

Fiece vers îl încep cu sfârşitul
Concluzie de simţ netrăit
Precum şi soarele asfinţitul
Şi-l face mereu plictisit
Mi-e silă de propria umbră
Ce obsesiv urmăreşte
Prin ploaie, prin soare, prin tundră
Un tată ce nu o iubeşte
Dar cel mai mult îmi e frică
De liniştea veacului sec
De oameni ce viaţa îmi strică
Şi mi-e ruşine să plec
Visez la o singură cale
Orbit să alerg ca un leu
Şi cu apucături maniacale
Să-l judec eu, pe Dumnezeu

poezie de Andrei Cucerzan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am de unde felinare

Iar o pană de curent
Când aveam mare nevoie
Mult mai mult decât Ahoe
Într-un mediu recurent

N-am de unde felinare,
N-am de unde lumânări
Când furnică pe spinări
Spaimele din nopţi călare;

Parcă mi-au bătut în poartă
Morţi bătrâni din paraclise
Înviind în manuscrise:
Cele de la Marea Moartă

Parcă sunt la o răscruce
Dincolo de care, ce e
Obsesiv ca o idee,
Conturează-se o cruce.

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

O zi am fost în paradis cu tine
Şi ne-am iubit cu sete, impulsiv,
Deşi, printre suspine, obsesiv,
Spuneai că-mi dai ce nu mi se cuvine.

Şi-ai vrut să te desprinzi definitiv,
Dar drogul amintirilor revine
Şi-l alungăm spunând c-aşa e bine
Şi-l punem pe adio lait-motiv.

Dar liniştea zadarnic i-aşteptată,
Că, separaţi, din seară până-n zori,
Cu viaţa pe vecie bulversată,

Trăim, printre mesaje şi scrisori,
Blestemul de-a ne fi-ntâlnit o dată
Şi de-a ne despărţi de mii de ori.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sifonarul

Ce polifonie în căruciorul său mic!
În lacra lui verde cu păuni şi cu stele.
În laboratorul său portativ
pe care-l trăgea singur, ca un căluţ costeliv,
cling-clang sau cling-cling... obsesiv pe pavele.

Cling-clang armonios cu sticlele pline
pe panta pieptişă, dantelată a străzii,
cling-cling zgomotos cu sticlele goale
dansând dezaxate între şipcile lăzii.

Şi ieri ca şi azi şi azi ca şi mâine -
cling-clang la deal, cling-cling la vale -
trecea sifonarul cu sticlele pline,
trecea sifonarul ca sticlele goale.

poezie de Dominic Stanca din Strada care urcă la cer (balade) (1977)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memorial

şi amintirile au vârstă,
unele zac prin cotloane de vremi,
câte una e blândă, o alta e tristă,
pe una o chemi iar de alta te temi.

şi amintirile au greutate,
câte una atârnă ca piatra de moară,
una îţi izbăveşte prezentul de moarte
şi-l face trecut, mai crâncen să doară.

şi amintirile au ierarhii,
aşezate cuminţi în masonice loji,
din unele-ţi faci obsesiv liturghii,
te lepezi de altele, ca netrebnice coji.

de m-ai durat în amintire,
în negura-ţi de tainiţi sufleteşti,
atâta te mai rog, să-mi dai de ştire,
de-n ele mă omori sau mă trăieşti.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu să te cer obsesiv

să te strâng în piept
ca pe ceva-ul ce mă rotunjeşte
să te plâng ca pe soldatul plecat
să cucerească lumea
deci nu mă lua în seamă
tu iubeşte-ţi femeile
la rând

cine sunt eu să-mi încep dimineţile cu tine
să te caut prin minte ca prin patul conjugal
şi să urlu că te înşel pe tine de ieri
cu tine de azi
deci nu mă lua în seamă
tu iubeşte-ţi femeile
la rând
vorbeşte-le
niciodată de mine
eu sunt o femeie inventată
abia acum înţeleg

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aducându-ţi aminte

Mereu ne găsim pe o punte
unde cineva ne-aclamă întrarea.
În grabă mă-nveţi să haşurăm în noi
teritoriul servituţilor lunecoase.

Doar străinul venit mai arborează jena
ca pe un steag, amintindu-mi obsesiv
de acel timp în care ademeniţi
ne-ncurcam naivi în cuvinte.

E-n noi tot mai viu, ceasul acela împărţit
din care fiicele uitării au alergat desculţ
prin lungile ploi ale toamnei.

Azi, aleg nevrutul, neuitarea
când fructul crud
loveşte adânc în tâmpla oglinzii,
iar cântecul flaşnetarului
pedalează alene
prin anotimpuri de purpură.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!