Toate rezultatele despre obsesiv, pagina 3
Când nu știi cine ești pentru că nu îți dai voie să meriți iubirea vei inventa obsesiv dorința celorlalți de a-ți defini personalitatea, rămânând în același timp sclavul unei personalități proprii ce aparține de un iad clădit cu propriile mâini, cu trudă și deopotrivă satisfacție.
George Proca (2 septembrie 2019)
Adăugat de George Proca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată care este inventarul complet al unei nevroze: un instinct erotic și o împotrivire contra lui, o dorință care nu este încă obsesivă și o teamă, cu un caracter deja obsesiv, care i se opune, un afect penibil și o tendință (Drang) către acțiuni de apărare.
Sigmund Freud în Omul cu șobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pachet Opere Esentiale Sigmund Freud 11 volume" de Sigmund Freud este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la 
Începuse să plouă... Apoi ploua obsesiv, așa cum nu mai plouase de mult. Se întunecase... În depărtare, pe străzi, felinare cu lumina portocalie se coborau peste chipurile trecătorilor obosiți, alungindu-le umbrele. Vântul spulbera primele lacrimi de chihlimbar ale copacilor goi de lumină.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spini
Verdele zilelor mele
impregnat în indigo copilăros,
îmi inundă celulele,
prelingându-se sfios,
în craterele cicatricilor supurânde,
iritându-mi brumarul fantomelor tremurânde,
încercând obsesiv să-mi acapareze
iluzia portocalului salbatic in rod,
explodând incomod,
prin ramurile măslinului
curcubeu de spini.
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Majoritatea oamenilor sunt preocupați în mod obsesiv de necazurile lor personale, într-o societate terorizată de o violență explozivă, alimentată de mass-media și sprijinită de o legislație incorectă. Ei nu au timp și interes pentru viața politică și, ceea ce este cel mai tragic, au fost și sunt permanent condiționați de francmasoni să creadă tot ce scrie în ziare.
citat din A. Ralph Epperson
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supliciu sau favoare
Astăzi
ochiul mi-e obosit
de-atâta alb ce-a poposit în floare.
Pe sub pervaz
grăbită iedera își croiește
drum,
amintind obsesiv
de patimi ce-nrobesc
și-adună plânsul.
E poate doar supliciu sau favoare
să lași să se prelingă peste buze
amara lacrimă spre așteptare.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe vremuri, cu cât femeile erau mai grase, se presupunea că sunt sănătoase, puternice, roditoare și că fac copii frumoși. Prin măreția formelor lor se întrezărea măreția pe plan social. Formele pline erau adesea pictate de către artiști, iar astăzi, nudurile lor sunt obsesiv vânate de către connaisseuri.
citat din Dana Săvuică
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfumul tău
Doar o imagine în depărtare
a rămas pierdut pământul,
acolo unde marea
întâlnește din nou cerul,
unde noaptea se va vopsi
în culori de argint și vii,
iar eu, femeia...
privi-voi zările pustii...
Când vântul se va înălța,
din nou, simți-voi încă o dată
parfumul dulce al tău,
el îmi rămâne de la tine
al meu drag ecou,
răsunând la infinit
și obsesiv în visul meu.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu crede că sunt așa cu oricine
depinde de om
sau de biped
pentru că uneori mă lasă rece
distanța
sau metri cubi
sau mai știu eu ce unitate de măsurat temperatura
pentru că uneori îmi las răbdarea acasă
și pot să-ți spun
neplăceri
sau distorsiuni feroce
pentru că întotdeauna sunt altfel cu fiecare
cu toate astea sunt de-un calm obsesiv
și tac
sau aproape tac
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul, ca o renunțare
Neîndoielnic, între-nflorire și rod
e o armonie a sublimului,
amintindu-ne obsesiv de setea din vis.
Numai aprilie adună-n cuvinte
lumina dumbrăvilor stelare.
Mamă și fiică, fiică și mamă
renăscând în zile și nopți irepetabile,
odată cu plânsul extatic al ploii.
Printre copacii de ceară
ți-am strigat numele
și-am hașurat în grabă
scara pe care urc și cobor
în propria-mi carne.
poezie de Violeta Pasat (februarie 2020)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!